bushcraft - etapa de primavara

Si din nou, o mana de oameni hotarati. :) 

Nu stiu cum se face ca orasanul de azi e tot mai sensibil la minte si tot mai impietrit la inima ..

Spun asta pentru ca sa trag un semnal de alarma! Mintea ar trebui sa ne fie ca de otel, iar inima cat mai deschisa. 

Teme-te de virtual pentru ca-ti distruge realitatea si zi de zi iti intareste gratii tot mai groase in jurul tau pe care le numesti confort, dar care te vor tine tot mai incuiat si mai privat de cadrul natural.

De aceasta data am pus la inceput de postare ideea, pentru ca de aici inainte sa ne concentram pe activitatile ce le vom desfasura cu acesti oameni veseli cu care am facut echipa. :)

Este de-a dreptul absurd ca sa eviti iesirea intr-o tabara de bushcraft pe motiv ca e vreme ploioasa!!!

Pai tocmai de aia vii la taberele de bushcraft - sa inveti cum sa administrezi astfel de situatii cu ger, ninsoare, ploi, soare, intuneric etc, astfel incat sa intelegi si sa cunosti ca poti sa obtii confort prin munca cu propriile maini. :)

Cateva ore mai tarziu ajungem in locatia propusa, unde chiar inainte de lasarea intunericului incepem a prospecta zona in vederea alegerii unei locatii mai ferite de inundatie.

Poiana e doar mocirla si balti asa ca, acea panta usoara, un pic mai sus de rau e favorabila.

Dupa prima noapte dormita afara, dimineata ne gaseste tot la fel de umeda si de racoroasa. 

Padurea e tare frumoasa in aceasta perioada. Temperatura un pic mai scazuta te indeamna la miscare. 

Pornim intr-o scurta recunoastere pentru a descoperi resursele din zona. Intram in detaliile legate de arbori si partile lor utilizabile pentru nevoile noastre de moment.

Aici descoperim diverse parti ascunse ochiului, care odata scoase la iveala si preparate, pot servi ca adevarate ajutoare cuiva care stie sa le intrebuiteze.

Invatam de unde si cum sa extragem fibrele necesare legatorilor.

Aprinderea focului, dupa ploi lungi si pe vreme umeda, cu utilizarea exclusiv a materialelor naturale gasite la fata locului nu e o treaba usoara pentru incepator. Insa fiecare a facut treaba buna si a prins schema.

Deplasarea, montarea taberei, aprinderea focului, gasirea si tratarea apei sunt nelipsite din taberele noastre dar, pe langa aceastea, avem mereu cateva activitati care dau specificul taberei. 

In aceasta tabara invatam sa lucram cu fibrele lemnoase ca sa pregatim semifabricatele pentru impletituri. Despre impletiturile din nuiele multi au auzit, putini stiu cum se obtin; dar despre impletiturile din fasii de lemn putini stiu si chiar mai putini au cunostinta sa le obtina.

In calatoria noastra trecem si prin locuri de legenda si avem parte de o mare varietate dendrologica.

La inceput vezi padurea, apoi ti se translateaza ceea ce vezi si distingi arborii. Distinctia intre ei devine tot mai clara si pe masura ce povestim inveti diferentele intre specii.

Fiecare pune mana si mestereste dupa cat ii da mana, interesul si priceperea.
Deja locul in care ne aflam il numim casuta noastra si nu e nimic neobisnuit sau ostil imprejur.
Mesterim si pregatim. Din cand in cand mai punem si de-un ceai, mai asezam vreun lemn pe foc si luam cate-o gustare.

Dupa obtinerea fasiilor trecem la impletire. Scopul este sa obtinem cate-un cosulet improvizat in care sa putem culege te miri ce. Padurea deja abunda de resurse. Plantele de hrana si de leac sunt la indemana. Fara a mai fi nevoie de pescuit sau vanatoare, pentru o vreme ai putea sa te descurci si doar cu broaste, melci, ciuperci si vegetalele mentionate. Mai trebuie sa inveti cum sa le diferentiezi, unde sa le gasesti si cum sa le prepari. Alea sunt vizate in alte tabere.

Pas cu pas incepe sa se contureze formele.

Desigur ca e nevoie de exercitiu pentru obtinerea unor semifabricate utilizabile daramite pentru impletirea propriu zisa a unor cosuri reusite.

Nu suntem cosari si nu avem nici uneltele adecvate sau timpul alocat pentru a concura cu mesterii dedicati, insa e important pentru un om de padure sa cunosti si baza acestui mestesug. Asa incat la nevoie si din placere, oricand putem sa ne facem un cos mai mic sau mai mare, de purtat in mana sau de luat pe spate. :) 

Un alt aspect vizat in tabara este lucrul cu toporelul, fierastraul si cutitul. Asa ca spre seara plecam sa cautam un arbore cazut din care sa ne extragem butuceii necesari pentru cioplit.

Partea buna e ca atunci cand esti la padure trebuie sa-ti amenajezi atat atelierul cat si sa-ti confectionezi o parte din uneltele necesare.

Tai, despici, desenezi, pui imaginatia la contributie. Invatam si exersam prizele si tehnicile de taiere.

Atelierul noastru este foarte incapator. Ne-am asigurat ca indiferent cum este afara noi sa avem un loc ferit in care sa mesterim. Aici ramanem uscati si avem inclusiv lumina necesara, iar daca ar fi fost mai racoare, am fi putut sa facem si focul mai aproape.

Lemnul, ca intreaga padure, e salbatic si trebuie sa inveti cum sa-l abordezi pentru a obtine ce ai nevoie de la el. Aici vezi ca nu e totuna unde si cum intri si ca ai un singur toporel cu care trebuie sa faci munca mai multor unelte.

Odata trasat conturul, inveti sa tai dupa el pentru a obtine forma dorita.

Intr-o tabara specializata pe impletit vom aprofunda cunostintele si vom putea varia formele.

Momentan am deschis inca o portita pentru voi ca sa vedeti ca se poate si ca puteti.

La simplul tocator cand il vezi, nu ramai impresionat. Insa daca ai fi fost aici si ai fi participat la intreg procesul nasterii, ai fi invatat multe. Aici vezi nu doar cum sa folosesti toporul si cutitul in diverse moduri, dar si cum sa abordezi lemnul, din ce unghi, ce sa scoti si ce sa lasi. Cum sa tratezi, cum sa gauresti si cum sa ii impletesti un snur frumos dintr-o fibra culeasa la fata locului.

Lucruri aparent simple, dar de mare complexitate la modul real.

Cumulat, aproape o jumate de zi am alocat cunoasterii si recunoasterii speciilor de arbori ca sa intelegi ca nici macar un foc reusit nu poti obtine din intamplare, dar mai mestereli bune.

Asta e trupa. O mana de oameni hotarati, fiecare cu vulnerabilitati si puncte forte. 

Ma bucur ca ne-am intalnit si reintalnit. 

Noi sapte iti transmitem salutari si nadajduim ca data viitoare sa te avem alaturi.

In imaginea frumosului mesteacan va las si va reamintesc ca si atunci cand ploua sunt atat de multe de vazut, facut si invatat incat e tare pacat sa te lasi prada ideilor preconcepute.

Iar in final, vechiul gand - cand ploua cade apa, nu meteoriti, nici lava... ci doar apa, iar apa are importanta vitala. ;)