(P)omul

Auzi, mai bine ies sa umblu un pic.
In oras timp frumos, caldut, poate un pic mai cald decat as fi vrut. Dar se mai echilibreaza in padure.
Jos, la plecare, langa canton cerul era variabil mai mult senin. Zapada depasea glezna nu cu mult.
Insa in zonele cu molid era si mai mica, ca mai preiau si ei o buna parte.

Dar molizi sunt putini paici, mici parcele, marea parte e amestec de fag si carpen, mesteacan, plop, salcie capreasca, alun si inca cativa ici-colo.

Uneori ai impresia ca traversezi un tunel. Totusi in multe locuri crengile sunt aplecate pana jos si nu prea ai cum sa treci pana ce nu scuturi zapada. Aici iarasi e de folos batul de umblat, ca le mai palesti cate una si apoi inaintezi.

Dar stai, ca abia de aici urmeaza arborii ai mari arcuiti, unii pana la pamant, unii rupti de tot. N-am mai facut poze cu aia ca nu cumva sa deprim pe careva mai sensibil.

Cert e ca m-am oprit din umblare pentru ca un gand mi-a venit. Un gand alimentat de o amintire.

Imaginea arborilor ma determina sa compar tacutii uriasi cu micii galagiosi.

- Omul ca arborele !

Asemenea arborilor si oamenii se indoaie sub povara. Dar nu de asta ma mir, nu de faptul ca se indoaie sau se rup (in) iarna (vietii lor), ci ma mira faptul ca unii (putini si rar) se indreapta la loc primavara.

Pentru ca nu putini am vazut din cei multi ce s-au rupt ori au trait indoiti pana la ultima picatura de seva ce le-a traversat trunchiul.

De unde trag concluzia ca nu intrebarea - "cum s-a putut intampla asa ceva tocmai mie ?!" - este de vreun folos ci mai de graba afirmatia - " nu-i bai, mergem mai departe".

Asa ca mergem mai departe.

Am scos cutitul la padure. Pe asta l-am gatat joi. E un cutit mare, stil scandinav, lama otel carbon, maner din buba de mesteacan si corn.

Teaca din piele de ren, cusuta bine si tine cutitul la fix.

Capatul tijei l-am nituit.

Ii cutit solid, genul de cutit care te determina sa spui, asta-i cutit ! :)) , desi si celelate sunt tot cutite.

Taie ca unul de cioplit, doar ca plusul de lungime si greutate ii da si o cadere buna.

In mana il tii fain si e cum iti spuneam, un cutit de padure, de ture lungi, dar si de o dupa masa libera.

Sus, se inaspreste. Pe masura ce ma apropiu, zapada capata centimetrii.

Ma bucur de fiecare centimetru si imi manifest bucuria prin scaderea ritmului de mers si cresterea ritmului cardiac .

Aici nu mere cu graba. Pas dupa pas prin zapada cu doua straturi inghetate, unul pe la mijloc si altul mai la suprafata, pasesc. Trebuie sa ridici piciorul, ca zapada e pana la genunchi si peste. Ma cam juleste la genunchi, sub rotula si deasupra, pojghita aia de gheata, ... da-i bine.

Molizii sustin tone de zapada pe ei. Vezi ca nu-i ca-n poza de la la plecare.

Trebuie sa fi constient ca daca pleci singur, singur iti bati urme. Nu te aventura daca n-ai mai fost inainte si cu altii si n-ai idee cam cum ii. Risti sa te epuizezi. Au patit-o si altii si vei pati si tu.

Cand umblii , trebuie sa fi constient ca n-ai voie sa obosesti. Daca gafai, inseamna ca gresesti undeva. Cand ti se pare prea greu, nu mai inainta, ci intoarce-te pe urmele pe care ai venit.

Chiar daca iesi intr-o plimbare de o zi, ai grija sa ai in rucsac o bluza in plus , inafara de cat ai socotit ca vei lua pe tine cand iti va fi rece. Trusa e nelipsita. La fel si lanterna, cutitul si o sursa de aprinderea focului (inafara de ce ai in trusa).

Nu pleca iarna fara un termos cu ceai fierbinte si indulcit. Din el poti face fie 2 l de bautura calduta, fie bei cate-o cana de ceai fierbinte cand ai nevoie.

De telefonul mobil n-as amintii, ca pe ala nu-l lasi nici daca ramai in camera. Telefoane prostesti !!!

Fi antent ! "Mobilul" nu-i o jucarie. Nu il tine pornit in tura. Nu te mai gandii ca daca te suna cineva si e bine sa stii cine si sa si raspunzi. Alea-s prostii. Cand esti la padure ori la munte esti acolo si atat.
Telefonul e ca tu sa-l folosesti cand ai nevoie si nu el sa te foloseasca pe tine. Pricepi ? Pricepi desigur, ca esti istet, ... dar nu vrei sa aplici.

Oricum tine minte, ca daca nu l-ai inchis inainte sa-l bagi in rucsac sau buzunar, ai sa uiti de el si cand vei avea nevoie sa suni sa te scoata careva de acolo, vei constata ca ai numa o linie ramasa la baterie, .. cel mult. Apoi cand vrei sa dai detaliile referitoare la zona in care te aflii, ii gata, s-a dus. Deci fi cu bagare de seama si foloseste patania altora, nu experimenta greul cand nu-i nevoie.

Sus am vazut urme de cerb, mistret, iepure, caprioara si lup.

Cam cat era zapada ? Pai era ceva. Media era pana la genunchi, dar pe alocuri am prins si la doua palme sub brau.

Pai uite si la asta de-o lasat urme, in poza de mai sus, ca isi tara burta pe jos de parca tragea sania. Si el nu are picioare scurte.

Caprioare imi taie calea. Am vazut urme pasind usor, bland, dar si salturi de care m-am mirat. Am vazut urma aici si cand am cautat, urmatoarele erau la 4 m, ba da alea-s aspre ma.

Se intuneca si scot lanterna. Ma si incepe ca un vulcan dinala noroios sa cloncane in stomac. Ma da nu te lasi ? ii zic ...

Cativa pasi fac si ii da si mai aspru. Ma mir un pic, ca mi-o mai cloncanit mie de multe ori, dar amu parca se revolta . Ce-ai ma ? il intreb, vrei mancare ha tu ? Ce sa faci cu ea?

Io mancasem bine dimineata, da fraieru parca o uitat. Abia era ora 18 si asta varsa pacolo acizi, secreta anapoda. Ma sezi bland ca n-ai ce macina n-auzi ? El nimic, ii stomac , n-are urechi!
Il ignor un timp, dupa care nu mai mere, ca asta ma deconspira. Pai o idee mai tare sa fi cloncanit si avea si ecou.

Am pus in rucsac si un sandvici, sa nu zic ca plec fara mancare.Ca in mod normal un pic de mancare iau ca nu se stie cum nu ajung in noaptea respectiva acasa si nu strica sa alimentez un pic.

No ma, amu mai chiorai ? I-am inchis gura. Mai bag un ceai si-i dau mai departe. Dupa a 2 a jumatate a coborarii, incep sa grabesc pasul. Acum stratul de zapada se imputineaza iar prinsoarea pe picior devine mai mica.

Dar stai sa vezi cand se gata zapada.
Seara dupa o zi de umblat la nameti, cand dau de "uscat" cu greu am abtin sa nu alerg. Pai astea doua merg singure. Si ma gandesc ca urmatorii 15-16 km pana acasa sunt un fleac, ii fac numa ca sa ma destind.

Dar dupa numa cativa km, ma opresc in sat, in statia de autobuz, la banca aia, sa iau si o bluza pe mine, ca toata ziua am umblat la tricou si foita si mi-a fost bine. Dar aia era pentru ca depuneam efort, amu cand nu mai are ce sa opuna rezistenta, nu ma mai incalzesc.

In statie mai era si un om, care in vreme ce eu luam haina a intrat in vorba. Era un pic nemultumit ca nu-l lua nimeni la ocazie. I-am explicat ca fiecare e indreptatit sa opreasca sau nu dupa cum doreste si ca nu are deloc de-a face cu bunul simt, deoarece nu-i vorba de o situatie de urgenta.

Omul se intinde mai mult la vorba si incepe sa dezvolte pe teme patriotice. Ne intoarcem la daci si romani. Imi zicea ca acu multi ani discutase cu un profesor de istorie care l-a descumpanit teribil. I-a zis ca poporul roman nu are nici o treaba cu dacii si romanii si ca ne-au corcit triburile si popoarele slavone in asa hal incat n-a mai ramas roman si dac in noi decat poate cat o picatura intr-un ocean (el se exprima un pic altfel decat iti povestesc io amu, dar intelegi ideea).

Si zicea el ca la acea vreme nu a acceptat raspunsul, dar acum insa e tot mai determinat sa creada asta.

Sustin ideea, pentru nici eu nu cred ca a mai ramas prea mult dac si roman in noi, sincer nici nu ma prea intereseaza. Nu cred ca dacii au avut ceva cu totul deosebit fata de altii, poate erau o idee mai nespalati, mai salbatici, si dupa povesti s-ar zice ca si mai curajosi (dar stii cum e cu povestile, tind sa se idealizeze pentru ca ramane in urma doar partea pozitiva care este de regula nuantata in mod exagerat). Romanii erau ceva mai ingrijiti, mai barbieriti, mai instruiti, iar dupa cum ii stiu io ca purtau sandale, cred ca le-a fost cam frig paici pe la noi.

Deci din marsavia actuala, din inselatoriile si lasitatile de azi, constat ca nu mai avem nimic in comun cu dacii si romanii (nici curaj si nici disciplina) dar n-ai decat sa crezi ce-ti place, ca indiferent cum o fi, important e sa te simti bine, nu ? Ca doar asta se promoveaza astazi.
Traiesti clipa, acum e important sa traim bine, maine nu conteaza. Si "maine" vine peste noi si ne trezim plangandu-ne ca si cum altu ar fi de vina .

In esenta toate astea n-au absolut nici o legatura cu tura de azi.

Dar vreau sa vezi cat de usor te transpui in alta dimensiune si cat de simplu iti poti bruia gandul.

E gandul tau si nu-l da decat daca primesti altul mai bun, mai curat. Nu te mai da dupa lucruri de nimic. Lasa prostiile politice de tot felu si stirile nebunesti, ca nu te pricepi la politica si chiar daca te-ai pricepe nu-ti foloseste la nimc. Vezi bine ca in tarile cu trai mai bun oamenii n-au treaba cu politica ci au timp sa faca si lucruri frumoase. Renunta la ganduri conspirative si cauta "gura de aer proaspat". Fi stapan pe mintea ta, nu lasa mintea sa stapaneasca asupra ta.
Cerne informatiile ce intra, iar pe cele nefolositoare matura-le si din fata usii.
Vaii, ca nu se mai termina ! Ce-i folositor si ce nu ? :)) Fiecare are alte sisteme de raportare, alte valori, alte considerente in ceea ce priveste importanta in viata. Glumeam ! , nu incep alt subiect.

Seara faina iti doresc.