Umbla-tura hibernala

Si s-a asternut neaua.
Daca la munte e ceata si viscol, la padure n-ai treaba.
Singura opreliste reala ar putea fi vantul puternic ce rupe arborii de la jumatate ori ii scoate din radacina, insa zilele astea e linistit.
Ninge asa usor. Crengilor li s-a adaugat in diametru prin stratul alb depus.
Unde nu-i poteca tre sa fie atentie.
Unde nu vezi ce-i sub zapada tre sa pasesti cu grija, iar unde aluneca o bata e de mare ajutor. Asa ca ne luam cate una de alun.
In deal, inainte de intrarea in padure trecem si pe langa salasul de la care imi aduc aminte ca ne-au atacat cainii intr-o seara.
Se faceam ca alergam pe o vreme aspra, cu ceata si ploaie torentiala ce s-a transformat in grindina, dar nu asa. Erau boabele mari ma ! Cand imi tragea cateva bobarnace in cap imi trecea chefu de gluma. Alergam cu mainile pe cap si ne durea dosu palmei de la impactul cu grauntele translucide.
Ne apropiem un pic sa aruncam o privire.
Inauntru ii lux. De te prinde noaptea pe sus iarna, aici ai pensiune de 2 margarete. Loc de foc, masa, pat cu saltea, cuier, rafturi, Vreo haina in care sa intrii cata vreme le usuci pe ale tale (daca s-au udat).

Peretii sunt facuti din crengi impletite si is tencuti afara si inauntru cu lut dinala (ca-i plin paici ).
Apai amu bag sama ca nu io mai peticitt demult. Vara ii cald paici, iarna nu sta nima , asa ca no fi fost tragere de inima.
Oricum ii bun.
Pe poteca mere o vreme, dar dupa ce intrii pe valea paraului ramai fara.
Aici se pasesete printre bolovani si busteni, printre si peste si chiar pe sub.
Treci apa de mai multe ori, dar nu te avanti, ca piatra uda si inghetata nu te ajuta.
Ganoderma, ... probabil Ganoderma applanatum. Is foarte multe specii de ganoderma in padurile noastre. Si astea-s bune, numa sa stii care si cum si ce se face cu ele. Dar daca ai interes le inveti, io ti-am dat doar o idee.
Dar cand paraul se varsa in rau, e alta treaba. Pe asta nu-l mai pacalesti asa usor.
Hai, descaltarea !
Aici un prosopel ii bun, dar si baticul de bumbac face treaba.
Stii care-i buba cu traversarea apelor, uneori te descalti, alteori nu. Eu unul prefer sa ma descalt, decat sa umblu ud restul zilelor si sa trag frig mai mare.
Totusi daca apa e mare sau nu-i vad fundul, socot ca-i mai sigur sa trec incaltat. Aici insa nu-i cazul .
Afara ninge usor, iar cu o zi inainte o plouat mult.
Ne prinde seara si ne ia foamea. Sa mancam si sa bem un ceai nu-i moft, ci necesitate. Dar pentru asta e nevoie de foc.
Nu-i usor. Lemnul e ud, ca scos din rau. Ud si pe alocuri inghetat. Coaja de mesteacan face treaba buna, dar cu tot cu ea se munceste . Sarcinile se impart si treaba se injumatateste.
Lemnenele se usuca foarte greu si inabusa flacara firava ce abia prinsese viata. Se sufla mult, dar nu mai mult ca alta data.
Hai co ia incet incet. Oala cu zapada pe foc si mancarea la iveala.
Insa o data cu focul incep sa cada si flostomoace de zapada peste tot.
Tenda montata din timp ne scuteste de "ploaia" rece.
Bastoanele de alun sunt cat se poate de utile la montarea ei.
Vara si cu si fara rucsac e mai simplu. Piatra nu aluneca si macar vezi prizele.
Se catara pe alocuri.
Apoi iar se trece apa.
No ma, amu is bune in sfarsit parazapezile. Elimini neplacerea de a umbla tot ud si inghetat la picioare de la zapada ce a intrat si s-a topit.
Bocanci buni se recomanda la ture de mai multe zile.
Asa pe deal si io merg cu ceva rupturi. La cateva ore nu-i problema. Insa in ture de mai multe zile nu te juca, ca strici bucuria.
In rest, liniste. Urme de caprioare ici-colo.
La pestera ne gasim adapost. Pestera, cum ziceam,e adapost stravechi.
Aici temperatura e constanta, vara - iarna ii tot aia. Difera prin faptul ca vara iei haina inauntru si iarna dai jos.
Dar despre pestera si despre ce-i inauntru, mai vedem, amu am treaba ca tre sa gat cu lemnu asta.