Este o calatorie pe care o parcurgi de la butuc la lingura. Si ca in orice calatorie trebuie sa pornesti echipat cu dorinta de a ajunge, cunostintele minime necesare si un minim de echipament.
Insa mai mult decat toate la un loc te ajuta entuziasmul cu care privesti cum se iveste forma tot mai mult cu fiecare aschie care sare (chiar daca nu prea departe de trunchi).
Ma bucur cand gat cate una si iasa. Insa investesc nu doar timp si energie, ci si rabdare.
Nu de putine ori se intampla ca la jumatate sa constat ca lemnul e fisurat. Alteori o rebutez chiar eu incercand sa scot o anume forma, care se dovedeste a nu fi potrivita cu lemnul respectiv.
De la ele (lingurile de lemn) am invatat o anumita forma de rabdare. Tot prin ele imi gasesc linistea uneori.
Cand cioplesc nu ma mai grabesc deloc. Timpul nu mai are relevanta . Nu caut sa o termin rapid ci analizez fiecare aspect si o sucesc pe o parte si pe alta si abordez fibra pe unde vrea ea, dar numa cat vreau eu.
Asa e si in cazul lingurii de carpen pe care am gatat-o ieri. Ca doar iti ziceam mai devreme de ea.
E solida si bine finisata.
Lingura simetrica si decshisa la culoare, are pe coada ei si fasie din coaja arborelui.
Ma mai intreba cineva mai demult, da cum fac cu coaja, o lipesc pe lingura ???
Evident ca nu. Pur si simplu incep sa cioplesc lingura de la exteriorul butucului, iar pe coada ramane exact fasia naturala de pe butuc.
Ea poate sa fie un bun partener in orice calatorie sau la orice masa .... sau poate ramane pe vreun rapt prafuit ori atarnata undeva aiurea.
Eu as perfera sa nu tina doua vieti de stat ci doar cativa ani de folosinta. Dar na, alegerea apartine fiecaruia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu