prin padure

De multa vreme m-a atras ideea de a face un bonsai din ienupar. Momentan ramane doar la nivel de dorinta. Nu ma grabesc, socot ca daca va fi momentul potrivit si se va ivi un exmplar ce "doreste" sa se lase modelat, binenteles si daca voi considera ca sunt in stare sa il formez.
Pana una alta boabele de ienupar sunt foarte bune la ceaiuri pentru diferite afectiuni. Se culeg tarziu nu acuma.
 In rest nu mai despic acu, ca si asa vad ca nu mere nimeni sa culeaga plante si boabe de ceaiuri, asa ca ... , Iar cine mere le stie deja si oricum e batran si nepotii lui nu se ridica de la calculator decat poate ca sa iasa la baut :)) .

Am prins zilele astea mai racoroase numa bune de mers la padure.
Ca orice urcare de pe la noi si asta incepe tot cu ceva drum forestier si portiuni de exploatare. Dar mai sus se arata bine si desisul acopera padurea.

Umblu pana ce nu mai aud nici un zgomot deranjant si pana ce gasesc o vale cu apa buna si lemn langa.
Dupa umblat se potriveste sa stai un pic. Si daca tot e ora mesei (stii cand e ora mesei ? , e cand vreau io sa mananc :)) ) hai sa facem si un ceai.

Si pentru ca fag cazut gasesc in toate starile de descompunere si urcare, din el scot si ceva cioplit si tot cu el fac foc.

Semifabricatele le pregatesc aici si cand mai am vreme o sa le si gat.

Lemnul asta ii tare si compact. Ti-am zis ca fagu n-are vreo culoare speciala sau vreo fibra deosebita, insa e tare si se finiseaza bine. Pentru cine doreste ceva mai simplu, mai durabil ii numa bun.

Seara lumina se muta din cer pe pamant. Acum nu soarele incalzeste ci flacara .
Aici la batranul foc se ascut sculele si se pun gandurile in ordine.

Iar cand vine vremea de culcare, e clar ca niciunde nu se doarme mai bine ca la padure (dar asta-i doar o parere, or mai fi si altele :)) ).
Focul se stinge usor si pleoapele devin din ce in ce mai grele . 
Frunzele flutura de la aeru cald ce se ridica. Seara e mai rece si se doarme bine. 
Or fost undeva la 7-8 grade catre dimineata, care dupa mine e o temperatura excelenta pentru dormit.

Dimineata te trezesti si iti este un pic racoare dar asta numa pana ce te speli cu apa proaspata si te trezesti cu adevarat.
Aici ca sa ajungi la apa tre sa muncesti un pic.
Dai la o parte crengile si vegetatia si iti faci un mic baraj si lasi sa se limpezeasca . "Ligheanu" ii gata. Cuier e orice creanga care aterna. Cu alte cuvinte ai toate conditiile.

Nu putini is fagii ciuruiti de alice.
Noaptea aud cum pusca astia dupa tot ce misca, aud din departari. Iar ziua vad cum "plange" fagu, ...poate plange dupa mistret si caprioara.

Putine sunt locurile in care prinzi zeci de astfel de arbori . Ma gandesc ca in locul poienii era padure si aici. Astia sunt doar cativa ce stau marturie vremurilor demult apuse.
Si socot ca cel mai fain e sa cioplesti lingura de lemn in padure.