Lingura de stejar e gata.
Lingura asimetrica, ondulata, interesanta din multe puncte de vedere. Are acolo in coada ei un nod pe care l-a primit mostenire tocmai de la butucul din care s-a nascut, ... eu doar am mosit-o :)) .
Lemnul e destul de vargat si inafara de asta se mai si inchide la culoare pe masura ce coboara catre cupa .
Ii o lingura comoda la mancat, dar e placuta si ochiului. In coada ei am gaurit cu tija inrosita in foc si i-am trecut un snur din piele, ... ca sa aiba si ea.
In final zic doar ca si o mananc si cu mana goala, alteori cu un bat, cu varful cutitului, cu o lingura de oricare. La fel e si cu cutitul. Pot taia cu oricare la nevoie, cu un ciob , o tabla, sa rup cu mana si dintii.
Insa tot mai bine ma simt sa mananc cu lingura mea de lemn, cu care stiu ca am fot in atatea calatorii.
De asemenea imi face o placere reala sa stiu ca am la mine cutitul cu care ma simt bine, pe care-l cunosc si cu care lucrez mai rapid decat cu orice altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu