Ii cutitu cu care sa lucrezi, nu la care sa te uiti prea mult.
Simplu, cu lama din otel carbon si maner din lemn de mesteacan dinala finlandez, ii bun sa il ai la tine in orice drumetie.
E comod la lucru si ai precizie . Manerul nu-i mare si nici gros. Este un cutit foarte usor, dar suficient de rezistent sa tina chiar si la despicat butucei pentru foc (pentru cazurile in care ai lasat totopelu acasa).
Teaca este si ea foarte usora si modesta sa i se potriveasca.
Io zic ca mere bine atat la cioplit cat si bucatarit la padure.
Si ca sa il pastrez cat mai usor, in locul alamei clasice am pus o felie din corn de bivol.
Despre el as zice ca-i pentru cine vrea sa il foloseasca fara mustrarea de constiinta ca se zgarie, se ciobeste, se indoaie, se pateaza, etc.E bun ca si cutit de atelier, dar mai mult decat atat, cand pleci la padure ai pus mana pe el si te-ai dus. La brau nu-i simti povara, iar in lemn nu va trebui sa apesi prea tare ca sa intre. Pentru cine cauta un cutit domnos, ... asta e la polul opus.
Apoi mai vreau sa vad daca iasa ceva din cana aia de fag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu