Nu ca ar fi ea din Alpi, dar se potriveste cu un alpinist. Omul de munte cauta sa gaseasca un echilibru intre greutate mica si robustete,dar aiba si dimensiuni reduse (insa nu atat de reduse incat sa-i fure eficienta). Asta-i vesnica poveste a alpinistului atat in ce priveste pioletul, sacul de dormit, cortul, arzatorul cat si restul. Sa aiba o greutate cat mai mica, dar sa fie trainice si sa usor de intrebuintat.
Si eu ca si tine, caut raportul asta insa nu sunt dispus sa fac compromisul care-mi cere sa renunt la o lingura buna de lemn si sa o inlocuiesc cu vreo linguro-furculita de plastic care in realitate nu-i nici nici (doar ca sa castig 2 grame :)) ).
De 3 ori am avut dinalea, de doua ori le-am primit cadou ca am comandat nu stiu ce si o data am adaugat-o la colet sa se adune suma pentru ca transportul sa fie gratuit. In toate trei randurile le-am dat cadou,ca pe mine pur si simplu nu ma prinde o lingurita daia. Amu la altu poate o merge.
Dar pentru care simte in lemn, mergem mai departe cu asta cioplita.
Arbust intortocheat, el stapaneste coamele dealurilor si iti face pana cand treci cu bicicleta pacolo.
Asa ii paducelu, mai razboinic. El creste unde altii nu. Printre stanci isi vara tentaculele si tot ajunge sa se hraneasca.Cu lemnul tare, ii arbustul ce rezista bine si-n zonele aride. Cu frunzele mici si tepii multi el iti da floarea pentru ceai si boabele de mancat, iar mie lemnu pentru lingura. Stanca l-a inasprit.
Lingura are cupa uneia de dimensiune medie, insa este mai scurta. Cu ea mananci lejer din toate oalele si farfuriile ce le duci cu tine in drumetie. E uscata bine si finisata, iar forma o recomanda.
Are si snurul din piele impletita in capatul cozii si binenteles husa care sa o tina curata .
Mai ramane doar planul pentru urmatoarea tura la munte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu