montan

Prin frumusete si liniste muntele atrage omul. Din vremuri stravechi fiinta bipeda incepea sa urce fetele stancoase si abrupturile, uneori doar ca sa vada ce-i de vazut in speranta ca va intelege mai bine ceea ce este daca priveste de sus, decat atunci cand e doar o piesa in marele amestec.
Totusi chiar si in munte omul e tot parte din amestec, iar intreg ansamblul cuprinde si muntele cu toate elementele care-l compun.
Din coama vezi varfuri si vai, cerul cu norii, dar si lacuri ce stau ca niste ligheanuri cu apa limpede care imbogatesc nespurs masivul.

Daca iti place sa vezi oameni la munte, mergi pe sfarsit de saptamana, iar daca vrei sa vezi marmote si capre negre, mai bine cauta zilele din timpul saptamanii.

Desi e mai racoare decat jos, soarele arde mai repede si pe urcari ai suficient timp sa scoti apa din tine.
Perioada buna de drumetie si alpinism aflii chiar acum, cand apele curg bine , cand pete albe, reminescente ale unei ierni autentice se mai pot zari.

Cu papuc sau cu bocanc, stanca gasesti si cale iti poti croi dupa cum doresti si poti.

Sunt multe unghiuri din care poti privi aceeasi imagine. Sportivul vede poate din prisma gradului de dificultate, deseori bagatelizand activitatea care nu-l provoaca, in vreme ce omul de rand neobisnuit cu activitatea de genul asta, poate sa numeasca extrem si plimbarea pe poteci mai abrupte.

Cumva as zice ca omul desi se poate antrena fizic sa depaseasca anumite bariere si sa treaca usor peste obstacolele care in trecut ii puneau mari probleme, totusi muntele n-ar trebui privit ca un stadion, un perete artificial pentru catarare, un teren numa bun de exploatat sau ceva prea greu de ajuns (cazul lenesului cronic).
Indiferent cum il urci si pe unde, muntele e la fel, ce se schimba este doar perceptia noastra, care se compune din insumarea experientelor si cunostintelor ( sau din lipsa lor si atunci imaginatia i-a locul realitatii si apar tot felul de distorsiuni ).

Se intampla uneori, la inceput de drum, sa vezi muntele aproape ca pe ceva mistic, ca mai apoi dupa ce ai umblat munti mai mari si mai variati, sa vezi acelasi munte care la inceput era atat de special, acum doar un deal cu cate ceva pacolo.
Nu muntele s-a schimbat, ci imaginea noastra asupra lui. Muntele e la fel de frumos, la fel de bogat, dar mintea este cea care a pierdut ceva si trebuie recastigat.

Sunt dimesiuni diferite si "frumuseti" diferite. Daca esti crescator de bonsai si ai avut onoarea sa petreci timp langa maestru si ai vazut cum se formeaza exemplare deosebite si ai vazut chiar asemenea arbori pitici ce au mai mult de o jumate secol vechime, asta nu inseamna ca samanta si puietele isi pierde farmecul.
Mintea trebuie sa fie capabila sa cuprinda atat lucrurile simple cat si pe cele complexe, atat cat poate ea, dar macar sa nu fim ce-i care-i pun piedica.

Pe ploaie si pe ceata, pe soare si vant usor, in noapte si-n viscol muntele e frumos , difera doar perceptia noastra.
Dincolo de alergarea pe care omul o are cata vreme traieste in trupul asta, este ceea ce observa, aduna in cunostinte, concluziile ce le trage, informatia ce o dobandeste si o transmite, dar mai mult decat atat directia pe care aceastea i-o traseaza.
Alergarea, mersul, chiar si statul degeaba sunt calatorii care au un inceput, parcurg un traseu si apoi ajung la destinatie. Cata vreme traim ancorati in timp, calatorim si cand stam.

Norii se aduna si ceata umeda te acopera. Piatra se uda si stropi mari incep sa cada. E mai intuneric, e mai rece si piatra rugoasa acum e dusmana cu aderenta.
Muntele ca si aranjare si asezare a ramas la fel, insa factorul meteorologic schimba perceptia noastra asupra lui.
Cerul albastru si crestele, lacurile si petele cu zapada nu se mai zaresc. Albul a devenit gri. Acum te hranesti din rezerve (amintiri).

Iar acum din oala cu virsli ... :)) , meniu vegetariano-porcu-oaio- crenvurstio-lacto-branzo-ceapo- si ce-o mai fi pacolo. Daca eram mai la padure, merea si niste slanina vegana si un pic de chec si cozonac raw, dar in munte mai bagam un plic de paste, vreo mancare de orez cu legume. O supa calda, dinasta din plic prinde bine dupa ce vi ud la cort. Ceaiul de care deja am si uitat jos, aici e binevenit.

Dimineata aduce cu sine optimismul care in timpul zilei stii bine ca se consuma, iar seara daca nu ti-ai lasat un pic de-o parte ramai fara el (cazul turelor lungi, mari consumatoare de energie).  De "optimismul chimic" zic de data asta.
Discuntad la modul general, ma folosesc de anumite ilustratii din natura pentru a expune situatiile atat de frecvente prin care sau peste care trecem aproape zilnic. Pentru ca o calatorie e fiecare zi chiar daca nu avem deosebita placere de a privi "marea deschidere" atat de des. Totusi ce e prea des poate sa se "ieftineasca" si astfel sa nu mai observam splendoarea. Nu spun ca frumusetea dispare, spun doar ca ni se tabaceste ochiul si mintea pana intr-acolo incat nu le mai simte, asemenea palmei cu bataturi care e imuna la usoara atingere.

Un fir e de ajuns si uneori nu e nevoie de nici de el. Totusi sunt fire fara de care nu se poate inainta.
Legaturi care intretin viata sunt cele pe care deseori nu le pricepem, iar uneori chiar ne muncim a le taia.

Lucruri simple au la baza pe cele complexe iar cele complexe pe unele simple. Pare celula simpla cata vreme nu o iei cu amanuntul, apoi constati ca e complexa si la randul ei e compusa din elemente simple, dar cu program complex.
Totusi chiar si lucrurile simple in complexitatea lor, sunt frumoase pe mai multe planuri, atat privite cu amanuntul cat si in mare.
Ce-i simplu, e simplu ca asa ni se pare si pentru ca mintea noastra inca n-a reusit sa cuprinda detaliile.
Insa exista o frumuseste cand privesti fluturele asa cum il priveste un copil si exista o alta frumusete cand il privesti ca un asamblu foarte complex atat de armonios prelucrat din piese atat de mici, dar cu functii precise.
Cum are el capacitatea si informatia necesara sa zboare si sa-si faca treaba indiferent ce partid e la putere ori ce curent ne suceste noua mintile luna viitoare.
Practic treaba e atat de complexa incat nu e nevoie sa se schimbe ca sa fie diferita ci e de ajuns sa inveti ceva in plus si modul de percetie sa fie diferit.

Desi a reusi sa distingi frumusetea lucrurilor simple este de dorit si poate parea prea putin pentru omul cautator de amanunte, nu ezit sa spun ca este baza/fundamentul pentru a putea pasii in clipa urmatoare.
Daca omul de stiinta a pierdut capacitatea de a se bucura in simplitate si s-a pierdut in complex, dar nu a ajuns nici pana acolo incat sa gaseasca raspunsul in cele complexe, in mod cert e ratacit pe drum, fara directie, fara sens si fara raspuns la intrebari.
Pentru ca o bucurie are omul si cand porneste, alta bucurie cand umbla si alta cand ajunge. Dar a pierde una din ele inseamna a fi mai sarac. Iar a renunta cu buna stiinta la o bucurie pe care ai primit-o, inseamna nebunie.
Nu se naste omul pentru ca alege, nu traieste prin propria lui vointa si nu pleaca cand isi propune.
Cu toate astea ii ramane puterea alegerii si capacitatea de a distinge intre lucruri si de a le alege pe cele curate, placute si care sunt de folos vietii.
Nu accesoriile aduc satisfactia si nici intrebuintarea lor. Nu multele lucruri aduc bucuria si nici lipsa lor.
Modul in care omul se raporteaza la viata pe care o traieste schimba atat viata lui cat si a celor din jurul sau.
Una-i sa respecti orice forma de viata si alta-i sa minimalizezi orice
"Masura inainte de toate" spunea inteleptul, iar noi putem sa ne raportam la asta fie aproband si uitand, fie inscriptionandu-ne adanc in minte, fie batandu-ne joc de vorba, ca de oricare altele. Deja, in timp ce ai citit ai si ales cum sa te raportezi, dar daca inca mai licare ceva intelepciune in cugetul tau, asculta de ea si renunta la a minimaliza lucrurile care sunt de folos vietii.

Ii place omului sa fie liber, dar il deranjeaza uneori libertatea ca poate alege gresit, dar mai mult decat toate ne deranjeaza efortul pe care trebuie sa-l depunem pentru a proceda corect si cu atat mai mult pretul ce trebuie platit pentru a umbla drept.
Dar exact cum in munte nu poti pasi oricum si cum nu poti calca unele reguli atat de stricte ce sunt menite sa-ti protejeze viata, exact asa in toate zilele omul are nevoie de disciplina, de fermitate si de intelepciune pentru a se educa in a pastra regulile si a umbla corect.
Nu exista omul perfect, dar exista omul care isi da silinta sa urce. Faptul ca altu urca mai repede sau mai usor ca tine nu ar trebui sa te descurajeze ci ar trebui sa-ti aduca noua invatatura si speranta. Iar faptul ca altii au abandonat din varii motive si se lasa victime la orice si oricand, nu ar trebui sa te influnteze altfel decat sa te incurajeze sa pastrezi drumul.
Nu-i despre natura ?
Ba este, este despre natura omului, despre natura inconjuratoare ,despre natura Creatorului. Si daca invatatura despre anumite aspecte tehnice privind un domeniu fara de care se poate trai sunt relevante pentru unii, cu cat mai mult amanuntele prinvind esenta vietii fiecaruia din noi.
Totusi un gand intelept este sa nu respingi ce nu intelegi, ci sa pui de-o parte, dar in nici un caz sa nu iti bati joc, ca nu cumva mai tarziu cand vei intelege sa trebuiasca sa faci fata la o mare rusine.
Altfel, muntele este acolo si ne asteapta. Exista borcanul in care omului ii place sa traiasca desi afirma  ca nu si exista tot ceea ce inconjoara borcanul. Singuri punem capacul si infiletam, apoi ne plangem ca ne asfixiem.
A gandi este un inceput bun pentru a face ceva.