alegerea si pregatirea lemnului pentru arc

Probabil cea mai potrivita perioada din an pentru recoltarea lemnului de arc este iarna cand seva in arbori este mult mai putina. Incepand cu sfarsitul lui februarie si inceputul lui martie , in functie de altitudine (poate si mai tarziu un pic), seva navaleste in crengi ca sa hraneasca mugurii care vor plesni pentru a naste frunze. Atunci e clar ca uscarea lemnului va dura mult, iar pe langa asta exista un risc crescut ca lemnul sa crape.
Recomand ceva ce desi "manca" mai mult timp, este mai sanatos. Anume sa mergi pe vaile abrupte ori coama dealurilor (pentru cei ce nu stau la campie) si sa cauti arborii pe care vijeliile si zapezile i-au daramat. Se cauta mai mult , dar merita sa nu tai unul in picioare, mai ales cand vorbim de specii ce cresc lent.
Conditia este sa nu fie cazut de multa vreme si sa aiba prea mult lemn putred in el ori sa fie plin de viermi (cazul frasinului la care lucram si din care ma tot munceam sa scot ceva).
Sunt un incepator in ale arcurilor, insa am prins o leaca de "citire" in ale lemnului, asa ca imi voi da silinta sa expun un pic pentru ca oricine nu avea informatiile astea, sa le aiba. Iar pentru care stie mai mult si mai bine , m-as bucura sa ne completam/corectam, ca sa transmitem mai departe conostintele si sa nu perpetuam uratul concept al "secretului meseriei" - unul tare egosit de altfel si care duce la disparitia mestesugurilor.

Drept e si ca arborii cazuti s-ar putea sa nu satisfaca nevoile arcarului. Daca in privinta lingurilor lemnul e usor de gasit si recoltat, la arcuri e alta poveste.
Pentru un arc bun tre sa n-ai multe noduri, sa nu fie lemnu rasucit, arborele sa aiba in el suficient lemn tare incat sa scoti arcul pe care il astepti si probabil cel mai greu de gasit - segment suficient de lung si drept incat sa scoti din el semifabricatul optim.

Un aspect pe care mesterul il amintea si incepatorii il trec cu vederea este acela al numarului de inele din arbore. Este de preferat sa aiba inele cat mai apropiate posibil (adica sa aiba o crestere cat mai lenta) pentru ca atunci ai sanse mai mari sa scoti un arc si tare si elastic (si vorbea de salcam).
Amu de il gasesti cazut, iti dai seama ca procentu e foarte redus ca sa fie si drept si sanatos si cu multe inele inghesuite, dar na daca vei cauta se prea poate sa aflii.
 In ceea ce priveste salcamul, nu vei putea face arcuri din crengi (daca vrei din crengi poti cu frasinul, carpenul, arbori care au in ei doar un singur tip de lemn - adica doar tare).
Lemnul asta alb este prea moale si trebuie inlaturat.

Foarte important este cum incepi sa despici. Ca sa plece fisura unde vrei, tre sa incepi corect. Despicarea nu se face in graba. In rest nu mai detaliez in cuvinte ceva ce trebuie invatat pe viu.

Adevarul este ca salcamul se despica extrem de frumos si de usor. Nu ai nevoie de multa experienta cu el. Tre sa mai tai cu toporelu aschiile ce leaga cele doua jumatati, ca nu cumva sa devieze un pic de la directia propusa. Nu acelasi lucru l-as zice despre paducel, mar, carpen, etc. Astia cam au fibra rasucita si probabilitatea sa gasesti un segment de 2 m sau mai lung si care sa se despice ca salcamul asta, e ceva de domeniul mitologic :)).
Ulmul se despica si el destul de usor, dar necesita cel putin doua pene daca nu chiar trei, timp in care la salcam faci treaba cu una singura.

Cautarea lemnului aduce cu sine si plimbarea. Asa se face ca vei umbla in cu totul alte locuri decat ai mai fost. Vei parasi cu siguranta potecile clasice.
Spre exemplu noi avem aici un deal despre care am mai zis, in care putem gasi peste 20 de specii arbori si multe de arbusti. Foste salase,unele mai noi decat marele razboi, dar multe chiar inainte de el, le gasim inghitite de padure. Ruinele prin care au crescut deja arbori mari, unii la a2a sau chiar a3a generatie.

Mai sunt zonele astea bine aerisite in coama dealurilor unde vantu tranteste la pamant mesteceni, carpeni, fagi, stejari. Din mesteacan n-am incercat sa fac inca arc, dar cunosc esenta si o sa ma incumet.
De asemenea avem paltin, jugastru,ulm, cires, nuc.

O alta dimensiune este cea a "inspinarii" frecvente. Mereu ajung in tufele de mur si tot soiul de plante agatoare, insa printre ele gasesti sanger ,corn, alun, paducel. Din corn iasa arc fain, dar rar gasesti sa fie suficient de lung, fara noduri si ramificatii incat sa scoti un semifabricat bun. Cu sangerul ai mai mari sperante. Iar cel mai usor de gasit pe lungimea si grosimea dorita este alunul, care desi "scoate" arcuri mai moi este usor de prelucrat. Am vazut ca este slab la compresie desi are elasticitate buna. Dar na, aici deja vorbim de indemanarea arcarului sa potriveasca tipul de arc dupa esenta lemnului ori sa adapteze lemnul ca sa tina .

Pentru cei care nu stau la casa si n-au spatiu sa depoziteze bustenii, o solutie este sa-l despice in sferturi (sau segmente potrivite pentru arcul ce doresti sa-l faci). In functie de esenta, unele se "simt" mai bine decojite , iar cu altele tre sa ai grija ca de le decojesti prea devreme si le bagi in casa, vor dezvolta pe lung multe fisuri mici si taman pe suprafata la care conteaza cel mai mult :)) .
Se intampla foarte des ca lemnul dupa despicare sa se strambe ca in poza de mai sus, probabil datorita diferentei de umiditate din compozitia lemnului , dar si a densitatii. In ce priveste mijlocul arborelui (la speciile astea doua si mai cateva) este mult mai tare decat cel de culoare deschisa de la exterior.
Procesul nu e complicat. Lemnul din mijloc este partea moarta a arborelui si are mai putina apa in el, deci el isi va pastra mai usor dimensiunile initiale, timp in care spre exteriorul arborelui curge seva care imbiba lemnul si care cand incepe sa se evapore schimba cotele lemnului. La fel apar si fisurile - datorita perderii inegale de apa din lemn - evaporarea - de la exterior spre interior , iar rezultatul manifestandu-se prin fisurarea lemnului deoarece contractarea fibrei intrece elasticitatea ei.Tocmai de aia se doreste o uscare lenta.

Pentru a indrepta lemnul, recomand fixarea de un alt lemn drept, cu ajutorul unor dispozitive de stragere/menghine. 

Apoi inainte sa destrangi menghinele, legi strans cu sfoara si asta este.
Ca solutie pentru uscarea controlata si pierderea lenta a umezelii, adica a reducerii riscului de fisurare, am vazut ca la unele esente merge sa ungi capetii cu aracet. Insa in toate cazurile in care ai un lemn rar si de calitate, recomand sa-l invelesti in ziare si sa-l pui la loc ferit unde sa uiti de el pentru o vreme. Graba strica treaba ! Lasa metodele rapide de uscare pentru lemnele (mai) comune.
Bine, cam atata momentan.
Imi dau seama ca pentru cei ce n-au de-a face cu fabricare arcurilor, poate sa vada in asta un subiect steril, insa as vrea sa subliniez faptul ca nu strica sa cunoasca si omul care trage nu doar cel ce fabrica, drumul pe care arcarul l-a parcurs pentru a face arcul (exact cum am detaliat si la fabricarea lingurilor). In felul asta sper io, omul este capabil sa aprecieze mai bine lucratura si sa se apropie mai mult de cadrul natural.