cel mai mare dar

Nu stiu cum e cu pruncul, daca se admite sau nu, dar cu siguranta se intampla frecvent ca cel mic sa fie mai atras de cadouri decat de cel i le ofera. De regula un cadou poarta cu sine ceva ce transcende obiectul sau favoarea, are de-a face cu persoana din spatele cadoului.
Cumva omul isi deschide inima cand primeste. Acu e drept ca isi deschide inima mai des fata de ceea ce a primit decat fata de cel ce i-a oferit. Insa lucrurile trec, iar valoarea lor se epuizeaza o data cu incetarea intrebuintarii sau a consumarii lor. Insa valoarea reala sta in legatura inceputa sau intarita inca o data intre cele doua persoane . De aceea sfatuiesc pe fiecare, mai ales pe cei ce refuza sfaturile de orice fel, ca sa tina seama ca darurile au caracter simbolic si adevarata semnficatie sta cuibarita in incarcatura cu care a umplut cel de a oferit darul. Daca ne scapa din vedere aspectul asta, ... atunci sa facem bine sa recapitulam.
Pentru sfarsitul de an si noul inceput (despre care nu ezit sa afirm ca n-au insemnatate in mintea mea si ca le consider doar o simpla conventie calendaristica, ca ziua de ieri este ca cea de azi si noaptea dintre ani am alergat-o prin paduri) va doresc tuturor constientizarea lucrurilor profunde.
In mintea mea fiecare dimineata cand deschid ochii este cu adevarat un nou inceput. Nu e nevoie sa treaca un an sau mai multi pentru a ma intalni cu ineditul.
Asa se face ca anul asta (2014)

am urcat munti, unde m-a batut vantu si m-a inghetat. A fost o alta experienta minunata in marea diversitate prin care se manifesta trairea.

Am petrecut timp alaturi de prieteni mai noi si mai vechi, am cioplit si mesterit atat singur cat si cu altii.

Am strabatut locuri mai mult sau mai putin umblate, mai usor sau mai greu abordabile. Am vazut natura in diferite ipostaze.

Se face ca an de an "ma vad"tot mai in trecere pe la casa parinteasca si ma simt acasa in munte si in paduri.

Dar din toate am invatat sa apreciez cel mai mare dar si nu doar atat, acum vreau sa-l scot la lumina.
Tie ti-am multumit pentru ca ai fost langa mine, tie pentru invatatura pe care mi-ai oferit-o, voua pentru timpul pe care l-ati rupt ca sa imi explicati, lor pentru crestere si sustinere.
Insa lui Dumnezeu ii multumesc mai presus de toate pentru darul fara de care toate cele de mai sus erau imposibile , El mi-a oferit viata. Fara viata orice este irelevant si nimic nu exista. Pe cat de banal ti se pare sa traiesti, pe atat de imposibil iti este sa-ti imaginezi cum e sa nu traiesti.
Insa viata pe care o avem este un dar , nu am cerut-o, nu o meritam mai intai si abia apoi o primim. Modul in care traim tine de factori externi si de modul in care ne raportam la ei. Insa misterul/minunea vietii indica catre ceva si mai mare. Daca viata este darul, Cel ce mi-a oferit-o este datatorul ei. Deci ca sa fac legatura cu cele de mai sus, darul asta este menit sa ma apropie de Cel de il ofera. Trairea este un proces in plina desfasurare, dar scopul este ceva separat de proces. El este separat de traire si noi la fel.
Traiesc pentru ca Viata se manifesta prin mine. Suntem purtatori de viata.
Asa ca de dragul contextului ma voi supune "sablonului" si voi pastra obiceiul urarilor numa pentru voi, insa n-am sa pastrez si incarcatura pagana conferita anului nou (vezi istoricul/provenienta/diversificarea in timp a sarbatorilor din perioada asta).
Nu iti voi spune "la multi ani" asa cum iti doresti (ca dorintele noastre stim bine ca duc cu sine erorile de perceptie si defectele invatarii celor bune in amestec cu lucrurile strambe) ci anu asta ma incumet sa-ti doresc ca trairea ta de astazi sa se transforme intr-una autentica si vesnica alaturi de Creatorul tau. Nu tre sa te mire sau sa ti se para straina treaba, maine poate pleci de aci (mori) ori plec io inaintea ta (irelevant cand, dar certitudinea este ca va avea loc si nu este tragic ci este cat se poate de real si firesc) si iti va prinde bine sa bagi la cap ce am zis . "Neştiind locul şi vremea în care ne aşteaptă moartea, o vom aştepta noi oriunde şi oricând", zicea omul de demult.
Sanatate si putere de munca folositoare, dar mai ales dorinta si vointa pentru cunoasterea de Adevar sa te insoteasca nu doar anu asta ci mereu de astazi inainte.
In rest, cativa dintre noi ne vom intalni prin creste, altii la padure, iar cu restu doar cu gandul prin intermediul mijloacelor de comunicare.
Pentru ca un aspect grav pe care l-am remarcat este lipsa de rabdare generalizata, va doresc sa va doriti sa dobanditi rabdarea fara de care nici un lucru bun nu se poate realiza. Este cum zicea inteleptul pe vremuri "Răbdarea este însoţitoarea înţelepciunii". Cel ce crede ca este intelept si este lipsit de rabdare ... sa se mai socoteasca o data si de data asta sa nu se mai grabeasca !
Iar in privinta iubirii, ma simt un pic depasit sa vorbesc, pentru ca nu ma ridic la nivelul acestei virtuti supreme. Am constatat totusi ca exista cateva forme de manifestare.
Prima este cea mai comuna, din a carei categorie fac parte si imi doresc sa ies. Aceea in care il iubesti DOAR pentru ca-ti ofera . Alta este ca o iubesti pentru ceea ce este. Si as mai mentiona una, aia in care ii iubesti pentru ca exista si nu pentru ca iti poate oferi si nici macar pentru ceea ce este. Daca prima are de-a face cu sfera fizica, a2a cu manifetarea caracterului, a3a cu siguranta e spirituala si are in vedere iubirea pentru viata care locuieste in el/ea. Ceea ce ofera poate sa tina de educatie si posibilitati. Ceea ce este ... la fel. Dar faptul ca este e un miracol, iar cel mai rau lucru cu putinta este sa iti doresti sa nu mai fie doar ca sa ai un confort sporit, asta te-ar face monstru.
Mi-a placut vorba asta : "Adam nu o iubea pe Eva pentru că era frumoasă, iubirea lui a făcut-o frumoasă".