inca o zi

Aproape zilnic ies cateva ore in padure, in afara de zilele in care sunt in padure cateva zile .

Doi termeni se pot remarca - "zi" si padure" . Desigur ca vorbesc despre zi" ca unitate ce cuprinde 24 de ore si nu doar de perioada in care soarele isi revarsa lumina peste suprafata pamantului orientata catre el, pentru ca iarna probabil jumatate din timpul petrecut pe dealuri e la lumina lanternei.

Si de 15 ani incoace n-am avut doua iesiri la fel. Caut sa "lucrez" in mai multe planuri si mersul nu constituie un scop in sine, dar nici placerea umblatului nu o ignor. 

Intru prin tufisuri si merg printre bolovani, ca sa vad ce se mai modifica si ce mi-a scapat neobservat datile trecute. 

Asa se face ca aici e locul unde prezentul pastreaza imaginea trecutului si iti arunca imaginatia catre viitorul mai mult sau mai putin apropiat. 

Trecutul ca viitor ce a avut deja loc, prezentul din punctul meu de vedere inexistent pe scara timpului (cata vreme exista o continua curgere si nu poti indica un punct - static - pe care sa-l imbraci cu un tricou galben inscriptionat "prezent") si viitorul ca tot ceea ce urmeaza si nu-l stim si in care pasim strict cu ochii credintei. Exact cum instinctul vede in viitorul imediat (cel ce tine de cateva fractiuni de secunda inainte), credinta ajutata de ratiune(-a capabila sa dezvolte gandire analitica si sa traga concluzii pe baza informatiilor, experientelor si cunostintelor acumulate) te va duce in viitor la imagini si evenimente plauzibile unele mai mult sau mai putin simpliste , functie de informatiile detinute.

Si sa nu-mi zici ca nu folosesti credinta, ca ori de cate ori pornesti undeva, ai incredintarea ca si ajungi si oarecum te si vezi acolo, ca altfel n-ai mai fi planuit si detaliile ce urmeaza dupa clipa ajungerii in locul respectiv. 

Asa se face ca in momentul in care te inscrii la un curs, ai cel putin speranta, daca nu si incredintarea ca-l si termini si nu doar atat, ca-ti va folosi la ceea ce deja ti-ai planuit mai inainte chiar de a te inscrie la curs ! Poti sa numesti lucrurile astea banalitati si sa nici nu te gandesti la ele, dar mentionez si faptul ca a nu gandi nu este o virtute ...

Si uite asa trecutul pastreaza in el istoricul evenimentelor. Trec pe langa arborii din care am luat lemn sa mesteresc cate ceva. Acum, unii din ei sunt intr-o stare avansata de descompunere si nu mai constituie material pentru cioplit. Altii au fost sectionati si luati pentru ca sa fie arsi si astfel transformati in energie termica prin care sunt incalzite incaperile locuite. Pe vremuri omul intrebuinta tot, inclusiv cenusa, dar asta e un subiect aparte si vreau sa-i ofer atentia si timpul necesar.

Vechi ateliere improvizate, astazi cuiburi de soareci si sali de mese pentru pasarile care scobesc lemnul si extrag larvele. 

Alti arbori care erau in picioare, acum ii gasesc cazuti. Intre timp unii care erau tinerei, au mai castigat in inaltime si diametru. 

Toate continua, chiar daca niciodata la fel, ... toate pana la o vreme. 

Un stejar cazut vara trecuta, avand se pare radacina putreda, imi va oferi semifabricate pentru linguri,cani si manere de cutite si alte unelte. Desigur ca din toata masa lemnoasa o parte infima se va regasi in cele mentionate, iar marea parte probabil ca va ramane casa si hrana vietuitoarelor de tot felul.

Avand in vedere intrebarile ce mi se pun si a caror raspuns in cele mai multe cazuri se regaseste in text, am zis sa pun si cate o filmare mai sugestiva privind natura activitatii si a mediul in care se desfasoara.  

Cam asa cioplesc cele mai multe linguri si cam asta sa ai in minte cand te uiti la lingura ta. Sa-ti amintesti ca fiecare element pe care noi il numim util sau inutil este de fapt un segment dintr-un intreg indivizibil si ca fiecare obiect are ca scop principal ceva inafara sinelui. Mi-ar place sa integem si noi ca fiinte, ca scopul nostru transcende sinele si ca menirea unui om sta inafara regasirii si satisfacerii de sine (care de altfel sunt doar niste idei simpliste si egocentrice inspirate  de la rau catre ignorant).

O dupa-amiaza faina iti doresc in continuare.