duminică, 1 februarie 2015

zile si zile

S-a incalzit suficient cat sa se topeasca zapada sub 1000 m.
Se anunta zile ploioase cel mult cu lapovita. Socot ca e potrivit sa ies 3-4 zile pentru cioplit.
Cioplit, citit si mesterit pe langa tabara.
                Avantajul snurului este evident. In rest e treaba de preferinte.
Pentru ca ploua si ziua si noaptea, iar cand nu alimentezi, focul se stinge.E de folos sa tai cativa butucei si sa-i despici , apoi sa-i asezi langa foc sa se usuce cat de bine. Jarul nu va tine toata noaptea oricat de zdravan e lemnul, cata vreme ploua peste el continu.
Iti pregatesti rezerva de lemne sub tenda si iti fierbi apa din timp, ca noaptea daca vrei sa bei doar sa intinzi mana.Pe zona asta apa provine de la surse temporare, iar in calea ei, spala solul de tot ce avea si nu e chiar curata. Fierberea e de bun simt. Cat despre filtrarea de sedimente, tot dupa fierbere o sa vezi ca se vor depune de fundul oalei si daca nu misti tare vei putea sa bei fara sa o tulburi. In fond nu e decat un pic de pamant/nisip fin si cel mult cateva resturi organice. Insa e bine sa nu risti, ca nu merita sa-ti strici stomacul din cauza lenei sau imprudendetei. Stricand digestia , strici si tura, iar daca esti si cu altii, le-o strici si pe a lor.
 Deplasarea, alegerea locului pentru tabara, montarea, pregatirea focului, gatitul, apa,etc poate ca sunt doar mici treburi, care devin rutina dupa o vreme, dar nu e totuna cum le facem.
Pranzo-cina are loc la lumina atificiala. Apoi un ceai de seara si cititul incheie ziua.
Noaptea a scazut temperatura si apa s-a cristalizat. O ceata fina bantuie intre arborii rari si albeata proaspata aduce un plus de farmec padurii.
Ici-colo cate un bradut imbracat parca cu un cojoc de lana groasa.
In portiunea pietroasa a dealului ai lemne cazute cate vrei. 
Iesirea a fost acum cel putin o saptamana. Despre intalnirea cu vanatorii si "intamplarea" care a facut sa ma trezesc in mijlocul "standului de vanatoare" (e citat) nu mai detaliez acum, ca inafara de discutii obisnuite in soapta, mare lucru nu a fost. 
Desigur ca nu am fost privant de expuneri in care padurarul coborand cu caruta de la Cosava  a vazut lupii. Alergau un cerb mare, erau vreo 7 si-l hartuiau. A vrut sa traga ca sa-i sperie, dar era un grup si cu ceva straini la vanatoare prin padure si nu stia cum sa faca. Daca trage doar sa-i sperie, le strica la astia ziua. Daca nu trage, lupii aveau sa sparga cerbul. In lumea vanatorilor (zicea dansul) daca tragi aiurea si nu pusti nimic, numa le strici treaba si celorlalti si avea sa-si auda. Asa ca nu a tras.  A continuat drumul. In primavara a gasit craniul cu coarnele cerbului. 
Despre intamplarea cu mistretul al mare care a venit tocmai pe brana aia de deasupra locului de unde luam io apa si cum a rupt zapada in picaj nu mai detaliez. Au fost vremuri din copilaria lui, cand era cu bunicul lui, om batran dar foarte zdravan care ... Si multe altele. 
"Rasi nu ai vazut ?" ma intreaba. N-am vazut , doar urme. "Nu i-ai auzit, ca e sezon de imperechere acu ". Nu, ii zic, doar busfnite si ceva cerbi departe. 
"Eh, platim degeaba taxa asta, ca si asa n-am apucat decat de 2-3 ori sa ies anu asta si uite, ca nu-i gasim. Is tot mai putini" . 
"Io nu ma omor atata dupa carnea de mistret, dar imi place sa-l vad cum cade " .... 
No comment.
Si doar ti-am zis de ce nu voi despica firul mai mult, pentru ca nu ai avea multe de invatat din urma povestirilor din tura asta. 
Bun, asta a fost sa zicem 2 ore din 4 zile. Restu n-am vazut picior de om sau caine, dar din pacate nici picior de altceva.
Pe partea cealalta or chelit dealul si or facut namol pana la glezne.O gramada de drumuri noi au luat nastere si foarte multi arbori tineri au fost rupti aiurea.
 Prin partile astea se anunta veri fara racoarea padurii ...
Frumos ti-am zis acu 4-5 ani sa meri sa vezi arborii ai mari, ca nu-i vei mai vedea. Nu te-ai dus, nu ti-a pasat, no amu stai si priveste pozele cu ei ... ca atata a mai ramas.
Apai sa nu mai zici ca-ti pasa de ai mici ce vin dupa noi, ca dupa modul lacom in care consumam tot acum si cat de repede, doar te-ai contrazice. Masina "se invecheste" de 5 ori mai repede ca in trecut (pff, esti fraier, umblii cu rabla aia ?  in plus cati cai are ? pff... slabanoaga, mi-ar fi rusine), mobila necesita schimbare, apartamentul renovari si reamenajari cat mai des. Hainele devin mult mai repede nemultumitoare, banii nu ajung niciodata oricati ar fi. Mancarea e proasta si necesita mereu si mereu gusturi noi, iar acum avem acces la o extrem de mare diversitate, politicienii corupti, nu ne mai multumeste nimic si de fapt nimeni nu mai multumeste pe nimeni. Oare nu cumva sunt si cam mari pretentiile in randul multora din noi ? Nu e cam mare discrepanta intre cei ce au si cei ce n-au nimic ?
 Nu-i bai defilam cu ce avem si cat avem. Facem praf si apoi ne vom plange ca Dumnezeu se contrazice in afirmatii , in plus daca "era bun cum zice, n-ar ingadui suferinta, boala si lipsuri" , desigur in realitate astea sunt doar consecintele proastelor alegeri pe care continuam sa le facem.
Ca omul al nebun vorbesc multi, dupa ce iti strica sau te bate tot el zice : "uite ce m-ai facut sa fac!" ... drama nebunului, dar si a celui ce cade in mainile lui.
Si asa ne miscam doar pentru o vreme paici si riscul sa ignoram aspectele esentiale este maxim. N-as vrea sa iti mai distrag si eu atentia cu nimicuri ...
 
 Ieri am fost sus alt pe deal sa vad ce mai este si cum se prezinta treaba.
Dar auzi, vezi creanga asta ce sta cazuta, sprijinita de arbore, ei bine iti dai seama ca e de multa vreme in pozitia aia, dupa  ciupercile care i-au crescut in pozitia in care le vezi. La fel recunosti si trunchiul. Daca lamele ciupercilor sunt dispuse vertical, arborele desi mort de mai multi ani, a stat in "picioare" pana nu demult. Daca insa sunt dezvoltate pe orizontala, atunci a cazut demult, iar ciupercile au crescut dupa ce a cazut. 
Semne, care pe multi nu-i intereseaza, asta nu-i nimic nou. Insa pe care intereseaza, este si un mod bun de a vedea daca si cat s-a umblat prin zona.
In completare am decis sa pun o scurta filmare cu plimbarea de cateva ore. Ca in majoritatea, nu am avut un scop principal ci mai multe marunte. Nu vei vedea cum amenajez tabara cu leuku, dar vei vedea ca poti curata de spini potecile mai putin umblate.Si e de mare folos pentru cel ce merge in fata grupului sa degajeze, ca altfel s-ar pierde mult timp. Apoi vezi cam cum se comporta la unele din micile nevoi de zi cu zi.
Să traiţi.

4 comentarii:

WitchKing spunea...

de unde-i mierea aia mestere?

Micul Mester spunea...

Asta chiar ii de la o familie de apicultori din Resita.
Aveam doua cutiute pe dulap, una am luat-o la padure.
Apropo de miere, multam inca o data prietenului care mi-a trimis nu demult si inca am destula.

Anonim spunea...

In care Cosava ai fost mestere?Timis?Numai bine!

Micul Mester spunea...

N-am fost.
Era din povestea padurarului (cantonul Cosava, din M. Semenic).