pas cu pas, gand cu gand

                                              A venit timpul pentru postarea asta.    
 Am auzit cate ceva fara sa vreau din versurile melodiei si mi-a ramas intimparit in minte "live like a warrior", dupa care am cugetat doar vreo 2-3 minute. 

Ziceam in gandul meu, ce prostie mai e si asta, oare chiar e un mesaj real sau doar am prins din zbor un "text comercial" ? 
Ce razboinic, eu nu ma lupt cu nimeni si nimic ! Alta zi m-am oprit si am zis in sinea mea : uite, ce ziceti voi daca tot spuneti de capacitatea de a alege, ce-ar fi acum sa nu mai joc jocul asta, uite asa simplu ma pun jos si stau, azi nu joc. Si nu ma refer la un segment anume, ci la intreaga zbatere in efemeritatea asta ce unii o supranumesc viata. 
Buuun. Am uitat de asta si am lasat-o asa fara sa mai disec. 

Azi dimineata insa, ascultam indianul cu tobele si fluierele lui, iar in invalmaseala incertitudinilor  mi-am dat seama ca imi este imposibil sa ma impac cu gandul ca esti mintit atat de des si chiar platesti pentru asta. Apoi mi-am amintit de nebunia aia ca a fi egoist este punctul de pornire si ca abia din surplusul tau poti da si altora (ca si cum orgoliul ar putea ajunge vreodata la suprasaturatie , ... e ca focul, cu cat ii dai cu atat mai tare se aprinde si arde tot in jur, inclusiv pe tine !!!) si nu ezit sa amintesc si de tine care te complaci in preparate pentru suflet de tip "fast food" doar ca sa iti mai satisfaci inca o data "papilele dorintelor desarte", ignorand rezidurile care se decanteaza in inima (nu cea de carne), aromele anorganice si excesul de alte cele . In toate astea am o tristete mare, anume ca privesc fara sa pot face nimic concret. 
      Sursurul bland al ratiunii si adevarului nu vibreaza decat in urechea curata care are timpanul sensibil la cele mai fine miscari (practic tre sa si vrei un pic ca sa le auzi !). Dar daca ne tot scobim urechile cu orice gasim sau ni se ofera "la promotie", probabil ne vom pierde si auzul pe care il avem. 

De vedere nu mai vorbesc, "sa privim prin ochi, nu cu ochii", dar revin la treaba cu "razboinicul".

In timp ce lucram la arc si indienii le ziceau pe ale lor din instrumente si strigate, mi-a revenit in minte gandul (mi-am/mi-a zis , nu stiu de unde a venit) : "daca mai e o batalie, ridica-te si lupta! Caci de e ultima te vei odihni. Lupta, caci miza este insasi viata lui /a ei /a lor /a ta." 

Asa e si cu alergarea. Una din ele va fi cea din urma, dar pentru ca nu stiu care este, vreau/decid ! sa acord clipei valoarea unicitatii.
As vrea sa stim macar in scurtele momente de sclipire constienta, ca mai important decat toate activitatile pe care le intreprindem, este omul de langa noi.
Daca ai idei/opinii/principii/credinte/invataturi distincte, nicio problema. Sa lasam ideile sa se dueleze, ca adevarul sa iasa la lumina. Cu inima curata si gand bun sa dorim cu totii eliberarea de sub jugul nebuniei si prostiei, asa incat doar perspectivele sa se confruntate, iar oamenii sa se iubeasca. Nu ma pot multumi cu nimic mai putin de atat ... si nici nu vreau. Am devenit pretentios si prefer nelinstea si tristetea cunostintei, decat "fericire" in ignoranta. Daca e razboi, vreau sa lupt, iar daca sunt spintecat, vreau sa doara. Am ajuns la concluzia ca a simti durerea e o binecuvantare, pentru ca o plaga care sangereaza abundent si pe care nu o simti iti va aduce moartea cat de curand.
Daca e veselie, sa ne veselim. Daca e lupta sa luptam, dar nu unul impotriva celuilalt, pentru ca suntem o singura tabara, restul e scamatorie ca sa ne dezbine. Iar daca e viata sa traim - FRUMOS, nu oricum.

Inca un pas si iarasi structura initiala s-a modificat. Sa nu ramai ancorat in trecut.
Realiatea nu este o ilustratie fara viata. E dinamica, e in continua schimbare. 
Nu cauta sa treci fara sa lasi nicio urma, ci mai de graba cauta sa iei, sa faci si sa misti cu un scop bun.
Gandeste tu, nu te lenevi si nu mai lasa pe altii sa ia deciziile pentru care tu vei trage consecintele.
Astazi incepem prin a iesi afara. Schimband mediul, se schimba si activitatile. Noul context vine cu noi actiuni. Nimeni nu se poate schimba pe sine, ci fiecare din noi suntem ciopliti de altii si mai ales de imprejurari. Dar oamenii si contextul sunt instrumente in mana Marelui Mester. Nu stiu daca poti alege sa te schimbe ori ba. Dar as vrea sa te ajut sa accepti/pricepi ideea ca ce a fost, a fost atunci, acum e altfel, trebuie sa fie diferit si exista un rost pentru care se intampla. Acum nu-l cunoastem, dar poate ca aproape de final, noi sau altii privind istoricul, vom/vor vedea deslusit modul in care s-au petrecut evenimentele si poate chiar vor pricepe sensul lor.

"From the very forest itself comes the handle of the axe that fells il"

Se pare ca mersul firesc al lucrurilor este sa utilizezi resurse. Nu e vorba sa nu consumi, ci sa nu abuzam. Hrana, energia, de orice fel se consuma. Ii o lege care zice ca trebuie sa consumi energie pentru a produce energie. As zice ca oricum consumam energie pentru a face orice, asa ca restul tine de optimizare. 

Iernile sunt cam blande fata de cum le stiam din auzite sau chiar din cate ne mai amintim vag din copilarie. Inafara de ploi si un pic de racoare, rar mai prinzi cate-o ninsoare si cel mult doua sesiuni de inghet mai serios.
Suntem deja sus dar inca urcam. Ziua e scurta,insa treaba se face si la lumina lampilor.
Vreau lemn de salcam pentru arc. Nu caut sa tai un copac ca sa-l obtin, ci scormonesc pe zona asta unde deja au avut loc taieri la fag, salcam, stejar.

De o data il vad pe asta cazut, scos din radacina. E cadou ! ... imi zic.

Tai

si despic.

 Scot trei lemne bune pentru arc. Ne ramane timp pentru ceai si material pentru linguri.  

E frigut afara, dar placut langa foc, insa lemnele se mistuie si curand se raceste iarasi.  
Ai doar doua optiuni, sa te lasi pacalit si sa te complaci in coruperea cugetului, incercand sa o mai dregi cu inca o haina pana ce te biruie gerul si iti ingheata inima de tot ... SAU !!!  incepi sa misti, sa accepti ca viata e o lupta continua, un efort sustinut si sa nu mai pui botul la toate aiurelile cu care cei ce te imbuiba au deja fraieriti. 
Nu ai refugiu pe termen lung, trebuie sa accepti ca ori esti un sclav, ori esti liber ... sa lupti, sa fugi, sa cazi, sa te ridici, sa iubesti, sa pierzi, sa traiesti, ... sa mori si sa traiesti iarasi. 
Desigur ca termenii - scalv, a trai, a iubi, a muri, a trai iarasi - nu ii voi reduce la sensul atat de ingust cu care ai fost sterilizat/a la cap si la inima. Dar despre asta am mai vorbit si voi mai vorbi cata vreme misc paici. 
Inca o zi, inca o alergare, inca o clipa, inca o zbatere. Bucuria trebuie sa o descoperi inclusiv in necazuri, odihna inclusiv in timpul efortului, dragostea inclusiv in timpul ignorantei si Adevarul sa il doresti din toata inima chiar daca minciunile par sa te inece.
Nu te teme ca-i o hrana greu digerabila, mai bine socoate ca-i naturala si e singura care iti va hrani cu adevarat sufletul. Vor incerca sa te pacaleasca zicandu-ti ca nu merita ingerata, ca e suprasolicitant pentru organism, insa daca vei cuteza sa-i contesti si sa-i verifici, vei ramane uimit de cata vreme te sufoca si cat de mare era intunericul din jur.
Nu te voi minti , chiar vei ramane gol pentru o vreme, dar mai bine gol un pic decat incotosmanat in hainele nedreptatii, curand vei fi imbracat curat si atunci vei putea zburda.
Nota: vei fi imbracat, nu te vei imbraca . Nu tu, om mandru, ci El face lucrurile sa fie bune.