micul mester te scoate la padure

 Intr-adevar este o invitatie, macar ca e fizica doar pentru putini, dar cu gandul incap cat de multi.

 Codrul e golas si vantul se duce cum si unde doreste. Mintea e ca sugativa, ... cand e curata absoarbe, cand e imbibata nu mai are cum. Nu spun sa o golesti ca sa fie umpluta, ca nu e bine sa o golesti de lucrurile care sunt bune, ci spun sa incetam a darama si a cladi mereu si mereu fundatia.
Permite-ti luxul de a iesi la padure.

 Uite cum s-au frecat de brazi. Ai sa vezi si alte locuri in care si-au pregatit culcusul si cum au scurmat dupa ceva de mancare. Asa este, nu sunt singur acolo, dar e loc si pentru tine.

 Nu voi expune iarasi ideea de "perspective noi", ci voi zice doar ca de o vreme incoace ma gandesc sa fac o incercare. Anume sa dau un anunt si sa vad daca doreste careva sa vada padurea cu ochii lui, dar prin lumina noilor cunostinte pe care le-ar putea dobandi.
Daca vei astepta dupa reclame si afise stridente - " VENITI CU NOI ! Bushcraft, Survival, Adventure, Adrenaline, etc " - ei bine te respect mai mult de atat si nu imi permit sa te atrag cu faţade care deja ti-au fost inoculate, ci vreau sa cred ca poti rationa si singur si sa pricepi ca treburile faine sunt inglobate in intreaga calatorie si nu este necesar sa extragi si sa adaugi arome ca sa iti pierzi banii pe senzatii, apoi sa ramai gol sau cu prea putin.
Nu suntem o echipa tanara si ambitioasa, nici nu vei auzi cat suntem de experimentati, nu ca n-am fi, dar asta e mai putin important acum. Aici conteaza pasiunea cu care cineva vrea sa  impartaseasca ceva si ca e ceva mai mult acolo decat ca il platesti. Aici discutam de satisfactia si responsabilitatea educationala, in care "celui ce are mult, mult i se cere" si de "informatia netransmisa se pierde".
Nici nu vei vedea o lista cu palmaresul anterior. Daca alergi sa vezi dinastea, ar fi bine sa cunosti ca mai important decat sa-ti vanda cineva imaginea lui, ar fi sa cumperi experienta si cunostintele si sa ramai focusat pe ce are sa se intample afara.

 Momentan doar pun samanta pentru o idee si sa vedem daca are cine o uda, poate ca va si incolti.
Fagul si carpenul sunt lemne foarte bune pentru foc. Au densitate mare, jarul lor incinta bine si tine mult.

 Din mers iti aduni ce-ti trebuie. Locul il alegi in functie de mai multi factori.

 E o diferenta mare intre a te simti acasa in codru si a te simti stingher. Atentie , nu discut despre cum esti, ci despre cum te simti ! Simtirea nu este realitatea, ci e rezultatul procesarii tale in urma impactului pe care realitatea il are aspra ta.
Eu nu voi lucra asupra realitatii, ci voi cauta sa-ti educ mintea sa lucreze mai bine in conditiile astea. Cateva cunostinte, ceva excercitiu si un echipament adecvat reprezinta o baza buna de pornire.

 Obisnuiam sa ies in ultimii 16-17 ani afara si ca sa lucrez si sa ma distrez. Desigur prin distractie inteleg cu totul altceva decat sensul comun al cuvantului.

 Nu-mi plac exercitiile izolate pentru ca in viata de zi cu zi nu au aplicabilitate. Are sens sa faci ceva izolat doar ca in catva timp sa le legi, dar sa faci mereu asa nu are sens. Inclusiv exercitiile fizice sau mentale le fac cat mai complexe imi sta in putere, ca sa lucreze cat mai multi muschi simultan.
Cu sau fara metafore, mesteresc pentru placere, mesteresc pentru bani sa am ce manca, mesteresc sa calatoresc mai departe, mesteresc sa cunosc ce-i inauntru si sa scot la lumina, mesteresc sa exersez mesteritul, mesteresc pentru ca tu sa ai un produs finit, mesteresc ca tu sa ma vezi si sa incepi si tu sa mesteresti. Mesterind invat ca e nevoie de efort sa scoti ceva, iar uneori inteleg ca si daca dai tot ce poti se intampla sa nu reusesti. Asa inveti sa fi smerit si rabdator, sa o iei de la capat.

 Vezi structuri foarte complexe si simti miresme. Esti acolo afara si vine ploaia, da inghetul, arde soarele, sufla vantul, vine ceata, se intuneca, iarasi rasare soarele. Te inapresti la trup si te sensibilizezi la inima,
Devi uman, iti aflii locul si devi capabil sa-i recunosti si Lui locul.
Si as mai avea multe de zis despre simpla bucata de lemn din care doar ies multe aschii si cine stie cand si daca va iesi ceva. Dar daca incetam a mai sari direct la finalul filmului, abia atunci vom trai si vom intelege ca nu e un scenariu si ca nu privim niste actori, ci traim si astea sunt aspecte legate de viata ta.

Nu chiar clar de luna, dar suficient de luminos.

 O data ce se insenineaza scade temperatura simtitor. Simtitor, spun pentru ca am simtit-o. Am plecat cu sacul de vara,ca pe alalalt l-am lasat la oras.
Fac manevra si ma trag langa vatra unde mai pun ceva lemne pe jarul inca aprins. Nu trece mult timp si mici ace par sa se infiga in obraz. Burniteaza si uda sacul.
Ma retrag la adapost ... si racoare. Insa pentru ca s-a inorat, s-a mai incalzit.

 Din capatul artarului pregatesc o kuksa si o lingura.

 Scot si scot,

 pana ce consider ca am scos suficient.

 Indepartez restu de lemn si iata semifabricatul.

Gat treaba, leg lemnele pentru arc si pornesc in lungul drum catre casa (... orice ar insemna si asta).
Apropo de casa. Mereu am asociat cuvantul asta cu locul in care iti este bine si nu cu o constructie anume. Asa se face ca acolo unde esti tu este acasa. Cand tu nu esti, nici casa nu-i acasa.
Cand bunica n-a mai fost acolo, nici oraselul n-a mai avut nimic special, ci s-a transformat intr-unul oarecare cum sunt toate restu.
As vrea sa nu uzam prea des termeni si asa abuzati "zona de confort" , "experienta senzationala", etc.
Mai frumos e sa fim asezati si nu bezmetici, calculati si nu haotici.
Mersul in natura te inzdraveneste, iar daca meri cu cine trebuie mai si inveti ceva.
Am si un sfat pe final de postare, anume sa nu mai limitezi absortia de informatie la asteptarile cu care pleci de acasa. Vei observa ca o minune se intampla in timp real. Ai sa gasesti mai mult decat credeai sau sperai.
Lasa-te invatat/a. O sa-ti prinda bine si le va prinde tare bine si celor cu care vei impartasi mai incolo.
Sanatate si numa bine sa fie la toata lumea.

invatatura prin arc

          Poate te gandeai la perspectiva invincibilitatii, in care nu doar tu sa fi invulnerabil, dar si calul tau sa fie din otel , ca nicio sageata sa nu-l poata strapunge.
Totusi un cal din otel nu e viu si cu el nu vei ajunge niciunde. Nu te va duce acasa, nu te va purta prin locuri noi si nu iti va da caldura cand se lasa gerul. Ceea ce are viata, e imbracat cu carne si misca e si fragil si poate asta ne sperie.
Asa sunt si arcurile ... si oamenii. Un arc traditional este sensibil, nu e cum vezi in filme. Nu poti sa il folosesti pe post de maciuca. Dar daca ai putina grija, vei vedea ca e ceva special sa tragi cu el. E usor in mana si la purtat, trage bine si poarta in el istorie si o buna parte din caracteristicile arborelui. Apoi el inmagazineaza amprentele mesterului ce l-a faurit.

 Cand e gata pare simplu. Nu are prea multe parti componente. E ca o nuia ce se indoaie cum trebuie, dar si revine la loc. O "sfoara" facuta in anume fel si asta e tot.
Este un arc lung de ulm. Lemnul de la arborele asta nu e foarte incurajant, ca de cele mai multe ori are fibra rasucita, noduri si il gasesti stramb. Evident cand se usuca se incovoaie cum nu vrei si chiar de incerci sa-l indrepti la abur, de cele mai multe ori revine. Insa ceea ce il face special este elasticitatea lui.

 Asa e cand se odihneste dupa tragere.

 Aici il vezi din fata. Nu l-am facut prea tare ca sa poata trage cu el si cine n-a prea tras, dar care are un pic de vana in el.

 Am tras cu el si face treaba buna. 

 Am lucrez la unul din frasin. Dupa topor si cutitoaie, cea mai multa munca e din raspa. Cand devine o leaca flexibil, incerc sa-i dau elasticitatea uniforma pe toata lungimea bratelor si sa le egalizez.
 Ii fain la ele ca nodurile, ondulatiile si strambaturile din lemn fac din fiecare arc unul unic si inconfundabil.

 Apoi razuiesc cu cutitul ca sa indepartez straturi subtiri de lemn pentru a le aduce cat mai aproape de forma finala. Acum ca am vorbit, merg sa si lucrez ceva.
Sanatate si numa bine va doresc.

pas cu pas, gand cu gand

                                              A venit timpul pentru postarea asta.    
 Am auzit cate ceva fara sa vreau din versurile melodiei si mi-a ramas intimparit in minte "live like a warrior", dupa care am cugetat doar vreo 2-3 minute. 

Ziceam in gandul meu, ce prostie mai e si asta, oare chiar e un mesaj real sau doar am prins din zbor un "text comercial" ? 
Ce razboinic, eu nu ma lupt cu nimeni si nimic ! Alta zi m-am oprit si am zis in sinea mea : uite, ce ziceti voi daca tot spuneti de capacitatea de a alege, ce-ar fi acum sa nu mai joc jocul asta, uite asa simplu ma pun jos si stau, azi nu joc. Si nu ma refer la un segment anume, ci la intreaga zbatere in efemeritatea asta ce unii o supranumesc viata. 
Buuun. Am uitat de asta si am lasat-o asa fara sa mai disec. 

Azi dimineata insa, ascultam indianul cu tobele si fluierele lui, iar in invalmaseala incertitudinilor  mi-am dat seama ca imi este imposibil sa ma impac cu gandul ca esti mintit atat de des si chiar platesti pentru asta. Apoi mi-am amintit de nebunia aia ca a fi egoist este punctul de pornire si ca abia din surplusul tau poti da si altora (ca si cum orgoliul ar putea ajunge vreodata la suprasaturatie , ... e ca focul, cu cat ii dai cu atat mai tare se aprinde si arde tot in jur, inclusiv pe tine !!!) si nu ezit sa amintesc si de tine care te complaci in preparate pentru suflet de tip "fast food" doar ca sa iti mai satisfaci inca o data "papilele dorintelor desarte", ignorand rezidurile care se decanteaza in inima (nu cea de carne), aromele anorganice si excesul de alte cele . In toate astea am o tristete mare, anume ca privesc fara sa pot face nimic concret. 
      Sursurul bland al ratiunii si adevarului nu vibreaza decat in urechea curata care are timpanul sensibil la cele mai fine miscari (practic tre sa si vrei un pic ca sa le auzi !). Dar daca ne tot scobim urechile cu orice gasim sau ni se ofera "la promotie", probabil ne vom pierde si auzul pe care il avem. 

De vedere nu mai vorbesc, "sa privim prin ochi, nu cu ochii", dar revin la treaba cu "razboinicul".

In timp ce lucram la arc si indienii le ziceau pe ale lor din instrumente si strigate, mi-a revenit in minte gandul (mi-am/mi-a zis , nu stiu de unde a venit) : "daca mai e o batalie, ridica-te si lupta! Caci de e ultima te vei odihni. Lupta, caci miza este insasi viata lui /a ei /a lor /a ta." 

Asa e si cu alergarea. Una din ele va fi cea din urma, dar pentru ca nu stiu care este, vreau/decid ! sa acord clipei valoarea unicitatii.
As vrea sa stim macar in scurtele momente de sclipire constienta, ca mai important decat toate activitatile pe care le intreprindem, este omul de langa noi.
Daca ai idei/opinii/principii/credinte/invataturi distincte, nicio problema. Sa lasam ideile sa se dueleze, ca adevarul sa iasa la lumina. Cu inima curata si gand bun sa dorim cu totii eliberarea de sub jugul nebuniei si prostiei, asa incat doar perspectivele sa se confruntate, iar oamenii sa se iubeasca. Nu ma pot multumi cu nimic mai putin de atat ... si nici nu vreau. Am devenit pretentios si prefer nelinstea si tristetea cunostintei, decat "fericire" in ignoranta. Daca e razboi, vreau sa lupt, iar daca sunt spintecat, vreau sa doara. Am ajuns la concluzia ca a simti durerea e o binecuvantare, pentru ca o plaga care sangereaza abundent si pe care nu o simti iti va aduce moartea cat de curand.
Daca e veselie, sa ne veselim. Daca e lupta sa luptam, dar nu unul impotriva celuilalt, pentru ca suntem o singura tabara, restul e scamatorie ca sa ne dezbine. Iar daca e viata sa traim - FRUMOS, nu oricum.

Inca un pas si iarasi structura initiala s-a modificat. Sa nu ramai ancorat in trecut.
Realiatea nu este o ilustratie fara viata. E dinamica, e in continua schimbare. 
Nu cauta sa treci fara sa lasi nicio urma, ci mai de graba cauta sa iei, sa faci si sa misti cu un scop bun.
Gandeste tu, nu te lenevi si nu mai lasa pe altii sa ia deciziile pentru care tu vei trage consecintele.
Astazi incepem prin a iesi afara. Schimband mediul, se schimba si activitatile. Noul context vine cu noi actiuni. Nimeni nu se poate schimba pe sine, ci fiecare din noi suntem ciopliti de altii si mai ales de imprejurari. Dar oamenii si contextul sunt instrumente in mana Marelui Mester. Nu stiu daca poti alege sa te schimbe ori ba. Dar as vrea sa te ajut sa accepti/pricepi ideea ca ce a fost, a fost atunci, acum e altfel, trebuie sa fie diferit si exista un rost pentru care se intampla. Acum nu-l cunoastem, dar poate ca aproape de final, noi sau altii privind istoricul, vom/vor vedea deslusit modul in care s-au petrecut evenimentele si poate chiar vor pricepe sensul lor.

"From the very forest itself comes the handle of the axe that fells il"

Se pare ca mersul firesc al lucrurilor este sa utilizezi resurse. Nu e vorba sa nu consumi, ci sa nu abuzam. Hrana, energia, de orice fel se consuma. Ii o lege care zice ca trebuie sa consumi energie pentru a produce energie. As zice ca oricum consumam energie pentru a face orice, asa ca restul tine de optimizare. 

Iernile sunt cam blande fata de cum le stiam din auzite sau chiar din cate ne mai amintim vag din copilarie. Inafara de ploi si un pic de racoare, rar mai prinzi cate-o ninsoare si cel mult doua sesiuni de inghet mai serios.
Suntem deja sus dar inca urcam. Ziua e scurta,insa treaba se face si la lumina lampilor.
Vreau lemn de salcam pentru arc. Nu caut sa tai un copac ca sa-l obtin, ci scormonesc pe zona asta unde deja au avut loc taieri la fag, salcam, stejar.

De o data il vad pe asta cazut, scos din radacina. E cadou ! ... imi zic.

Tai

si despic.

 Scot trei lemne bune pentru arc. Ne ramane timp pentru ceai si material pentru linguri.  

E frigut afara, dar placut langa foc, insa lemnele se mistuie si curand se raceste iarasi.  
Ai doar doua optiuni, sa te lasi pacalit si sa te complaci in coruperea cugetului, incercand sa o mai dregi cu inca o haina pana ce te biruie gerul si iti ingheata inima de tot ... SAU !!!  incepi sa misti, sa accepti ca viata e o lupta continua, un efort sustinut si sa nu mai pui botul la toate aiurelile cu care cei ce te imbuiba au deja fraieriti. 
Nu ai refugiu pe termen lung, trebuie sa accepti ca ori esti un sclav, ori esti liber ... sa lupti, sa fugi, sa cazi, sa te ridici, sa iubesti, sa pierzi, sa traiesti, ... sa mori si sa traiesti iarasi. 
Desigur ca termenii - scalv, a trai, a iubi, a muri, a trai iarasi - nu ii voi reduce la sensul atat de ingust cu care ai fost sterilizat/a la cap si la inima. Dar despre asta am mai vorbit si voi mai vorbi cata vreme misc paici. 
Inca o zi, inca o alergare, inca o clipa, inca o zbatere. Bucuria trebuie sa o descoperi inclusiv in necazuri, odihna inclusiv in timpul efortului, dragostea inclusiv in timpul ignorantei si Adevarul sa il doresti din toata inima chiar daca minciunile par sa te inece.
Nu te teme ca-i o hrana greu digerabila, mai bine socoate ca-i naturala si e singura care iti va hrani cu adevarat sufletul. Vor incerca sa te pacaleasca zicandu-ti ca nu merita ingerata, ca e suprasolicitant pentru organism, insa daca vei cuteza sa-i contesti si sa-i verifici, vei ramane uimit de cata vreme te sufoca si cat de mare era intunericul din jur.
Nu te voi minti , chiar vei ramane gol pentru o vreme, dar mai bine gol un pic decat incotosmanat in hainele nedreptatii, curand vei fi imbracat curat si atunci vei putea zburda.
Nota: vei fi imbracat, nu te vei imbraca . Nu tu, om mandru, ci El face lucrurile sa fie bune.

arcasi cu arcuri, ... acum mai putine cuvinte si mai multe sageti

 cu coarda pusa

Urcam la padure, iar orasul ramane in urma.

 Pregatim arcurile,

 pregatim si oamenii.

 Ne incalzim

 si incepem.

 Trage si una

si altu, 

 cand mai bine, cand mai slab, dar "miza" este relaxarea ... activa. Deci obiectivele sunt atinse.

 Daca nu stii, te invatam ... cat stim si noi, iar daca nu vrei, te stimulam :) .

 Tragem si in (nu dupa ;) ) cor.

 Una cate una se duc, pana ce se goleste tolba.

 in aer

 si imediat dupa eliberare.

 Seara ne adunam la un foc la foisor, ori sus pe deal . Aici luam cina si povestim pana ne prinde somnul din urma.
Batrane, ma bucur ca ne-am revazut. Drum bun si sa ne auzim cu bine. Te mai asteptam la padure.

ma gandeam la tine

      Si incep azi de unde am lasat ieri. Asa se face ca "cel mai mare dar" este in continuare viata.
Am sesizat cateva aspecte comune zilelor noastre, valabile in contextul si zona noastra. Ce o fi pe alte meleaguri nu stiu. 
Se face ca ne miscam intre robotizare, superficializare si insatietate.
Robotizare pentru ca nu mai suntem capabili nici sa dorim altceva decat a face /a indeplini multe sarcini abstracte , ... bune la nimic si pentru nimeni, lipseste pana si dorinta de a mai avea un scop real si consistent, nepasarea fata de bunul simt, lipsa nevoii de a mai iubi si m-as opri aici momentan.
Superficializare pentru ca in amalgamul de informatie nu mai suntem in stare sa aprofundam nimic, ci stergem praful de la suprafata. Suntem de-a dreptul aroganti si ne "vedem" mai destepti ca cei de dinaintea noastra. Maine murim, dar sa ne mai uitam un pic ce accesorii se poarta, ce cu ce se asorteaza, cine ce barfe a mai lansat, ce mai zice facebook ... "si ce ma mai enerveaza fraierii astia, tare as vrea sa nu-i mai vad, ... dar sa plece ei, nu eu!"
Insatietate cand discutam de stricaciuni si ambalaje, dar cand se iveste contextul de a vorbi treburi grele ce tin de viata, responsabilitati, comportament, etc, foarte repede afirmam : " ma dar ce mult vorbesti"  , dar dupa ce el tace si te trezesti intr-un pseudo-subiect si esti capabil sa il duci cu orele chiar de nu-ti foloseste la nimic, ... atunci uiti ca e multa vorba. 
Pun pret pe invelis, ... sa fie frumos impachetat, dar inauntru e putred ! S-a stricat! E mort. Nu-i grav ?! Merge si asa ?!
Te cert, asa-i ? ... Nu, nu pe tine te cert ci pe mine, pentru tine doar trag un semnal de alarma. 
Te constientizez ? Hmm, as vrea eu dar nu pot. Insa iti aduc la cunostinta ca nu e deloc bine asa, ca e nevoie de altfel si altceva, ca trebuie !!! sa fie altfel ca sa fim altceva. Nu altcineva ! ca nu suntem cineva acum, ... nu suntem ceea ce ne credem a fi ci suntem doar ceea ce suntem.
Asa ca anul asta iti doresc sa fii fericit/a si sa fii bine , ... nu doar sa te simti bine.
Sa ne dea Cel Atotputernic intelepciunea pe care pana azi nu am avut-o, dragostea pe care nici nu indraznim sa ne-o dorim, cumpatarea care contrazice atitudinea noastra actuala si sa ne descopere adevarul fara invelisuri. 
Nu multi ani lipsiti de semnificatie si vreo zvarcolire fara directie iti doresc, ci viata vesnica dincolo de barierele marimilor fizice (temporale, gravitationale, atomice si oridecare), iar cata vreme esti paici, sa mergi drept si curajos, nu mandru si nici invidios, ci liber si fara teama. 
Sa ne vedem sanatosi cand ne-om vedea si sa invatam tot ce azi inca nu stim. 
Tie iti multumesc pentru ca m-ai primit si ai ramas aproape si cand n-am venit cu gand bun sau cand n-am spus bine, voua va multumesc ca mi-ati fost exemple, lor le multumesc ca m-au ascultat si le-a prins bine, iar Tie Tata iti multumesc ca nicio clipa nu m-ai lasat nici macar sa ma simt singur. 

 Poate ca se vor mai urca munti, poate ca picioarele astea vor mai alerga o data, poate va mai sari aschia din lemn, poate ca te voi scoate si pe tine sa vezi padurea, sa simti, sa intelegi.