prin padure

 In realitate nu este centrul codrului, ci ala e doar modul in care vede aparatu lucrurile.
Suntem in plin sezon de drumetit si mesterit.

Feriga si tufele de mur s-au uscat dar nu sunt pleostite asa ca piciorul nu stie pe ce calca si nu prea merge sa alergi pe aici.

Nu putem utiliza vorba "unde potecile ne poarta" , ca nu uzam doar poteci prin partile astea.
Din contra, ca sa ajungem sa vedem si altceva decat ce am vazut pana acum, se cere sa urcam si sa coboram , sa traversam si sa inoptam in locuri noi.
Mai prindem si poteci facute si utilizate de animale cand si cand. Evident ca si drumurile forestiere sunt mult mai multe decat ti-ai dori. Dar inca ai unde sa pasesti si inafara lor.

Cand in vai, cand pe cleanturi, cand pe curbe de nivel.

Conditionam locul de campat in functie de sursa de apa

ca lemn este destul.

Si nu ma plictisesc sa amintesc regulile de bun simt in ce priveste utilizarea focului si stingerea lui. Cand plecam, locul va arata cam ca si inainte sa venim.

Printre arborii maturi si rari se inghesuie ai mici ce stau ca la linia de start, pregatiti sa tasneasca catre cer ori de cate ori unul mare se prabuseste.

Iar cand cade peste ape si uneste malurile, noi il numim punte .

 Pe toata zona avem izvoare cu apa bogata in carbonat de calciu . Asa apar tot felul de forme interesante avand la baza o roca sedimentara numita de om -  tuf calcaros. E moale, usoara si poroasa si arata foarte fain cand e acoperita cu mult muschi.

Nu stiu ce preferinte au oamenii prin tara, dar din toate apele ce le-am baut pe unde am umblat, de fiecare data apele din platoruile calcaroase mi-au placut cel mai mult (la gust).

Alta etapa de drumetit se incheie cu asezarea taberei intr-o noua locatie.

Am zis ca s-a deschis sezonu si la mesterit nu doar la umblaturi. Si incepem pe lumina , dar gatam mult dupa lasarea intunericului.

Ne bucuram si noi ca pruncii de culori si miros, de vant si soare, dar si de biscuitii cu scortisoara :))

Alta apa , alti busteni, aceeasi oameni.

La intoarcere mi-au atras atentia inca o data semnele astea.
Nu mai are sens sa spun ca vorbele din imagine n-au ... logica !
Protejeaza vanatul ?! Vanat = mort sau/si viitor impuscat ! Cum protejezi sau cine sa protejeze ?
Eu sa aprotejez care le fac poze ? sau tu cu pusca ii protejezi cu plumbi in plaman si in ureche, in buza si in ficat, si oriunde mai nimeresti, atunci cand nu esti beat rau de tot si nu tragi in colegii de arme ...
Cui i se adreseaza indemnul asta si care-i sensul lui ?  Desigur ca nu se asteapta raspuns la intrebare si ca doresc sa fie mai de graba o sesizare. Narozia sta infipta in gandirea de genul asta, iar ce intalnim scris este doar ceea ce a dat afara din preaplin.

Si al2lea este exact modul in care "meseriasii" inteleg (si promoveaza) valoarea padurii.
Cu alte cuvinte iti zice cat se poate de clar ca ei in copaci nu vad decat bani.
Banii sa intre in buzunare sa fie burdusite. Iar in viitor, n-ai frica ca nici noi nu vom mai avea padure daca pastram "media de deplasare" pe directia in care ne miscam in ultimii ani .
Si imi permit sa corectez "afirmatia" lor spunand ca IN VIITOR CINE VA AVEA PADURE VA AVEA PADURE , aurul nu are nimic comun cu padurea in toata in ecuatia asta. Vor spune ca au utilizat o metafora, dar modul lacom in care ne miscam arata ca metafora din spuse va deveni padurea si nu aurul ... ca fierotaniile raman ca-s grele si moarte, dar ce-i viu va fi omorat.
Acestea fiind spuse, va doresc o dupa-amiaza linistita si caldura unui ceai langa o persoana draga .

nu sunt separate

Mi se pare mie sau blogul asta a devenit mai abstract ?
Parca inainte era asa cu padurea, cu lucruri simple, frumoase, acum nu stiu ce zice si ce se intampla, dar parca imaginile nu prea se leaga cu textul ...
Asa sa fie oare ?
Io speram sa fi crescut impreuna si sa trecem clasele mai departe. Daca ti se pare ca inainte avea de-a face mai mult cu natura decat acuma, e ceva similar cu a nu invata ce s-a predat in clasele primare si a ramane mereu repetent. Dupa ce vom invata, vom discerne ca lucrurile au fost, sunt si vor fi complexe si tot ce se schimba este modul nostru de perceptie asupra lor.
Nu sunt primul care spune vorba asta si sub nici o forma nu sunt ultimul care o crede  - "Reinoieste-ti inima, nu hainele" - si este afirmatia menita sa ne aduca la cunostinta faptul ca uitam de cele vitale si cautam foarte mult lucrurile ce tin doar de forma.

In Carte scrie " Du-te la furnica, lenesule; uita-te cu bagare de seama la caile ei, si intelepteste-te!"
Si cand am priceput ca io is lenesul, am zis sa merg la furnica sa vad care sunt caile ei. Si am vazut acolo o lume mult mai bogata decat credeam ca poate sa fie in randul insectelor. Exista o comunicare la ele, exista ordine, exista strategie.
De unde, cum, de ce , sunt cateva intrebari care ar trebui sa si le puna omul daca nu este atat de ignorant (precum bine vad ca este) incat sa nu il mai intereseze nimic altceva decat "faţade" si moartea constiintei (prin diverse metode mai mult sau mai putin mediatizate) inecarea, negarea si contrazicerea vehementa a vocii ce abia sopteste si care ar fi mustrat cu glas puternic ( in vederea indreptarii) daca ar fi fost hranita si nu otravita.

Iesim la padure si daca nu ne ajuta sa pricepem dincolo de frunze, atunci e mare saracie.
Mori 100% si pana atunci faci orice ca sa uiti singurul lucru de care esti convins cu adevarat.
Nu traim clipa, ci ne batem joc de ea in momentul in care actionam cu nesabuninta si lipsa de responsabilitate.

Zicea Confucius:
 "Căutarea avantajelor mărunte împiedică realizarea acţiunilor măreţe".
Dupa vorba asta, tot ce ne mai ramane este sa vedem ce-i aia mareţ. Dar cu siguranta ca nu este nimic maret in a lucra mereu pentru a servi unu scop personal (si inca unul de moment).

Din actiunile de zi cu zi invatam cate ceva.
In ceea ce numim natura, adevarul si tot ce tine el se confirma, iar erorile se infirma.
Apropo, prin "natura" se intelege totalitatea elementelor existente si nu doar ansamblul cu copacii si verdeata, muntii si lacurile.
Insa daca ceea ce ne place sa fie nu este in concordanta cu ceea ce este, atunci cel mai corect mod ar trebui sa fie acela in care sa ne recalibram si nu celalalt in care respingem orice altceva doar pentru ca nu se muleaza cu dorintele noastre. Baiul este in dorintele defecte.
Un intelept ce promoveaza intelepciunea lumii, poate sa-ti arunce vorbe care sa-ti hraneasca orgoliul si vei zice, da domle, bine spune.
Din spusele marilor oameni ai lumii se numara si :
"Nu încerca să te adaptezi, realitatea are o problemă" . Doar atata trebuie sa auda omul ingamfat si nu-i mai ajungi la nas. Si da, chiar se poate ca om sa fie prea mandru sa mai invete .
Iar pe asta il recunosti dupa privirea trufasa si vorba ironica.
Daca toti anii astia cat am iesit in munti si paduri nu am invatat decat sa pun un picior in fata altuia,doar sa ma bucur de orice vreme in orice mediu, sa vad urma animalului si semnele de la suprafata, ... astea sunt ca nimic cand privesc in urma si trag linie.
Daca nu ar fi fost ca toate acestea sa contribuie la o mai buna intelegere asupra vietii atunci iara zic ca ar fi fost doar saracie.

E o complexitate coplesitoare chiar in ceea ce numim materie.
Spinul nu inteapa pentru ca are intentii rele, insa agresorul,talharul,politicianul corupt,etc nu lasa doar o urma la nivelul tegumentelor.
 O sa ma infig cu un cutit bine ascutit si voi transa inspre adancul cugetului.
Voi scoate la iveala una din cele mai mari pacaleli.
Nebunul se ghideaza dupa propriile imaginatii inspirate de diavolul in care nu crede!
Asa se face ca nebunul crede ca intreg universul in toata complexitatea lui poate incape in el insusi (in sine) si ca tot ce trebuie sa faca este sa se adanceasca in prorpia fiinta. Treaba este ca desi cauta lumina in sine, gaseste doar bezna. Dar dupa multa vreme de stat pe intuneric, ochii isi pied functia de a vedea . Pana aici poate sa sune revoltator, dar ca un fost practicant pot afirma (si imi permit sa o fac) fara sa ma clatin, ca exista adevar dincolo de inchipuiri. Tu numa stai atent si discerne intre ele. Nu fac decat sa-ti mai prezint inca o optiune.
La intrebarea "de ce spui ca e nebun ?" vei primi curand raspunsul. Acum insa mentionez ca eu nu spun ca si cum este doar de la mine, ci mai degraba citez!
Pe cat de absurd este sa pierzi ceva afara si sa-l cauti in casa din simplu motiv ca iti este mai comod asa, pe atat de absurd este sa incerci sa-i descoperi pe altii cautand sa te descoperi mai intai pe tine.
In primul rand tre sa pricepem ca nici noi (insine) nu ne putem cunoaste pana nu suntem confruntati cu situatii reale care sunt menite sa ne incerce. Tot ce iti inchipui despre tine se poate spulbera in secunda doi cand esti confruntat cu situatia de criza. Esti curajos nu atunci cand iti propui sa fi curajos ci atunci cand uiti cu desavarsire de treaba asta si nu faci decat sa actionezi corect in ciuda tuturor aparentelor care pe moment par sa nu-ti ofere nici o sansa.
Iubesti nu cand spui cuvinte dulci celor dragi tie si nu cand iti propui sa te arati mai afectuos decat ieri, ci atunci cand incepe sa-ti pese si de cei pe care societatea ii numeste cel mult "tolerati" (neproductivi, paraziti, pete).
Cauta sa obtii sentimentul si vei gasi vant. Cauta sa obtii o virtute citita intr-o carte si te vei trezi ca esti o doar o imagine dintr-o secventa a unui film mut.
Nota: filmul artistic nu este realiatate si nici nu pretinde a fi.
Revin la ideea de baza .
Cand tot ce te intereseaza este sinele, devi egocentric. Dar daca chiar vei dori sa decoperi lumea, atunci vei cauta nu universul in tine, ca ala este un "univers" ca al nebunului (adica unul extrem de mic si sarac) ci vei cauta in tine doar cheia sa iesi o data afara din cusca nebuniei si a egoimului.
Dar stiu unde e baiul. Te temi ca in lume esti prea mic si prea nebagat in seama . Iar tie iti place sa te afirmi, desi spui ca esti modest, iti doresti ca acest lucru sa nu treaca neobservat.
Ne atribuim calitati si apoi facem tot posibilul sa le trâmbiţăm. Asta e o alta saracie. E o greseala pe care nici macar un om "simplu" (simplu in contextul asta nu are caracter pozitiv) n-ar trebui sa o faca, dar mai unul invatat.
Deci iti este frica ca vei deveni unul mai mic si mai slab ca altii, ca iti vei pierde increderea in tine, dar io iti zic ca de cele mai multe ori cand iti pierzi increderea in tine este ceva bun, pentru ca ai ocazia sa castigi increderea in Cineva mult mai puternic decat esti tu.
Cine crede in el insusi se considera un zeu. Isi slujeste propriilor interese in ce priveste lucrurile mari si doar in cele de suprafata altora.
Gandeste-te o clipa, daca intrii in tine doar cat sa iei cheia sa te eliberezi din cusca asta, sa pasesti intr-un univers vast, care desi nu-ti recunoate "maretia" ta, totusi iti ofera libertatea si nenumarate posibilitati. Nu este cu mult mai de dorit sa aflii Adevarul decat un "absolut" autoindus?
Nu este mai multa bogatie in complexitatea realitatii decat in limitarea iluziilor tale ? Poate vei zice ca lumea imaginara este cu mult mai bogata si din nou te inseli.
Nu uita ca nu poti visa nimic inafara lucrurilor ce le-ai introdus deja in mintea ta si tot ce iasa sunt variatii ale acelorasi informatii. Cauta sa te golesti de orice si chiar de sine, si te vor umple "altii" cu tot ce nu ai nevoie.Cum bine stii obiceiul oamenilor neciopliti, care mereu cand vad o groapa vor cauta sa o umple cu gunoi. Sfatul meu este sa nu-ti doresti sa fi o groapa ...
Dar omul liber poate sa priveasca inafara lui si are posibilitatea sa descopere creatia, iar prin intermediul ei chiar pe Creatorul ei si a lui.
Desi lucrurile nu se leaga bine, le legi prin misticism si preferi orice naivitate ca explicatie, refuzand o invatatura sanatoasa doar pentru ca prima varianta hraneste preferentialul. Iar tu ca om corupt ai o forma de "bunatate" care se afiseaza blajina, dar sub cortina groasa hranesti demoni.
Prin forma cauti sa modelezi esenta. Dar nu toate sunt ca apa si nu toate iau forma vasului.
Grija mare ca exista forte tari acolo, care in loc sa se lase modelate te pot darama.
Este usor sa recunosti omul ghidat dupa propriile placeri. Este izbitor cat de repede se adapteaza si adopta orice indiferent de sursa din care provine, cata vreme pare sa-i serveasca scopului de moment.
Daca il intrebi cu ce se identifica, astazi zice una, maine descopea altceva mai interesant.
Atractiv, palpitant, senzational, lucruri ce gadila. Le place sa fie gadilati ca sa rada cu pofta. E rau sa razi ? Hmm, este rau sa-ti faci scop din asta, pentru ca epuizezi resursele temporale si energetice, iar toate aceastea aveau alta menire.
Cauta sa te descoperi pe tine insuti si vei pierde vremea, cand in realitate scopul principal era sa faci ceva inafara ta cum bine vezi ca face absolut orice element existent in natura.
Te minti pe tine si ne minti si pe noi cand spui ca vrei sa traiesti natural. Spune-mi o singura specie de animale daca cunosti, care fura principala caraceristica a procesului de reproducere ( care este aducerea unei noi vieti in lume) si lasa doar o senzatie de moment . Spui natural, dar cand pervesteti, nu mai esti natural.
Nu te decoperi pe tine daca te rupi de context si nu te cladesti ca om daca te separi de omenire.
Daca vreau sa aflu cine sunt nu ma voi intreba pe mine ci il voi intreba pe Acela care m-a creat.
Teoretic este nevoie doar de sinceritate si un minim de smerenie ("pff ce cuvant nasol, asta chiar nu-mi place" , ...ca este opusul mandriei, de aia nu-ti place) ca sa pricepi ca un sistem nu se creaza pe sine si ca nici nu se poate analiza pe sine in asa fel incat sa poata oferi date corecte, deoarece masuratorile trebuiesc facute atat din interior cat si din exterior.
Si ca sa utilizez o imagine destul de cunoscuta, daca analizezi toate partile componente ce compun un avion, nu vei putea conclude ca avionul poate zbrura. E mai mult decat analiza segmentelor, tine inclusiv de informatie. E treaba de cum aranjezi piesele, dar mai ales cum programezi, iar avionul efectiv nu va putea zbrura daca nu are cine sa-l piloteze.
Exista o propunere capcana, cum sunt si intrebarile capcana. Stii tu ca is intrebari in genul
 "de ce in zona noastra soarele rasare de la nord si nu din sud ca in Patagonia ?" .
Astea nu cer raspuns, ci ele sunt formulari eronate mascate sub forma de intrebare.
Adevarul il putem recunoaste prin faptul ca se descopera din surse distincte, in momente diferite, dar similar ca esenta .
Si legat de asta am avut aceeasi revelatie cu destula vreme inainte sa citesc sau sa aud spusele filosofului (Petre Tutea):
"De creat doar zeul creaza, iar omul imita. Eu cand citesc cuvantul creatie - literara, muzicala, filozofica - lesin de ras. Omul nu face altceva decat sa reflecte in litere, in muzica sau in filozofie petece de transcendenta. Cum sa fie creatura creator? ''Hai tata, sa-ti arat mosia pe care ti-am facut-o cand nu eram in viata...'' Pai cum sa fie creatura creator?"
Si cum bine spune prietenul meu, sunt doar un diletant, insa asta nu ma impiedica sa traiesc si nici sa manifest perceptia proprie asupra vietii.

Mereu tendinta este catre uitarea/abandonarea principiilor morale si in loc sa doresti sa schimbi ceva sau macar sa cugeti la asta, sari ca ars si ma intrebi "dar tu ce faci sa schimbi ?" sau "tu ce faci pentru altii?" sau "tu faci ce spui ?". Iar raspunsul este ca imi dedic timpul sa-ti scriu si impartasesc ce primesc, deci fac ceva pentru tine !
 Poate nu e pe gustul tau, poate e prea fierbinte sau prea rece, nu e obligatoriu sa mananci, dar nici justificat nu este sa spui ca nu-ti place pana ce nici macar nu ai gustat.

inca doua linguri

 Nici o poza nu poate sa arate forma si culoarea reala a lingurilor.
De fapt ma intreb si io care o fi culoarea reala ...
Cand e inauntru au o nuanta, afara au alta.Cand e noros arata intr-un fel, iar cand e soare altfel. Hmm, interesant. Bine, atat cu naroziile.

Asta ii din lemn de carpen, e lunga, usoara si practica.

Ii asa mai supla, iar cand meri la padure si gatesti o sa vezi ca face treaba buna si la mestecat in oala.

Treaba e cu imaginea in plan. Experienta ne spune ca atunci cand

apropii obiectivu aparatului mai mult de cupa lingurii o sa ai impresia ca e o lingura cu maner scurt si subtire si cu o cupa mare. De aia e nevoie de mai multe imagini si de aia e important sa fie si o poza cu vederea de sus.

Lingura asta e cam sucita. Nu mi-o place, dar na ii si ea din lemn de fag.

Si chiar daca nu mi-o place poate sa placa altuia. De fapt ca sa zic asa, cel putin jumatate din lingurile ce le-am facut nu-mi prea plac ... :)) .
Insa am inteles ca nu-i bun sa fac doar dinalea de care imi plac mie, ca oamenii is multi iar preferintele difera.

cugetari

"Esti ceea ce mananci " sau "Esti ceea ce gandesti" ?

"Esti ceea ce asimilezi" sau "Esti ceea ce redai" ?

"Ma indoiesc deci gandesc.Gandesc deci exist" ?

Nu dureaza mult pana ce afirmatiile astea se dovedesc a reflecta o gandire reductionista, incapabila nu doar sa cuprinda complexitatea (ca pentru aia nu este nici o gandire omeneasca) ci baiul este ca dupa ce reduce uita (sau prefera sa uite) ca sistemul real este complex .
N-as zice ca la cei ce au afirmat sta neputinta priceperii, cat la cei ce imbratiseaza doar asa cate o vorba/proverb/maxima si uita de context, uita sa citeasca intreaga scriere si nu doresc sa inteleaga ce a vrut autorul sa transmita. Nu domle, auzi o vorba care-ti suna bine si o lipesti cand si unde iti vine.
Totusi si in randul autorilor intalnim deseori adancirea in unele detalii (pana se ajunge in pragul inecului) cu consecinta ignorarii altora.
Practic asta e defectul major cu abordarile simpliste. L-am mai mentionat si o voi mai face inca o data. Nu-i ca le simplifici si le despici ca sa le intelegi, baiul e ca uiti sa le mai asezi in forma initiala si uiti sa pui la loc toate piesele (inclusiv pe cele pe care n-ai reusit sa le deslusesti) si atunci evident rezultatul final este ca in loc de structura initiala ai una noua si inca una defecta (pervertita).
Daca incerci sa descrii natura dupa ceea ce ai in fata cand arunci o privire, te trezesti vorbind despre simplu un tablou in loc de o realitate. Imaginea ce apare este una in plan care nu difera prea mult de o poza si parca uitam ca pentru o redare cat mai fidela trebuie sa facem uz de toate simturile din dotare nu doar de vaz si toate ce le avem nu sunt capabile sa descrie cu acuratete ce se afla in fata noastra.

Nu esti ceea ce mananci, ci din ceea ce mananci o parte este procesata si contribuie la hranirea ta, iar o alta parte va fi eliminata ca reziduu.

Nu esti ceea ce gandesti. Esti om, indiferent ce gandesti. Ceea ce gandesti are de-a face cu caracterul, dar nu cu ceea ce esti ca fiinta/existenta.

In oarecare sens esti cate ceva din ce asimilezi, dar la un alt nivel esti doar ceea ce redai.
" Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om!“
Tot asa informatia buna sau rea ce intra si e asimilata nu este in mod obligatoriu redata similar, pentru ca omul nu e doar un simplu robot.
Iar acum gandesc cantitativ. Spun ca nu sunt ceea ce asimilez, pentru ca este o afirmatie incompleta. Esti ceea ce asimilezi cand ? , ca mereu asimilezi noi si noi cunostinte , care din ele esti ? totalitatea lor ? si cand ele intra in contradictie care din ele esti ? suma contradictiilor ?
O afirmatie corecta ar putea sa fie "Asimilezi ceea ce asimilezi pentru ca deja ai o structura prestabilita". La asta poti aduce imbunatatiri sau stricaciuni prin ceea ce asimilezi, insa fiinta omeneasca sunt deja indiferent ca ma manifest ca un tolomac,ca un om abil, ca un nebun sau ca un intelept. Nu as vrea sa confundam caracterul cu forma, desi dupa o vreme se prea poate sa ni se para ca se intrepatrund.

Nu de aia exist pentru ca pot cugeta. Din contra, doar existand am posibilitatea sa cuget, iar daca n-as cugeta tot as exista, singura diferenta fiind in faptul ca nu m-ar preocupa gandul propriei existente.

Ma indoiesc deci gandesc ? pai indoiala nu este singura dovada a faptului ca exista gandire .
Indoiala desi poate sa porneasca mecanismul gandirii, poate la fel de bine sa-l si inchida (blocaj).
Indoiala reprezinta doar lipsa de informatii, din care rezulta incertitudinea si nesiguranta.
Indoaiala apare atunci cand nu stii, deci nu ai incredere. Pentru ca cine stie sau macar este convins , nu va avea indoiala in ceva/cineva ci va avea incredere.
Astea sunt doar mici cugetari pentru ziua de 29 si daca n-am oferit noi perspective sper macar ca te-am zgandarit cat sa te trezesti din atipire, daca nu din alt motiv macar sa ma contrazici sau sa gandesti cat sunt de incult, nu conteaza.
Mai rau este sa treci nepasator pe langa curcubeu decat sa afirmi ca nu esti multumit de ordinea in care sunt aranjate culorile.

asa că stejar

Este cealalta din poza cu cele doua.
Stejarul si fagul sunt (inca) arborii reprezentativi pentru zona noastra. Cu toate astea nu se poate spune "banalul fag" sau "mh, e stejar", cel putin nu dupa ce ai vazut diversitatea de nuante si nici dupa ce ai invatat proprietatile acestor arbori.

Are cupa mai adanca si coada se aseaza bine atat pe mana dreapta cat si pe mana stanga.

Iar asta e inca o imagine cu doua din acelasi lemn. Intelegi ce zic, de aia nu metal, de aia nu plastic ! 

Lingura sa fie din lemn.

din nou fag si fag

Ambele sunt din lemn de fag si totusi nu seamana.

Dar asta este mai adanca si mai marisoara.

Si e chiar mai pestrita ca altele.

contur

Buna dimineata.
Soarele straluceste cu generozitate, chiar si astazi cand nu este vizibil prin patura groasa de nori. Asa ca ne putem bucura de o pauza in ce priveste plaja si profitam de racoarea placuta sa mesterim cate ceva.
Lingura din lemn de castan e chiar din butucelul ala.

E mai scurta, mai robusta si mai adancuţă.

In mana e comoda si pare rapida, probabil ca intr-un concurs bate multe datorita formei eficiente.Prin bagaje se incadreaza bine.

Apoi astea is alte doua linguri ce le-am gatat. Zilele astea o sa apara si pe blog.

"unitate in diversitate"

Vorbind de lingurile astea din lemn, pot spune ca ele au aceeasi intrebuintare si acelasi material la baza, acelasi mester le-a facut si poarta aceeasi semnatura . Privind restul aspectelor putem observa, ba inca ne putem bucura de diversitatea formelor si a culorilor.
Pe langa aia mai scurta ce urmeaza a fi expusa in alta postare, sta intinsa lingura din lemn de stejar.

O lingura supla si tare, lucioasa si comoda. Cu asta chiar incapi bine in borcane si in oale si in tot felul de farfurii si castroane.

Daca ceea ce ne uneste nu este un scop comun, atunci ceea ce ne desparte este mai mare decat ceea ce ne uneste. Asta gandind in termenii ce definesc o echipa.
Si cel mai important aspect este ca atunci cand fiecare are ca scop strict obtinerea confortului personal, ceea ce ne desparte este mult mai mare decat orice ne uneste pentru o vreme . Ca si calatoria in care mai multi pornesc pe aceeasi directie, iar la intersectii se separa, Dupa cateva intersectii , daca privesti de sus imaginea in plan, in loc de un "chip/imagine" format/a din multe puncte (stii tu pixelii ...), vei gasi doar puncte disipate pe mai multe carari, puncte fara sens si fara directie.
As putea zice ca in privinta lucrurilor esentiale ar fi de dorit sa existe unitate, iar diversitatea sa existe/manifeste la nivelul detaliilor (privind aspectele secundare). Esti unic in ce priveste caracterul, modul de gandire, aspectul fizic, etc , dar esti la fel ca mine cand e vorba de nevoiele esentiale. Suntem indivizi, dar viata noastra are aceeasi sursa.
Chiar si cand afirm ca respect orice forma si manifestare a ceea ce numim "viata", tot as putea gresi masiv.
Una e sa cred ( pe baza unor invataturi rupte de orice aspect natural si rational, - aici am judecat ! si tin sa mentionez ca de aia ai minte sa cantaresti cu ea !) ca o fiinta cat de mica se prea poate sa fie o reincarnare a unei bunici sau ca lezarea ori intentia rea asupra unei forme de viata de orice fel aduce ghinion sau karma rea peste mine, iar cu totul alta insemnatate are cand respect forma de viata pentru ca respect munca Creatorului din spatele obiectului creat.
Ca sa ma exprim si mai clar, una e superstitia si alta-i recunostinta. O vedere e cand toate sagetile indicatoare sunt indreptate catre mine omul egoist, care tot ce doresc este legat de mine (sinele, autodesavarsire, autosatisfacere, auto- ce vrei tu, nu este decat inlocuirea Dumnezeului real cu mine =un dumnezeu de buzunar care mai trage doua guri de aer si mai spune inca o prostie, ... si da este vorba de tine care crezi ca Adevarul este relativ, mai exact relativ dupa cum iti place sa-l imbraci atunci cand ai nevoie/"situatia iti cere").
Alta raportare la acelasi univers si aceleasi persoane este cand eu chiar realizez ca rostul pentru care ma misc este dincolo de a-mi satisface nevoile personale si ca astea sunt hranite de catre Cel care ofera viata si toate resursele, timp in care scopul (despre care atatia afirma ca il cauta si totusi il evita) este sa fac ceva inafara mea.
Privirea catre interior te face orb (ignorant in sens profund si doar aparent interesat - ) fata de altii, timp in care privirea in "sus" te face constient de responsabilitatea cu care am fost investiti. Cand cineva investeste, o face sa obtina profit. Cand in tine este investita viata, este investita cu scopul de a o inmulti si nu ma refer doar la nivelul fizic al mecanismului de reproducere. Ca ala nu naste viata ci este doar canalizarea prin care viata ajunge sa se manifeste la nivelul la care o percepem noi.
Asa se face ca unii numesc meditatie (concentrarea pe) abandonarea (mai exact tentativa de abandonare, uitand ca mintea este facuta sa gandeasca si nu sa nu gandeasca) tutoror gandurilor si legaturilor cu exteriorul pentru a dobandi o stare de goliciune profunda (in care unii sunt mai putin iar altii mai mult constienti ca se lasa posedati) si din nou toata atentia este acordata sinelui (=ego-ism) si cu totul altceva este meditatia in care indepartez tot ce este in jur cu scopul de a ma concentra si de a privi adanc ( - de a asculta si comunica -) catre Creator.
Mai exista si meditatii la matematica, limba germana, muzica, etc ... :))
Dar pe ansamblu intelegem ca este vorba fie de egosim sub forma mascata (sau nu) , fie de intelegerea a ceea ce suntem si a ceea ce nu suntem. Pentru ca cine nu recunoaste autoritate dincolo de sine, se va face pe sine centrul universului.
Judeca tu daca si care din cele doua (nu care ti se aplica sau pe care o preferi !!! ) e in concordanta cu Adevarul.
Iar pentru care inca se mai intreaba "ce este Adevarul?", ii recomand ca dupa ce pune intrebarea asta sa nu mai intoarca spatele si sa plece asemenea unui persoanaj istoric, ci sa aiba curajul sa infrunte raspunsul. 
Pentru o discutie amanuntita te-as ruga sa nu incerci varianta cu comentarii lungi in continuarea postarii, ci pentru discutii putem comunica pe mail, blogul asta nu e forum.
Aici este doar un loc in care apar niste "imagini" poate graitoare pentru unii, abstracte pentru altii, pentru unii atractive, pentru altii respingatoare, dar sunt tot imagini ce doresc a reflecta anumite aspecte despre Viata, in ingustimea perceputa de autor.
Raman la ideea ca orice misti in si cu trupul rezoneaza in spirit. Si sa stii ca atunci cand spui ca furnica in oaresce sens e ca elefantul, frunza ca amandoi si piatra tot ca ei, ca e treaba de vibratii, sa stii ca nu faci decat sa te refugiezi intr-un cotlon in care speri sa nu fii observat si intrebat de ce ai refuzat sa pui si restu intrebarilor, de ce ai refuzat si restu drumului.

acelasi lucru, mai multe perspective

Este din lemn de fag, e ondulata, comoda si echilibrata. Lemnul e tare, finisajul e cum traba.
Totusi daca servesc numa imaginea unei unelte, este prea putin .
Recunosc ca lingura in sine nu este altceva decat un instrument pentru mancat si chiar daca vreau sa fie placuta si ochiului pentru ca e lingura ta unicata, totusi prin intermediul ei si al mesterelilor urmaresc sa aduc ceva si in ganduri.

Ca lingura fie o iei fie nu, va trece. Insa omul ramane, iar ceea ce face diferenta este modul in care se raporteaza la cele din jur .
Daca olarul nu-ti vinde decat oala si daca instructorul sau maestrul iti preda doar tehnica si nu-si imprima si trasaturile de caracter, nu ofera si o directie dincolo de instrumente si activitate, atunci e prea putin. Pentru ca toate astea trec repede. De ce sa te multumesti doar cu utilizarea unui obiect sau doar cu senzatia unei trairi , cand incarcatura informationala (sau invatatura) este un folos mult mai mare.
Nu vom ciopli totdeauna si nu vom face mereu ceea ce facem acum. Este important ca fiecare etapa sa contribuie in mod constructiv la urmatoarea, altfel nu e investitie ci risipa.

fag si fag

Ambele sunt din acelasi soi de copac. Culoarea nu este in mod obligatoriu un identificator in ce priveste recunoasterea unei specii de arbori. Desigur ca fagul il gasesti foarte rar asa inchis.
Unul prefera asa, altu altfel.

Are si niste picatele galbui, iar pe ansamblu e o lingura robusta.

Intotdeauna vor exista oameni care cauta o lingura zdravana exact cum mereu exista oameni care tind catre cele mai suple. De aia is forme si dimensiuni diferite ca sansele sa o gasesti pe cea care ti se potriveste sa fie cat mai mari.

pentru utilizare recomand lingura de lemn

Asta este o lingura din lemn de frasin si as zice potrivita ca marime . E echilibrata ca nu-i nici prea groasa si nici firava. E si destul de incapatoare, dar nu asa mare incat sa te incurce.

Practic ai cam tot ce-ti trebuie sa poti manca bine, ... mai ai nevoie doar de gateala.

E mai inchisa la culoare decat o vezi in poza (unde soarele revarsa lumina peste ea). Se vad foarte clar detaliile din lemn si e bine finisata.
Mentionez ca lingurile pe care le fac fara snur, le fac asa pentru ca asa le fac ! Nu la toate pun si nu la toate consider ca se potriveste.
Tot in privinta formei lingurii, pot zice ca se incadreaza fain in bagaj si culege foarte bine mancarea din farfurii. Din borcanele cu gura mica sa nu te astepti sa iei ceva. Pentru care urmareste mai mult mancatul din borcane am facut alt tip de lingura, dinaia ce are cupa mai ingusta si mai lunga.

una ca niciuna

Potrivita ca marime, chiar generoasa as zice, usor asimetrica este asta din lemn de fag.

Asa arata din profil.

Ii o nuanta mai inchisa, asa ca la fagu al batran. Si ea va veni cu husa din piele.
No, amu ies un pic la plimbare ca-i placut afara.

rezultate

sa incepem

Prima in ecuatie este cea din carpen.
Lingura mai marisoara, simetrica si rezistenta merge bine atat la mancat cat si la gatit in drumetie.

Cu fieru rosu i-am gaurit coada doar ca sa-i petrec un snur din piele.  E finisata bine, pentru ca asa vreau sa fie. Fasie subtire din coaja arborelui i-am lasat doar de efect.
Atat despre ea.

e greu doar cand si ce nu vrem

 Unul din principalele motive pentru care nu reusim sa avem liniste este probabil pentru ca avem o imagine eronata asupra ei. Ceea ce zic este ca imbracam treburile astea intr-o anume haina, dar le imbracam in imaginatia noastra si apoi ne asteptam ca atunci cand le intalnim in realitate , sa ni se infatiseze doar in acel vesmant.
Cat despre siguranta, a devenit o obsesie, ... mai ales pentru oamenii mai "avuti". Din nou avem de-a face cu o imagine (imaginata, ... nu reala) falsa . Spui ca nu poti trai cu frica, dar io zic ca nu poti trai fara ea. Baiul este in perceptia defectuoasa. Astazi avem termenii. Dar cand ai alocat ultima oara suficient timp sa le patrunzi intelesul ?
Biologul nu studiaza viata din fiinte. Cuvantul/stiinta despre viata (pseudostiinta pe nedrept numita astfel - bios - logos) nu studiaza viata. Ci atunci cand despica soarecu si broasca scoate afara tocmai viata din ele, lasand doar carcasa. Sa-ti fie clar, haina ta nu esti tu !
Studiind organele componente din trup nu studiezi viata ci doar buzunarele, cusaturile,materialele unei haine si nu pe omul ce poarta haina.
Viata este si continua sa fie un mister de nedeslusit pentru oricine crede doar ceea ce prefera sa creada si ignora orice altceva.

 Vanzatorul de iluzii are cate una pentru fiecare, ... de fapt are mai multe si le potriveste in functie de context.
Traieste clipa, nu va veni seara. Apai chiar daca vine, ce-ti pasa tie. Renunta la a gandi, renunta la a-ti pasa si fa ce-ti place, ... indiferent de consecinte. Sub o forma sau alta, este invatatura cea mai raspandita astazi in randul multimii (din care facem parte !)
"Stiu asta, nu spui nimic nou" , ... aiurea stii. Este similar cu a spune ca stii meserie timp in care ai stricat destule materiale luate din banii clientilor . In cazul asta sunt doar doua variante, fie minti cand spui ca stii, fie esti rau voitor.
Tre sa pricepem ca a avea cunostinta de ceva nu e sinonim cu a sti. Cel care niciodata nu a pilotat, oricat s-ar uita la avioane, nu stie sa le conduca.

Vantul nu-l vezi, dar lucrurile din jur sunt miscate de el.  Uneori vine ca o adiere, alteori tranteste toate la pamant si ridica atat nisipul ca si apa.
Din pacate este foarte adevarat  ca in loc sa fim invatati sa gandim, am fost invatati sa nu, ca in felul asta sa inghitim orice pastila invelita intr-o "piele" colorata si dulce.
Iar la asa-zisele scoli de gandire in loc sa te invete Sa gandesti, te invata CE sa gandesti si CUM sa gandesti. Cu alte cuvinte ai de-a face cu inca o iluzie, in care avem impresia ca analizam variante si alegem pe cea optima.
Este vechea scamatorie in care mana este mai rapida decat ochiul si in care atentia ne este distrasa, iar mintea percepe ceea ce este dresata sa perceapa.
Ce ne facem daca deja ai obosit gandind, cand n-am asternut nici macar inceputul din semnificatia titlului ?!
E nevoie de antrenament ca in orice, iar lenea intelectuala este mai raspandita decat lenea trupului.
"Mai bine fac ceva decat sa pierd vremea gandind". Serios ?! dar ce poate iesi bun din ceea ce faci daca faci fara sa te intrebi - De ce ?Cu ce? Cum? Cat? Pentru cine? etc ...

 As putea sa arunc toate pe masa si doar sa guste cine doreste, insa de asta se ocupa altii. Io mi-as dori sa pricepem de ce alegem ceea ce alegem.
Vreau lent sa cladim o fundatie solida care sa nu se surpe cand loveste ceva in noi.
Cu riscul ca toate vor fi interpretate ca ceva abstract, daca asta te pune pe şine, atunci va fi simplu sa iei viteza o data ce te pornesti. Si calatoria este lina ( nu neaparat usoara) cand rulezi pe suprafata special destinata in acest scop. In continuare se vor consuma resurse, in continuare va exista efort depus, insa diferenta va consta in faptul ca ai o destinatie, ai un sens de parcurs si ai priceput de unde te realimentezi.

"Vai, atata imi place toamna, cu toate culorile ei". Toamna nu are culori, este doar un termen conventional menit sa exprime o anumita perioada din an (care nici macar nu e foarte clar delimitata desi calendaristic ar parea sa fie).
Culorile sunt ale frunzelor, racoarea provine din scurtarea expunerii la soare a suprafetei terestre. Asa-zisa adaptare a vegetatiei si faunei la sezonul rece se prea poate sa nu fie chiar o adaptare. N-ai fost nici tu si nici eu atunci cand ele au "aparut" si orice tentativa de a emite un enunt stiintific in privinta aparitiei lor si a vremurilor de inceput este iluzorie. Ce nu se repeta si nu poti verifica, este cel mult ipoteza (= presupunere cu caracter provizoriu, formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiției, impresiei etc). Cu alte cuvinte si tu crezi, ceea ce nu stii si eu. Diferenta majora consta in faptul ca io recunosc ca doar cred si ca nu stiu. In rest, ceea ce credem ar trebui sa cladim pe ceea ce este si nu pe ceea ce ne place.
Asa se face ca din cauza preferintelor profanam sacrul si mistificam naturalul. Iar pervertirea este instrumentul vanzatorului de iluzii. Expertul care iti vinde ce nu ai nevoie (atentie la "iti vinde" , n-am spus "iti ofera"), dar stie sa le impacheteze in cele mai tentante ambalaje.
Si cum pentru omul superficial ambalujul face mai mult decat continutul ca doar el loveste primul ochiul, "ghici" a cui picior ramane in capcana pentru urs ?
Urata treaba asta cu capcana. Pai aia e facuta sa tina ursu, iti dai seama cat de rea trebuie sa fie pentru om, care e si mai mic si mai firav.
In oarecare sens, toamna are miros, are culoare, ... in sens metaforic. Vanzatorul de iluzii nu schimba in mod obligatoriu lucrurile, ci doar ordinea, uneori poate sensul de mers sau asezarea naturala cu intrebuintarile firesti le face nefiresti  (asta se cheama a perverti).
Nota : - nu exista sens pozitiv la a perverti. Oicine crede ca o perversiune de orice fel poate comporta caracter pozitiv fie se minte singur si pe ceilalti, fie chiar nu cunoaste semnificatia termenului si consecintele faptului.
Alteori doar accentueaza mai mult decat trebuie anumite aspecte ascunzand pe cele ce trebuiau sa fie vizibile, modificand astfel perceptia.
Linistea este sau ar trebui sa fie o stare interna si nu lipsa sunetelor, .. cat lipsa zgomotelor !
Sunetele compun muzica, zgomotele o distrug. Daca sunetele au de-a face cu vibratii ordonate si programate, atunci zgomotele sunt ceea ce a ramas dintr-un sunet in urma distorsiunilor. Primele sunt menite sa transmita un mesaj, timp in care cele din urma au ca "misiune" sa bruieze.
Totusi alergarea dupa sentiment si senzatie este una dintre cele mai reusite smecherii ale vanzatorului de iluzii.
Alearga dupa curaj si vei fugi orb tot drumul. Umbla sa faci bine si chiar daca nu constati, ai umblat curajos, pentru ca in umblarea ta ai luptat cu orice dificultate si urmarind sa faci ce este bine nu ai acceptat compromisul.
Cauta dragostea in ideea de a primi iubire si egoismul te va otravi. Dar mai bine incepi sa oferi ceva si treptat fie ca descoperi fie ca nu, ai avut cu tine dragostea tot drumul.
Alta Nota: A cunoaste definitia unui termen nu e sinonim cu ai patrunde intelesul profund.
Intelesul celor mai multe sta in a le trai si nu doar in a le studia (din nou mi-ar place sa nu pierzi -"nu doar" - si sa crezi ca a nu studia poate avea vreun efect benefic).
Bine, ma duc sa mai cioplesc ceva.