nu sunt separate

Mi se pare mie sau blogul asta a devenit mai abstract ?
Parca inainte era asa cu padurea, cu lucruri simple, frumoase, acum nu stiu ce zice si ce se intampla, dar parca imaginile nu prea se leaga cu textul ...
Asa sa fie oare ?
Io speram sa fi crescut impreuna si sa trecem clasele mai departe. Daca ti se pare ca inainte avea de-a face mai mult cu natura decat acuma, e ceva similar cu a nu invata ce s-a predat in clasele primare si a ramane mereu repetent. Dupa ce vom invata, vom discerne ca lucrurile au fost, sunt si vor fi complexe si tot ce se schimba este modul nostru de perceptie asupra lor.
Nu sunt primul care spune vorba asta si sub nici o forma nu sunt ultimul care o crede  - "Reinoieste-ti inima, nu hainele" - si este afirmatia menita sa ne aduca la cunostinta faptul ca uitam de cele vitale si cautam foarte mult lucrurile ce tin doar de forma.

In Carte scrie " Du-te la furnica, lenesule; uita-te cu bagare de seama la caile ei, si intelepteste-te!"
Si cand am priceput ca io is lenesul, am zis sa merg la furnica sa vad care sunt caile ei. Si am vazut acolo o lume mult mai bogata decat credeam ca poate sa fie in randul insectelor. Exista o comunicare la ele, exista ordine, exista strategie.
De unde, cum, de ce , sunt cateva intrebari care ar trebui sa si le puna omul daca nu este atat de ignorant (precum bine vad ca este) incat sa nu il mai intereseze nimic altceva decat "faţade" si moartea constiintei (prin diverse metode mai mult sau mai putin mediatizate) inecarea, negarea si contrazicerea vehementa a vocii ce abia sopteste si care ar fi mustrat cu glas puternic ( in vederea indreptarii) daca ar fi fost hranita si nu otravita.

Iesim la padure si daca nu ne ajuta sa pricepem dincolo de frunze, atunci e mare saracie.
Mori 100% si pana atunci faci orice ca sa uiti singurul lucru de care esti convins cu adevarat.
Nu traim clipa, ci ne batem joc de ea in momentul in care actionam cu nesabuninta si lipsa de responsabilitate.

Zicea Confucius:
 "Căutarea avantajelor mărunte împiedică realizarea acţiunilor măreţe".
Dupa vorba asta, tot ce ne mai ramane este sa vedem ce-i aia mareţ. Dar cu siguranta ca nu este nimic maret in a lucra mereu pentru a servi unu scop personal (si inca unul de moment).

Din actiunile de zi cu zi invatam cate ceva.
In ceea ce numim natura, adevarul si tot ce tine el se confirma, iar erorile se infirma.
Apropo, prin "natura" se intelege totalitatea elementelor existente si nu doar ansamblul cu copacii si verdeata, muntii si lacurile.
Insa daca ceea ce ne place sa fie nu este in concordanta cu ceea ce este, atunci cel mai corect mod ar trebui sa fie acela in care sa ne recalibram si nu celalalt in care respingem orice altceva doar pentru ca nu se muleaza cu dorintele noastre. Baiul este in dorintele defecte.
Un intelept ce promoveaza intelepciunea lumii, poate sa-ti arunce vorbe care sa-ti hraneasca orgoliul si vei zice, da domle, bine spune.
Din spusele marilor oameni ai lumii se numara si :
"Nu încerca să te adaptezi, realitatea are o problemă" . Doar atata trebuie sa auda omul ingamfat si nu-i mai ajungi la nas. Si da, chiar se poate ca om sa fie prea mandru sa mai invete .
Iar pe asta il recunosti dupa privirea trufasa si vorba ironica.
Daca toti anii astia cat am iesit in munti si paduri nu am invatat decat sa pun un picior in fata altuia,doar sa ma bucur de orice vreme in orice mediu, sa vad urma animalului si semnele de la suprafata, ... astea sunt ca nimic cand privesc in urma si trag linie.
Daca nu ar fi fost ca toate acestea sa contribuie la o mai buna intelegere asupra vietii atunci iara zic ca ar fi fost doar saracie.

E o complexitate coplesitoare chiar in ceea ce numim materie.
Spinul nu inteapa pentru ca are intentii rele, insa agresorul,talharul,politicianul corupt,etc nu lasa doar o urma la nivelul tegumentelor.
 O sa ma infig cu un cutit bine ascutit si voi transa inspre adancul cugetului.
Voi scoate la iveala una din cele mai mari pacaleli.
Nebunul se ghideaza dupa propriile imaginatii inspirate de diavolul in care nu crede!
Asa se face ca nebunul crede ca intreg universul in toata complexitatea lui poate incape in el insusi (in sine) si ca tot ce trebuie sa faca este sa se adanceasca in prorpia fiinta. Treaba este ca desi cauta lumina in sine, gaseste doar bezna. Dar dupa multa vreme de stat pe intuneric, ochii isi pied functia de a vedea . Pana aici poate sa sune revoltator, dar ca un fost practicant pot afirma (si imi permit sa o fac) fara sa ma clatin, ca exista adevar dincolo de inchipuiri. Tu numa stai atent si discerne intre ele. Nu fac decat sa-ti mai prezint inca o optiune.
La intrebarea "de ce spui ca e nebun ?" vei primi curand raspunsul. Acum insa mentionez ca eu nu spun ca si cum este doar de la mine, ci mai degraba citez!
Pe cat de absurd este sa pierzi ceva afara si sa-l cauti in casa din simplu motiv ca iti este mai comod asa, pe atat de absurd este sa incerci sa-i descoperi pe altii cautand sa te descoperi mai intai pe tine.
In primul rand tre sa pricepem ca nici noi (insine) nu ne putem cunoaste pana nu suntem confruntati cu situatii reale care sunt menite sa ne incerce. Tot ce iti inchipui despre tine se poate spulbera in secunda doi cand esti confruntat cu situatia de criza. Esti curajos nu atunci cand iti propui sa fi curajos ci atunci cand uiti cu desavarsire de treaba asta si nu faci decat sa actionezi corect in ciuda tuturor aparentelor care pe moment par sa nu-ti ofere nici o sansa.
Iubesti nu cand spui cuvinte dulci celor dragi tie si nu cand iti propui sa te arati mai afectuos decat ieri, ci atunci cand incepe sa-ti pese si de cei pe care societatea ii numeste cel mult "tolerati" (neproductivi, paraziti, pete).
Cauta sa obtii sentimentul si vei gasi vant. Cauta sa obtii o virtute citita intr-o carte si te vei trezi ca esti o doar o imagine dintr-o secventa a unui film mut.
Nota: filmul artistic nu este realiatate si nici nu pretinde a fi.
Revin la ideea de baza .
Cand tot ce te intereseaza este sinele, devi egocentric. Dar daca chiar vei dori sa decoperi lumea, atunci vei cauta nu universul in tine, ca ala este un "univers" ca al nebunului (adica unul extrem de mic si sarac) ci vei cauta in tine doar cheia sa iesi o data afara din cusca nebuniei si a egoimului.
Dar stiu unde e baiul. Te temi ca in lume esti prea mic si prea nebagat in seama . Iar tie iti place sa te afirmi, desi spui ca esti modest, iti doresti ca acest lucru sa nu treaca neobservat.
Ne atribuim calitati si apoi facem tot posibilul sa le trâmbiţăm. Asta e o alta saracie. E o greseala pe care nici macar un om "simplu" (simplu in contextul asta nu are caracter pozitiv) n-ar trebui sa o faca, dar mai unul invatat.
Deci iti este frica ca vei deveni unul mai mic si mai slab ca altii, ca iti vei pierde increderea in tine, dar io iti zic ca de cele mai multe ori cand iti pierzi increderea in tine este ceva bun, pentru ca ai ocazia sa castigi increderea in Cineva mult mai puternic decat esti tu.
Cine crede in el insusi se considera un zeu. Isi slujeste propriilor interese in ce priveste lucrurile mari si doar in cele de suprafata altora.
Gandeste-te o clipa, daca intrii in tine doar cat sa iei cheia sa te eliberezi din cusca asta, sa pasesti intr-un univers vast, care desi nu-ti recunoate "maretia" ta, totusi iti ofera libertatea si nenumarate posibilitati. Nu este cu mult mai de dorit sa aflii Adevarul decat un "absolut" autoindus?
Nu este mai multa bogatie in complexitatea realitatii decat in limitarea iluziilor tale ? Poate vei zice ca lumea imaginara este cu mult mai bogata si din nou te inseli.
Nu uita ca nu poti visa nimic inafara lucrurilor ce le-ai introdus deja in mintea ta si tot ce iasa sunt variatii ale acelorasi informatii. Cauta sa te golesti de orice si chiar de sine, si te vor umple "altii" cu tot ce nu ai nevoie.Cum bine stii obiceiul oamenilor neciopliti, care mereu cand vad o groapa vor cauta sa o umple cu gunoi. Sfatul meu este sa nu-ti doresti sa fi o groapa ...
Dar omul liber poate sa priveasca inafara lui si are posibilitatea sa descopere creatia, iar prin intermediul ei chiar pe Creatorul ei si a lui.
Desi lucrurile nu se leaga bine, le legi prin misticism si preferi orice naivitate ca explicatie, refuzand o invatatura sanatoasa doar pentru ca prima varianta hraneste preferentialul. Iar tu ca om corupt ai o forma de "bunatate" care se afiseaza blajina, dar sub cortina groasa hranesti demoni.
Prin forma cauti sa modelezi esenta. Dar nu toate sunt ca apa si nu toate iau forma vasului.
Grija mare ca exista forte tari acolo, care in loc sa se lase modelate te pot darama.
Este usor sa recunosti omul ghidat dupa propriile placeri. Este izbitor cat de repede se adapteaza si adopta orice indiferent de sursa din care provine, cata vreme pare sa-i serveasca scopului de moment.
Daca il intrebi cu ce se identifica, astazi zice una, maine descopea altceva mai interesant.
Atractiv, palpitant, senzational, lucruri ce gadila. Le place sa fie gadilati ca sa rada cu pofta. E rau sa razi ? Hmm, este rau sa-ti faci scop din asta, pentru ca epuizezi resursele temporale si energetice, iar toate aceastea aveau alta menire.
Cauta sa te descoperi pe tine insuti si vei pierde vremea, cand in realitate scopul principal era sa faci ceva inafara ta cum bine vezi ca face absolut orice element existent in natura.
Te minti pe tine si ne minti si pe noi cand spui ca vrei sa traiesti natural. Spune-mi o singura specie de animale daca cunosti, care fura principala caraceristica a procesului de reproducere ( care este aducerea unei noi vieti in lume) si lasa doar o senzatie de moment . Spui natural, dar cand pervesteti, nu mai esti natural.
Nu te decoperi pe tine daca te rupi de context si nu te cladesti ca om daca te separi de omenire.
Daca vreau sa aflu cine sunt nu ma voi intreba pe mine ci il voi intreba pe Acela care m-a creat.
Teoretic este nevoie doar de sinceritate si un minim de smerenie ("pff ce cuvant nasol, asta chiar nu-mi place" , ...ca este opusul mandriei, de aia nu-ti place) ca sa pricepi ca un sistem nu se creaza pe sine si ca nici nu se poate analiza pe sine in asa fel incat sa poata oferi date corecte, deoarece masuratorile trebuiesc facute atat din interior cat si din exterior.
Si ca sa utilizez o imagine destul de cunoscuta, daca analizezi toate partile componente ce compun un avion, nu vei putea conclude ca avionul poate zbrura. E mai mult decat analiza segmentelor, tine inclusiv de informatie. E treaba de cum aranjezi piesele, dar mai ales cum programezi, iar avionul efectiv nu va putea zbrura daca nu are cine sa-l piloteze.
Exista o propunere capcana, cum sunt si intrebarile capcana. Stii tu ca is intrebari in genul
 "de ce in zona noastra soarele rasare de la nord si nu din sud ca in Patagonia ?" .
Astea nu cer raspuns, ci ele sunt formulari eronate mascate sub forma de intrebare.
Adevarul il putem recunoaste prin faptul ca se descopera din surse distincte, in momente diferite, dar similar ca esenta .
Si legat de asta am avut aceeasi revelatie cu destula vreme inainte sa citesc sau sa aud spusele filosofului (Petre Tutea):
"De creat doar zeul creaza, iar omul imita. Eu cand citesc cuvantul creatie - literara, muzicala, filozofica - lesin de ras. Omul nu face altceva decat sa reflecte in litere, in muzica sau in filozofie petece de transcendenta. Cum sa fie creatura creator? ''Hai tata, sa-ti arat mosia pe care ti-am facut-o cand nu eram in viata...'' Pai cum sa fie creatura creator?"
Si cum bine spune prietenul meu, sunt doar un diletant, insa asta nu ma impiedica sa traiesc si nici sa manifest perceptia proprie asupra vietii.

Mereu tendinta este catre uitarea/abandonarea principiilor morale si in loc sa doresti sa schimbi ceva sau macar sa cugeti la asta, sari ca ars si ma intrebi "dar tu ce faci sa schimbi ?" sau "tu ce faci pentru altii?" sau "tu faci ce spui ?". Iar raspunsul este ca imi dedic timpul sa-ti scriu si impartasesc ce primesc, deci fac ceva pentru tine !
 Poate nu e pe gustul tau, poate e prea fierbinte sau prea rece, nu e obligatoriu sa mananci, dar nici justificat nu este sa spui ca nu-ti place pana ce nici macar nu ai gustat.