miercuri, 12 noiembrie 2014

prin padure

 In realitate nu este centrul codrului, ci ala e doar modul in care vede aparatu lucrurile.
Suntem in plin sezon de drumetit si mesterit.
Feriga si tufele de mur s-au uscat dar nu sunt pleostite asa ca piciorul nu stie pe ce calca si nu prea merge sa alergi pe aici.
Nu putem utiliza vorba "unde potecile ne poarta" , ca nu uzam doar poteci prin partile astea.
Din contra, ca sa ajungem sa vedem si altceva decat ce am vazut pana acum, se cere sa urcam si sa coboram , sa traversam si sa inoptam in locuri noi.
Mai prindem si poteci facute si utilizate de animale cand si cand. Evident ca si drumurile forestiere sunt mult mai multe decat ti-ai dori. Dar inca ai unde sa pasesti si inafara lor.
Cand in vai, cand pe cleanturi, cand pe curbe de nivel.
Conditionam locul de campat in functie de sursa de apa
ca lemn este destul.
Si nu ma plictisesc sa amintesc regulile de bun simt in ce priveste utilizarea focului si stingerea lui. Cand plecam, locul va arata cam ca si inainte sa venim.
Printre arborii maturi si rari se inghesuie ai mici ce stau ca la linia de start, pregatiti sa tasneasca catre cer ori de cate ori unul mare se prabuseste.
Iar cand cade peste ape si uneste malurile, noi il numim punte .
 Pe toata zona avem izvoare cu apa bogata in carbonat de calciu . Asa apar tot felul de forme interesante avand la baza o roca sedimentara numita de om -  tuf calcaros. E moale, usoara si poroasa si arata foarte fain cand e acoperita cu mult muschi.
Nu stiu ce preferinte au oamenii prin tara, dar din toate apele ce le-am baut pe unde am umblat, de fiecare data apele din platoruile calcaroase mi-au placut cel mai mult (la gust).
Alta etapa de drumetit se incheie cu asezarea taberei intr-o noua locatie.
Am zis ca s-a deschis sezonu si la mesterit nu doar la umblaturi. Si incepem pe lumina , dar gatam mult dupa lasarea intunericului.
Ne bucuram si noi ca pruncii de culori si miros, de vant si soare, dar si de biscuitii cu scortisoara :))
Alta apa , alti busteni, aceeasi oameni.
La intoarcere mi-au atras atentia inca o data semnele astea.
Nu mai are sens sa spun ca vorbele din imagine n-au ... logica !
Protejeaza vanatul ?! Vanat = mort sau/si viitor impuscat ! Cum protejezi sau cine sa protejeze ?
Eu sa aprotejez care le fac poze ? sau tu cu pusca ii protejezi cu plumbi in plaman si in ureche, in buza si in ficat, si oriunde mai nimeresti, atunci cand nu esti beat rau de tot si nu tragi in colegii de arme ...
Cui i se adreseaza indemnul asta si care-i sensul lui ?  Desigur ca nu se asteapta raspuns la intrebare si ca doresc sa fie mai de graba o sesizare. Narozia sta infipta in gandirea de genul asta, iar ce intalnim scris este doar ceea ce a dat afara din preaplin.
Si al2lea este exact modul in care "meseriasii" inteleg (si promoveaza) valoarea padurii.
Cu alte cuvinte iti zice cat se poate de clar ca ei in copaci nu vad decat bani.
Banii sa intre in buzunare sa fie burdusite. Iar in viitor, n-ai frica ca nici noi nu vom mai avea padure daca pastram "media de deplasare" pe directia in care ne miscam in ultimii ani .
Si imi permit sa corectez "afirmatia" lor spunand ca IN VIITOR CINE VA AVEA PADURE VA AVEA PADURE , aurul nu are nimic comun cu padurea in toata in ecuatia asta. Vor spune ca au utilizat o metafora, dar modul lacom in care ne miscam arata ca metafora din spuse va deveni padurea si nu aurul ... ca fierotaniile raman ca-s grele si moarte, dar ce-i viu va fi omorat.
Acestea fiind spuse, va doresc o dupa-amiaza linistita si caldura unui ceai langa o persoana draga .

Niciun comentariu: