Un topor bun tre sa aiba o teaca buna

Daca ti-ai luat vreun topor de la Wetterlings anul asta, dar ai vazut si alte modele mai vechi, ai sa remarci ca tecile sunt de calitate slaba comparativ cu cele din anii trecuti.
Slaba, e putin spus, proaste e mai corect, inutilizabile aproape.
Ies singure de pe topor, lasand taisul dezvelit. Sunt facute in graba, fara sa se tina cont de treaba asta si fara sa fie verificate.
Si asta ii risc , ca poti sa tai ce ai in rucsac sau chiar mai rau (pe tine sau pe cei de langa tine).
Si sunt dintr-o piele prea groasa, care cand se imbiba cu apa, raman ude o vreme (mai mult ca altele).
Asta insa nu face din topor o scula rea. Toapoarele Wetterlings sunt tot printre cele mai bune. Nu atat de bune ( nu la fel de gandite) insa ca si celelalte topoare (de la Gransfors) dar foarte aproape de ele.
Toporul a fost a lui Vlad, acum e la Mircea.
Am zis sa-i fac o teaca buna, sa tina.
Acum, are o teaca chiar mai buna decat cele de la Gransfors, in asta toporul nu misca deloc, iar marginile sunt ingrijite. Chiar si pielea e mai buna.
Deci pentru cine isi pune intrebarea ce topor sa cumpere, raspunsul este ce topor vrea, dar astea raman in continuare topoare bune (au raportul pret-calitate bun).
Cu o teaca pe masura, poti spune ca face treaba excelenta.
Asa ca Mircea are acum toporul lui de padure, ... mai trebuie doar sa iasa sa-l foloseasca.

pentru ca esti pasionat sa aprinzi focul cu amnarul

Ii foarte fain in padure.
E ca-n jungla acum. Vegetatia isi face de cap. Ierburi inalte, ferigi si urzici, si tot soiul de puieti de copac si plante taratoare si agatatoare au acoperit tot ce era la vedere.
Ploua aproape zilnic si cand se evapora, te face leoarca.
Umezeala calda si tantarii peste masura de multi imi dau impresia ca am ajuns in jungla , ... si asta cu bani putini !
Indifernt de sezon , ai nevoie de foc ca sa gatesti. Seara il faci usor, razui niste lemn uscat , pregatesti daca gasesti niste ierburi uscate si crengute uscate culese din copac (nu de pe sol).
Dimineata, toate sunt imbibate de umzeala ce s-a lasat. Iarba luceste a roua si tenda noastra la fel.
Cu amnarul trag cateva scantei in carbunele pe care l-am dezgropat din cenusa ce a ramas de la focul de seara.
O data aprins carbunele, suflii finut si ii alaturi inca cateva bucatele de carbune.
Ca sa aprinzi focul tre sa gandesti in "mic". Ceva mic se aprinde mai repede de la scantei decat ceva mare.
In apropiere tre sa ai combustibil (paie, aschii, crengute, crengi ) de la cel mai mic la mare.
Asa ca o data ce carbunele s-a incins (ca am tot suflat in el), am adaugat crengute cat mai subtiri de carpen, uscate, culese din copac.
Apoi din ce in ce mai mari pana ce am pus de un ceai si un mic dejun si am plecat mai departe, ca zilele de vara sunt lungi si-i mult de umblat azi.

unul pe care sa-l folosesti mult timp

Inca un puukko care iese de sub tiparele clasice.

Pentru asta am ales un lemn de cais.

Este vorba de caisul pe care l-am avut in curte. Lemnul este uscat bocna. De 5-6 ani l-am taiat si pastrez lemnul.

Este printre ultimele bucati ramase.

Lemnul e tare, nu gluma, mai tare decat mesteacanul, ciresul, fagul.

Lama este un Polar de 9,5 cm (lama finlandeza).

Iti sta comod in mana si iti inspira siguranta la taiere.

Am adaugat si cornul de cerb, primit de la prietenul meu din Simeria.

Cutitul este destinat celor care vor si au habar de lucrul cu lemnul. Datorita grosimii lamei (3 mm) cutitul este suficient de robust sa indeplineasca toate conditiile unui cutit excelent de padure (usor, rezistent, taios si ascutit, comod si lucrat in stil traditional).

Teaca protejeaza si sustine cutitul foarte bine. Pielea e tare si rezistenta la apa ( nu se uda repede).Cutitul sta fix in ea.

Pentru cine intelege cutitul nordic, este o excelenta "scula" de lucrat si purtat in toate locurile. Eu cu asa ceva vreau sa merg si-n expeditii.

De unde stii cand un cutit e comod in mana ?

Atunci cand il scoti din teaca si-l ti in mana nu trebuie simti nici o jena, nici un deranj in palma, ci mai de graba sa-l simti ca pe o completare a mainii.

El trebuie sa ofere cat mai multe prize de taiere.

Sunt multe cutite care plac ochiului (mai ales ochiului needucat), dar cate din ele plac mainii ?

Cum se face ca astea-s mai comode decat cele din productia de serie ?

Pai e simplu, ca imi ia cateva ore sa fac un maner. Il pilesc si-l iau in mana si-l sucesc in toate pozitiile si-l finisez si-l aranjez pana ce imi iese cum stiu eu ca tre sa iasa.

In vreme ce cutitele de serie sunt lucrate dupa un sablon.Si nu le mai incearca nimeni in mana. Ele sunt facute dupa poze, nu dupa mana omului care le foloseste.

Cu cutitul bun poti lucra USOR.

Si cu altele poti lucra, dar ceva acolo te incetineste.

De ce insist ca un cutit sa fie cat mai practic, cat mai comod , simplu si curat lucrat, pai tocmai pentru ca un cutit bun tre sa te tina cat traiesti, nu doar pana ce te plictisesti sau apare altceva mai bun, mai frumos, mai nu stiu ce.

Ca orice lucru bun, un cutit bun nu se demodeaza si nici nu aduce plictiseala ci din contra.

Cu cat il folosesti mai mult, cu atat constati cat de bun este.

Altul intelege prin "bun" ceva de concept nou, altul ceva traditional, unul ceva robust, altul poate ceva usor. Unii prefera ceva lucrat din materiale superioare, altu vrea metale scumpe si pietre pretioase.

Eu cand zic bun, ma refer la ceva practic, usor de folosit, durabil, lucrat cum trebuie si cu materiale care sa merite pretul pe care-l dau.

ce sa faci la padure fara cutit ?

Cred ca e foarte greu sa faci cutit bun fara sa sti cum tre sa arate un cutit bun.
De aia tin sa subliniez ca fabricantul de cutite, daca nu este el cel care foloseste cutitul, ar trebui macar sa asculte de cei care le folosesc.
Aici insa, nordicii sunt experti.
Cutitele lor imbina atat materialele de foarte buna calitate, cu traditia, eficienta, greutatea redusa, rezistenta si nu in ultimul rand frumusetea unor lucruri simple.
Un cutit bun, e bun sa tai cu el.
Stiu ca sunt multi oameni care in loc de un tablou au cate-un cutit, poate o sabie, pusti, ...altii capete de cerb, mistreti,... sa fie sanatosi.
Mai sunt si colectionarii de cutite, ei sunt pasinati si foarte pasionati (unii).
Chiar si dintre ei, sunt foarte multi care le si folosesc. De la ei ai multe de invatat, poate nu neaparat cum sa folosesti cutitul, dar in mod sigur iti imbogatesti cultura generala.
Revenind la cutitul asta, zic ca pana nu lucrezi cu o unealta, nu poti sa stii cum trebuie sa stea in mana.
Cutitele sunt si ele specializate. Nu exista un cutit bun la toate si daca cineva va spune ca ar fi, va pacaleste in mod cert.
Lama este finlandeza ( Lauri de 9, 5 cm lungime si 3 mm grosime, cu un 59 hrc).
I-am facut un maner din mesteacan, luat tot de acolo de unde e lama (e ceea ce numesti Curly Birch), care de fapt este o treaba ce se intampla tot la mesteacanul argintiu (dar numai). Nu-i o specie de mesteacn, cum ar crede multi, ci mai de graba niste "cicatrici". Si arata excelent si mai si rezista bine.
Am adaugat si un pic de corn de cerb ca sa-l fac si mai padurean. Cat de bine sta in mana ? Depinde cu ce-l compari. Dar ca sa zic asa simplu, ... sta foarte bine.
Iti da senzatia ca ti-am gasit in sfarsit un cutit comod.

Inca una, tot mica

Am iesit la plimbare pe dealuri pline de flori si ierburi pana la piept, dupa urcari prin paduri umbroase .
Foarte fain sufla vantul aici sus, si ce priveliste, ...
Din lemn de cires am zis sa fac lingura, inca una, tot pentru ai mici ai nostrii.
Vreau sa fac mai multe si vreau sa le fac diferite, pentru ca si copii sunt unici, gandesc ca si lingurile lor e bine sa fie la fel.
Asta mica e din lemn de cires.
M-am dus sa iau lemn pentru o cana si am luat ceva mai mult.
Deodata am vazut acolo, inauntru lingura asta. Am zis sa o scot si asa am facut.
Are forme prietenoase, e comoda si incapatoare, nici prea adanca dar nici prea deschisa. Cu ea se poate mancat atat supe cat si tot felul de budinci, pireuri, gemuri, inghetata, etc.
Ti-am pus acolo cateva imagini, una in care apare langa aia de frasin. Alta cu ea in mana ca sa ii vezi forma din lateral.
Asa ca sa ai cat de cat o idee, iti zic ca are vreo 14,5 cm lungime.
Culoarea lemnului este placuta, deschisa, cu cateva fasii rosiatice.
Binenteles ca si ea are husa ei mica.

de langa Caras

Aici ii place frasinului sa creasca, pe cleanturi. In carstul banatean, chiar deasupra cheilor, unde patura de pamant e subtire si chiar rara, acolo arbori si arbusti isi strecoara radacini viguroase prin fisurile adanci.
Printre tufe de spini, liliac, corn, carpen, creste si frasinul.
Asta are lemnul tare, compact si elastic.
Este aproape la fel de tare ca si carpenul. Si tocmai de aia poti obtine un finisaj excelent.
Este deschis la culoare, cu fibra clara. In timp liniile (inelele anuale) se vor inchide la culoare si vor fi si mai clare.
Lingura este dintre cele tari. Este supla, comoda si rezistenta. Are marime medie si e finisata bine.
In capatul cozii are un snur din piele, impletit.
Are husa ei, cum au toate.
De ce tot zic ca-i bine finisata?... , pai nu doar de aspect.
Nu uita ca cu cat o suprafata este mai fina, cu atat mai usor se curata si cu atat mai greu se incarca (cu mancare). Da, este lemn tare, se lucreaza mai greu, dureaza mai mult , dar la final rezulta o lingura durabila si placuta, care te poate tine o viata intreaga.

aceeasi gradina,aceleasi zarzavaturi, poate doar alti gradinari

Nu ajunge sa iesi in natura doar ca sa respiri aerul curat, sa calci pamantul, nu betonul si sa vezi verde.

Dincolo de acel verde se ascund mai multe "nuante", antreneaza-te sa percepi.

Incepe sa cunosti imprejurimile.
Altfel mergi cand ai si scop. Uneori nu-ti trebuie mult, doar un mic impuls.

Sa stii ca acum e sezon de ceva boabe, fructe, plante pentru ceaiuri. Sa culegi sa pregatesti cu mana ta.

In felul asta vei aprecia mai mult acele preparate si pe oamenii care se ocupa de ele.

Sa sti tu atunci cand treci pe langa un copac, "cine " este si ce reprezinta. Sa cunosti ce poate face el pentru tine.

Atunci cand intrebuintezi resursele, inveti si sa le apreciezi.

Personal nu cred in ecologistii care nu au contact cu mediul natural, care evita sa se murdareasca pe maini ,ori sa miroase a fum si nici macar nu se apropie de liziera padurii.

Ce, credeai ca nu exista asa ceva ? Stai linistit, sunt destui.

Atata vreme cat lucrezi, cat timp utilizezi plantele, arborii, fauna, apa, etc, vei dori sa le si pastrezi, poate chiar sa le imbunatatesti.

Poate chiar vei planta cu mana ta un copacel.

Suna putin, un copacel, ce-i ala ? Dar e mai mult decat sa nu plantezi niciunul. In plus daca fiecare om ar planta cate unul doar, am avea cu peste 20 milioane mai multi cupacei ! Na, acu mai suna putin ?

Cand vei cunoate ce poate face pentru tine "buruiana" aceea, floricica sau crenguta aia, atunci poate no mai rupi doar asa ca sa o plimbi un pic printre degete si apoi sa o arunci.

Peisajul se schimba foarte mult de la un anotimp la altul.

Spre exemplu in multe din locurile in care alergam primavara trecuta, acum e feriga de 2 m si spini multi. In poze ce vezi, e doar jumate, ca a mai crescut.

Intr-o poiana, baiatul asta a iesit sa-si faca treaba in liniste.

Uite, in alta parte, sunt urmele unei batalii.

Copac si drujba , scor : 1-1.

Dar pe multi a "muscat" si ea (drujba) pana ce i-a cazut "falca" .
Apoi domnul cioban, si-a imbunatatit sistemul de comunicare. Nu mai striga din varful dealului, ci foloseste telefonul mobil.

Stiu ca ai vrea sa-l vezi cat mai autentic. Sa poarte blana de oaie si opinci.

Dar nu uita ca e si el om, nu e doar un obiect langa care sa te pozezi. Si el vrea sa-i fie un pic mai bine, exact ca si tie.

Tu ai lasa la o parte pantofii si "adidasii" ca sa umblii in opinci doar ca sa fi autentic ? Doar asa ca sa fi "placut" la privit? Vei spune poate, da, dar eu nu-s cioban, ... si aici iti zic ca nu are nici o relevanta.
Ideea-i nu sa cauti sa vezi ce vrei sa vezi, ca poate ai imaginea distorsionata, cu totii o avem in oarece sens.

Ci mai de graba sa invatam sa privim corect si sa ne bucuram de ce avem cand si cat timp avem.

Si asta este tot o invitatie in natura. Fie ca esti expeditionar si doresti locuri greu accesibile, departate, poate munti inalti.

Poate ca-ti place aventura, diversitatea ori poate iti plac plimbarile lungi.

Esti om de stiinta si studiezi ( ce studiezi nu stiu, ca nu te cunosc) sau

poate doar un om impovarat de grijle orasenesti.

Cauta refugiu , resurse si energie in locuri frumoase.

Si poate vei descoperi chiar mai mult decat atat.

Daca sunt cani mici, atunci sa fie si linguri mici

Tu poate ai lingura ta din lemn, dar copilul tau inca nu are.
Am mai facut linguri mici si pana acum, insa nu special pentru copii.
Astea doua in schimb, am zis sa le fac special pentru ei (la sugestia unui prieten).
Am ales lemnul de mesteacan. Are fibra faina, e mai deschis la culoare, are si ceva amestec rosiatic.Lemnul e tare si usor.
Lingurile difera ca forma, desi la prima privire par foarte asemanatoare.Si nu sunt copiate dupa vreunele mari, ci au forma lor.
Ambele stau bine in mana, sunt ergonomice si incapatoare (incapatoare pentru astia mici, ...)
Uite, le-am luat in mana si inca una de dimensiuni normale, ca sa vezi comparativ.
Amu stai un pic, sa nu-ti inchipui ca-i breloc, nu domle, sunt linguri perfect functionale, au si ele vreo 16,5 - 17 cm lungime.
Ambele au cate un snur din piele la capatul cozii. Si binenteles ambele au husa lor din piele.
Nu stiu daca fac set bun cu canutele (tu sti mai bine), dar le-am pozat impreuna, sa le vezi.
Cum spuneam , lingura din lemn nu ciobeste smaltul dintilor, nu transmite nici rece nici cald si se curata le fel de usor ca cele metalice.In plus fiecare e unica.
Si tin foarte mult (in timp), ... daca nu le rod ai mici.
A pai daca vor sa roada, le fac alte forme, tot din lemn, numa bune de ros, ca si eu si catelul meu am ros cand eram mici si lemen si plastic.
Mai apoi cand am mai crescut un pic am ros si un cornier (am picat si am dat cu dintii), ... dar deja se schimabasera dintii si or ramas ciobiti.

Din cires, pentru ca-i lemn frumos.

Ti-am spus ca am fost in Muntii Cernei.

Na, in tura asta am trecut si pe la padure si am luat fiecare cate-o bucata din ciresul ala cazut pe stanga.

Butucul ala l-am despicat si am scos doua canute din el.

Sunt simpatice, usoare si au dimensiuni reduse.

Cu ele bei apa de la izvoare, asa la cate-un popas sau chiar in trecere.

La prima privire o sa-ti para foarte asemanatoare. Dar ele au elemente distincte. Spre exemplu manerele difera complet.

Ambele au cate-un snur din piele cu o felie de corn la capat, ca sa-ti stea bine in mana.De snur le poti atarna la uscat sau le poti purta la centura.

Le poti pune in buzunarele laterale, capacul sau buzunarul frontal al rucsacului sdau la curea in asa fel incat sa o poti scoate cu cat mai putin efort cand ai nevoie.

In majoritatea turelor la munte si la padure, folosesc o astfel de canuta,cu care beau apa de la izvoare, iar bidonul cu apa il pastrez pentru portiunile de drum in care nu am izvoare sau pentru seara, daca trebuie sa campez intr-un loc fara apa.

Ele sunt rezistente si stau fain in mana.

Avantajul e ca sunt mici si usoare.

Si asa apa izvoarelor e rece si nu poti bea multa o data, nici nu-i sanatos sa te grabesti, mai ales dupa ce-ai urcat un deal. In plus, daca doresti , o mai poti umple o data, ...

Daca tu ai cana ta din lemn, poate copilul tau nu are.

In principiu , daca le dau pe astea, stai linistit ca-ti fac si tie (si doua linguri).

Si cana si lingura de lemn, pe care le iau cu mine peste tot, reprezinta un bun mijloc de a tine legatura cu locurile pe care le indragesc. Sa stiu ca am acolo un lucru pe care-l iau oriunde, oricand si-l folosesc cu placere.