In loc de martisor am zis sa le fac la fete cate o smecherie dinasta mica de canuta, care sa le aminteasca de cioplelile mele.
Am profitat de ocazia asta cu martisoarele si am strecururat si eu la fiecare cate una dinasta.
Din cutit le-am cioplit in lemn de cires.
Le-am facut gaura pentru snurul din piele cu fierul rosu exact ca la cele mari.
Nu le-am finisat ca sa se vada cioplitura si am lasat pe alocuri si conturul trasat initial cu creionul.
Le-am prins asa mai ghiolbaneste pe un carton cu o bucata de piele inodata.
Am facut un numar fix. Sunt numa pentru ele.
Apropo de plasa cu martisoare, ...
Ti-am zis ca nu-i martisor ci mai de graba o mica amintire, asa ca sa o pui acolo de-o parte, ca spre deosebire de martisoare asta nu aduce noroc si nici nu se poarta pe haine. Nu ca alea ar aduce noroc sau ceva, dar stii obiceiul cu snurul rosu si alb, povestea, traditia.
No ma, io n-am nici o treaba cu obiceiurile narozesti. Nu-mi place ideea ca omul isi pune nadejdea in lucruri de doi bani (sau de mai multi bani !) indiferent ca-i vreun obicei sau nu.
E doar o canuta din lemn ,de cires cules de la padure pe care l-am cioplit exact cum cioplesc o lingura .
Sanatate buna.
Un comentariu:
mie chiar imi place :) E o idee grozava!
Trimiteți un comentariu