din inima padurii

si a arborelui s-a nascut lingura de stejar. Desi am luat lemnul de la padurea aia din stanga, totusi l-am carat cu mine si prin Retezat, ca am mai lucrat la el.
Amu ii gata lingura. Si chiar daca am finisat-o acasa, tot am iesit cu ea la padure sa-i fac poza, ca acolo se simte bine.

Ea e comoda la tinut si la "cules" din farfurii si borcane, caserole si tot felul de recipiente.Are cupa mai ingusta si mai lunguta sa incapa mai usor.
Desi e supla, totusi e rezistenta, ca doar are in ea taria stejarului, nu ?
Dintr-o parte e cum o vezi aici ("arici " , ... cum zice Cornel  :))  ).

Iar din cealalta e asa.
Cand o vei vedea si o vei alege, sa stii ca spre tine va merge in husa ei din piele, cum de altfel are fiecare lingura ce o fac.
E bine finisata si nu are nici o muchie sau colt care sa simti ca agata.
Taran sau orasan, om de munte sau nu, lingura asta tot ti buna sa manci cu ea.
Ma duc sa manc niste ardei umpluti, ca is dinaia facuti la cuptor.