aroma de toamna

Asa e omul care s-a nascut la "patru anotimpuri". Ii place diversitatea, primeste bine schimbarile si daca ele contenesc , omu asta le simte lipsa.
Asa se face ca dupa mult ab, vrei verde, dupa mult verde vrei galbui si rosiatic. Interesant ca de gri nu i se face dor nimanui :)) . Mai rar auzi sa le placa oamenilor perioada cuprinsa intre sfarsitu lu noiembrie si prima jumatate din decembrie.

Paici dai de pesteri si daca nu le cauti. Pai umblam prin niste boscheti, coboram pe grohotisuri si m-am trezit la baza unui perete. Acolo si gaura.

Aici aflii de o lume diferita, frumoasa si care se intampla in timp real si intr-o bezna absoluta.
Asta nu da cu capu ca stie smecheria aia cu sunetele, dar noua ne traba lampa.

Dinti cu zimti care nu  macina nimic.

Peretii camerei sunt ornati frumos ca sa-ti treaca monotonia.

Vantul a mutat culoarea din copaci in rau.
Asa incat in prima zi erau doar cateva pe jos, dar dupa vantul puternic jumatate din cele de pe crengi au coborat.

 

M-am oprit intr-un loc care mi-a placut si am asezat tabara. 

Seara imi place sa cioplesc la lumina si calda de foc.

Si pentru ca ziua s-a scurtat, e nevoie de lumina de durata si cat mai ieftina. O sursa eficienta consider ca e opaitu asta care utilizeaza doar materiale pe care altii le arunca. O cutie de conserve veche de cand codru, o sarma de pe jos si niste ulei ars (dar ars cu advarat va fi abia dupa ce trece prin fitil :))  ) .

In serile cu cer senin rasare uneori luna si isi arunca razele printre ramuri .Asta-i inca un moment de la care nu vreau sa lipsesc.

Noaptea vant puternic se porneste si un front de aer cald se iveste. Aud intr-o parte si-n alta cum scartaie arborii in balansul lor. Ici-colo se rupa cate unu, dar altora le cade numa cate-un mebru sau doua.
Uneori, desi nu-i cazul tura asta, dar pentru ca mi-am amintit am sa spun, e ca la bombardament. Nu stii unde pica ghiuleaua si n-ai incotro, dormi si cand bubuie. Mai tresari, dar asta e.
Totusi ma asteptam ca pe vale sa fiu mai ferit decat in coama dealului, dar n-a fost mare diferenta.
Se porneste si ploaia, dar nu da tare, ca si norii fug de colo-colo .
Incep o noua repriza de cioplit si abia dupa pranz continui drumu.
Stiu io o padure care arata foarte fan in perioada asta a anului. Poate ma duc sa-i fac o vizita.
Intre noi fie vorba io n-am nici un castig ca-ti spun tie despre padure sau ca iti arat cum ii pacolo. Stiu ca cel putin 80 % din cati citesc nu vor merge sa vada muntele. Cu toate astea, zic si eu cum a spus pictorul  (vecinul meu):
"domle, io stiu ca 99% din cei ce vad picturile mele nu vor intelege mare lucru, dar io pentru aia 1% pictez !"
Amu drept e ca io nici macar nu pictez si nici vreo satisfactie reala din faptul ca cineva citeste sau nu cei aici n-am. Io la padure ies cel putin la fel de bine si fara blog.
Ca mai zice cate unul ca-i jurnal, dar nu-i pentru ca cel putin treisfert din ce fac la padure nu expun. Si nici toate turele nu apar ci doar unele care zic io ca-s asa cumva mai "colorate" si ar putea trezi interesu cuiva de a mai iesi in natura.
Si motivul pentru care desi e blog de linguri apar atatea postari cu natura se reflecta simplu din titlul blogului. Ele sunt inspirate din natura, nu le pot si nu vreau sa le separ. Tre sa primesti intreg pachetul.
In plus multe din lingurile si canile ce le vezi se cioplesc in turele astea, inclusiv cana asta de fag.