sa cada ploaia, sa ude pamantul

Si daca am vazut ca se anunta, am zis sa merg la padure . Dar si daca nu ploua tot meream.
Nu-i frig (adica mie nu mi s-a parut) ba inca ma cam incalzesc pe urcari, iar ceata acopera padurea incet incet pana acolo ca a 2 a noapte abia vedeam la 4-5 m cu lanterna.

Incet incet va curge apa si pe vaile ce toata vara erau seci. Arbori mici si mari, fagi si brazi, mesteceni si artari, carpen si larice, mozili si frasini, unii cazuti aflandu-se in diferite stadii de descompunere, altii in "picioare", toti la un loc compun ceea ce se cheama padurea.

Poate ca unul observa doar noroiul, umezeala, racoarea, solul alunecos, dar io te indemn sa observi cum absoarbe toata natura apa binefacatoare.
Cat despre peisaj, ii foarte fain . Chiar si locurile pe langa care alta data treceai fara sa le observi, acum capata o alta "lumina".

Motivul principal pentru care merita sa gasesti locul de tabara pe lumina este sa aflii o zona cat mai sigura. Printre altele sa poti identifica o sursa de apa, dar mai ales sa poti vedea arborii la baza carora ramai pentru o vreme. Crengile ce stau sa cada nu au constiinta si nici nu au bunul obicei sa anunte venirea (caderea).
Dau aici peste un mic platou, zic io numa bun sa inoptez.
Focu e prioritar.
Stii de ce ? Nu neaparat ca-i ca iarna, cand frigul te indeamna sa il faci si abia apoi sa pui tabara, ca altfel iti ingheata degetelele.
Fac intai focul ca sa vad care-i tendinta fumului si unde vrea sa cotropeasca. Treaba functioneaza, binenteles cu cateva exceptii. Daca vremea se schimba si vantul se inteteste si incepe sa-si faca de cap sufland (ca in seara asta) si schimbandu-si directia des atunci te impaci cu ideea si mai si rabzi.
Ceaiu ii bun sa fie gata cand treaba e facuta.

 

Cand ma uit la poze imi dau seama ca tabara pare mai mare decat este in realitate.  Pai cand m-am dus dupa lemne si m-am departat un pic mai mult, nu se vedea nici lumina nu se auzea nici trosnetul lemnului ce ardea.

Nu apuc bine sa termin treaba si imi fac plan sa cioplesc ca incep sa cada stropii.

Tot ce era fosnet si voce urmeaza sa fie acoperit de zgomul de fond creat de ploaie. 

Si pentru ca omul pricepe mai bine de imagini in miscare decat de cuvinte scrise, am zis sa pun si un scurt fragment, dinainte de culcare.
Evident ca spre dimineata focul era stins ca o dat ploaie toata noaptea. Dar inainte sa apuna, s-a dat lupta. Io n-am asitat, decat poate pasiv. A inceput sa fumege si mai venea pe la nasu meu cand si cand . Imi aduc aminte doar ca visam mirosuri stranii si ma trezeam brusc, dar nu realizam imediat, ca de fapt mintea facea asocieri narozesti. Asa face si cu zgomotele. Asa se intampla si pe langa rauri. Uneori vizez vis in vis. Ma trezesc dintr-unu si merg si fac si mestersc, dar aiurea ca de fapt tot in vis sunt.
Acoperisul intr-o apa, facut cu tenda de o persoana are avantajul ca primesti caldura buna de la foc , dar are si dejavantajul ca este cam ingust (comparativ cu boieria de sub ala de doua persoane) si daca ploua torential si ii da inclinat te mai stropeste pe margine.

Cand am vazut ca se inteteste vantul, am banuit ca se pune ploaia. Asa ca am luat niste butucei si i-am despicat si am facut o mica rezerva de lemn pentru a 2a zi. Alaturi de coaja de mesteacan, lemnu asta va fi baza unui foc real.

Si nu ai nevoie de lemnu asta ca sa-l arzi si sa gatesti pe el. Ci il folosesti doar ca sa usuci lemnu ud.
Astea se aprind imediat, faci aschii si apoi cand e stabil pui progresiv si crengi ude.
Langa focu aprins asezi lemnele mai mari la uscat. O sa fumege destul, insa in cavtva timp vei avea un foc bun.

Dimineata incepe cu hidratarea. Asa ca pe vreme racoroasa si umeda ceaiu e mai mare cautare.

Mai mesteresc una alta si iata ca prind si pranzu tot aici.

 

Nu obisnuiesc sa plec la drum imediat dupa masa, asa ca ma pun sa mai cioplesc un pic la cana asta ce am adus-o cu mine. 

Si pentru ca ai insistat sa mai amintesc, am sa o fac.
Vezi tu, io zic ca-i o regula de bun simt ca atunci cand padurea te gazduieste, sa o lasi curata la plecare.
Si mai zic ca daca nu ai vreme sa aduni dupa tine, atunci nici sa nu te asezi, mergi mai departe.
Padurea trebuie sa ramana ca si cum nici n-ai fost acolo.
Da ii adevarat, ce incerci tu sa conservi in detalii marunte si grija pe care o porti va fi spulberata maine de tafuri si tractoare, de drujbe si camioane, insa asta nu te scuza cu nimic. Cum te educi asa vei calatori in viata asta.
Si daca Dumnezeu ne va trage la raspundere pentru toate lucrurile pe care le administram, cum nu ne va intreba si de modul in care ne-am raportat la toata creatia ? (de relationarea dintre noi nici nu mai amintesc acum).
Deci daca e sa ai un motiv sa faci ceva atunci cand altii nu fac, motivatia ta sa fie inradacinata in respect, ... nu in frica (de consecinte) .

Partea buna este ca frunzele au fost culcate la pamant si chiar daca nu toate, totusi cele ude nu fosnesc. Asa ca pot sa ma misc si eu un pic mai silentios .

Galben si rosu incepe sa apara. Mai un pic si noaptea se va lungi . Toate turele vor cuprinde si etapa de umblat la lumina de lanterna.
Un an scurt, cel mai scurt, ... anul asta. Un an bun totusi din multe puncte de vedere. Nu-i gata stiu.
In drum spre casa redescopar un traseu pe care-l uitasem complet.
Si mi s-a facut dor de o alergare la padure.
Pana la alergare insa , continui traseul asta si m-am udat tot.
Imi era dor sa simt cum toate frunzele se scutura de stropi pe nadragii si tricou meu, cum iarba isi ofera generoasa si ea apa, iar papucii si sosetele se ibiba.
Cata vreme esti in miscare n-ai absolut nici o treaba si oricum nu-ti pasa de asta ca esti atent sa gasesti calea si sa te redrezezi dupa alunecarea pe creanga uda de sub frunze.
Tre sa fac o lingura, ca n-am apucat zilele astea.