a doua din stejar

Nu doar ca profit de stejarii cazuti facand cate-o lingura din ei pana nu intra umezeala si pana nu-i devoreaza larvele, dar chiar m-a prins . In esentele pe care cu ani in urma nu le consideram deosebite, am descoperit atat ceva frumos cat si taria si rezistenta lor. Spre exemplu, mai demult nu faceam lingura din lemn de fag  tocmai pentru ca eram atat de obisnuit cu lemnu ala incat mi se parea prea comun si prea banal. Dar am vazut ca daca ai un pic de timp sa cauti, vei gasi nuante foarte faine in el.

E comoda, usoara si rezistenta. Si asa ca idee, are lungimea de 20,5 cm. Am zis ca sa-ti faci o impresie cam cat de mare consider ca-i o lingura medie (pentru mancat).

Asociez lingura cu arborele si arborele cu padurea. Padurea cu natura si natura cu Creatorul ei.
E adevarat ca asupra aceluiasi lucru se poate privi in foarte multe feluri. Spre exemplu pictoru vede altceva intr-o lingura decat vede un inginer. Biologul vede altfel decat arhitectul.
Un taran vede altceva decat vede muzicianul sau chimistul .
Idea nu-i care vede mai bine, ca toti vedem bine si incomplet, ... asta cu conditia sa-l privim.
In orice lucru se poate vedea mult mai mult decat am crede. Ieri inainte sa intru in padure meream cu gandurile prin minte si cu privirea in jos.
Deodata vad asfaltul cum ramanea in urma pe masura ce inaintam. Privirea focalizeaza pe pietricelele din compozitie. Am vazut ca intre pietricele este un soi de "pasta" mai fina, dar care privita in detaliu este formata tot din mici pietricele si abia apoi liantul care le leaga. Si in cateva fractiuni de secunda am priceput intreg ansamblul. Cat de importanta este participarea pietricelelor in structura. Ele ofera atat aderenta cat si rezistenta, fara de care stratul fin ar fi inutil. Dar cat de slab ar fi fost drumul daca n-ar fi fost acele particule marunte si liantul care sa le lege. Cu siguranta pietricelele ar fi fost rapid aruncate in laturi si tot prin santuri si noroaie s-ar fi circulat, ... ori pe stanca unde e cazul.
Tot in acele cateva momente am inteles importanta intregului si dezavantajul separarii elementelor care-l compun categorisindu-le si afirmand ca unul e mai bun , ca altu e mai rau.
Ce pentru unu e pierdere de timp, pentru altu e ceva semnificativ. Pentru mecanic, mecanismele sunt fascinante, pe cand contabilului poate i se par plictistoare si simte ca pierde vremea cu ele.
Pentru omul obisnuit cu sculele si uneltele, masinariile si munca grea, lucru cu scris si hartii este ceva abstract, poate chiar ireal. In vreme ce altu in hartii vede intreaga executie. Problema majora apare in categorisire si in incercarea de separare.
Nu cine are dreptate si ce-i mai important sau mai putin important conteaza. Toate sunt importante si isi au locul lor.
Problema e tot la noi, ca ne plafonam in ceea ce facem si ramanem fara "cultura generala", pierzand astfel imaginea de ansamblu.
Spre exemplu multi contabili cred ca duc firma in spinare. Inginerul stie ca de fapt el are un loc esential. Patronul (care deseori e si administratorul) e perfect constient ca el face ca toate sa mearga si muncitorii sunt ca si consumabilele, oricand poate angaja altii. Cu toate astea muncitorul stie in sinea lui ca fara mana lui de lucru nici contabilu, nici ingineru si cu atat mai putin patronul n-ar avea ce face, asa ca el cel mai la baza simte ca face singur munca si ca duce tot greul.
Sti unde gresim noi, cand zicem cine are dreptate si cine nu. Asta nu are absolut nimic cu dreptatea. Ci mai de graba are treaba cu faptul ca am pierdut imaginea de ansamblu.
O piesa cat de mica intr-un mecanism isi are rostul ei, mai cu seama daca fara ea mecanismul nu va functiona sau va functiona defectuos.
Dar ce tot spui lucruri evidente acolo? Pe astea toate le stim de multa vreme ...  poate imi vei zice.
Mda, se prea poate ca unii sa le stim. Dar cata vreme zicem ca stim si ne comportam ca si cum nu le cunoasteam, inseamna ca nu le stim ci doar le-am auzit.
Dupa ce ai rasfoit o carte cu cresterea pomilor fructiferi si ai vazut si metodele de altoire si tot felul de schite si poze, nu se cheama ca te pricepi la asa ceva ci doar ca ai citit o carte cu cresterea pomilor fructiferi !
A scoate vorbele din context si a face analiza pe text deseori este defectuos pentru ca vei pierde esenta si mesajul tocmai pentru ca esti concentrat la detalii. Ramai cu detaliile si uiti de liant. Ba inca dupa ce le-ai separat, uiti sa le mai asamblezi cum au fost si normal ca pierzi sensul.
Daca insa mesajul ti-ar zice clar de la inceput ce si cum, atunci ce folos mai ai de mintea ta. Ea, care ar fi facut conexiunile potrivite in contextul in care tu traiesti. Pentru ca unii zic ca se vorbeste prea particular in vreme ce altii prea la modu general. Cu toate astea principiile de baza se aplica indiferent de domeniu.
Cat de mare legatura are asta cu lingura de lemn? Lingura de lemn e ca orice lucru. Lucrurile au doar atata valoare cata investeste omul in ele. Vezi bine cum o institutie foarte mare nu are nicio valoare fara oamenii din ea. In esenta lucrurilor daca nu se oglindeste viata, ele nu au nicio valoare.