Prin tufisuri ajung la arbusti. Si din paducel am zis sa fac lingura. Ca ma tot intreba Vlad cum ii lemnu si oare ce lingura iasa. Lemnul e foarte tare si lingura la fel. Desi i-am zis ca nu prea sunt curios sa incerc :)) , totusi necuriozitatea de atunci nu am reusit sa o pastrez pana iarna asta cand eram pe deal si am avut ocazia sa iau niste lemn dasta .
Lemnul are fibra foarte compacta, marunta si daca nu-l lucrezi atent si destul de rapid poate sa-ti crape (ca si cornul si carpenul).
Insa o data ce i-ai dat forma (si daca e bine uscata), se finiseaza de numa.
Daca e inca un avantaj real in esentele tari si foarte tari, a pai cu siguranta e ala ca-mi permite sa fac linguri cat mai usoare si subtiri si totodata cel putin la fel de rezistente ca alea mai grosolane din lemn de tarie medie.
Cat e lemnul "nou" (uscat complet, in nici un caz verde! )e galbui cu ceva "intruziuni" rosiatice. Dar pe masura ce se invecheste se tot inchide la culoare.
Lingura e foarte usoara si comoda, bine finisata si are cupa echilibrata.
Mai am una din acelasi lemn si banuiesc ca aia urmeaza sa apara in curand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu