miercuri, 10 aprilie 2013

si vreun cutit

Puukko cu lama din otel carbon, nu mai lunga de 10 cm , cu maner din lemn si teaca din piele. Cam asta-i imaginea mea preferata cand vine vorba de cutite.
Maneru solid si simplu, dar din lemn bun, la care am adaugat o felie de corn.
Din buba daia de mesteacan i-am pregatit maneru si pe asta l-am facut mai "butucel", sa simti ca-ti umple palma.
Teaca neagra din piele de ren, il tine bine la centura si il imbraca cu grija.
La capatu manerului din aceeasi bucata de lemn i-am lasat un opritor care te va ajuta mult la taierile in forta si cand esti ud sau uns pe mana si-ti poate aluneca.
Lu asta i-am finisat si dosu lamei, iar pentru care isi fac griji ca amu nu mere pe amnar, ... sa n-aiba nicio grija. Portiunea cu care dai pe amnar e la varfu lamei si aia are de-a face cu unghiul taisului. Aia e aspra si isi face treaba bine si de fiecare data cand ascuti cutitul se imbunatateste si portiunea cu care scoti scanteile.
Dar faptul ca-i dosul lamei finisat te ajuta la cioplit ca-i mai prietenoasa cu degetu mare de la mana de control (pentru care mai si ciopleste).
Pe final gandu meu e sa dea numa un pic frunza si sa ies cateva zile sa vad ce mai e la padure.

Niciun comentariu: