cu lama forjata

Am gatat cutitu si l-am si probat. Are o lama forjata de mesteru fierar, dar la care am lucrat multisor si i-am schimbat complet forma. Era ceva gen leuku (ca forma, nu ca dimensiuni) si l-am modificat, ca am vrut sa fie mai precis, mai de mesterit. Lo calit bine , asta mi-a placut si ii tine gura.
Maneru l-am facut din buba daia de carpen uscata bocna, din acelasi lemn ca si maneru pe la Puronvarsi. O felie consistenta de corn prinde mai bine decat o alama, cel putin asa am socotit in cazu lu asta.

Tot ce am pastrat din lama a fost grosimea si modul in care scade progresiv de la maner catre varf.
In rest, forma, unghi, dimensiuni, toate le-am modificat.

Teaca i-am facut-o din piele groasa de culoare neagra si il tine bine.

Pe langa epoxi, in capat i-am tras si o pana metalica la tija despicata ca sa-l intepenesc in inelul de alama. Oricum nu ar fi avut absolut nici o problema daca nu era impanat, ca adezivul ala e atat de tare incat numa cu ciocanu si dalta ai putea scoate lama din maner. Dar am zis ca-i bun asa, pentru linistea unora care vor sa vada lama nituita si pentru un plus in ce priveste aspectul ...

Asta are un maner oval, mai butucel, care umple bine palma si iti da impresia de robustete. El oricum e un cutit robust, ca lama la baza are 4 mm, dar totodata patrunde foarte bine atat in lemn cat si in mancare.

Pentru care prefera cutitu batut din ciocan, si care vrea un puukko facut de mana, ii bun. 

Io stiu ca omul cauta mai mult otelurile minune, influentat fiind de reclame, dar io prefer otelurile simple, recuperate, nu prea speciale, dar cu bune proprietati de taiere . 

Ori ca-i facut din vreo pila veche, dintr-un arc de camion sau alte fiare, dincolo de materialul asta e munca mesterul fierar. Ca de acolo iasa forma si calirea. Acu io inteleg si omu care vrea cutit de domni, probabil ca fiecare isi doreste ceva pe masura lui. Io ca is taran, prefer fiarele astea mai simple, ma impac bine cu ele. Taisu tine cat sa fac treaba cu ele si le ascut bine cand am nevoie. Practic pot da o tura la padure de mai multe zile si fara sa iau piatra de ascutit dupa mine. Nu se ciobeste, nu se indoaie, nu se sparge, nu se crapa. E drept ca nu incerc sa tai cu un cutit alt cutit !!! si nici nu trag cu ele in pietre sau in caroserii de masini, ... ca n-am bai la cap (cel putin nu in sensul asta :)) ) . Insa la toate muncile ce le fac se descurca bine.