ca sa ai cana ta

Kuksa din lemn de stejar ii, iar ca marime e un pic mai mica decat cele medii, zic io.  Toarta e mare si comoda, totusi nu o dezechilibreaza .

Fie ca o umplii din ochiul de apa limpede sau de la paraul care siroieste zgomotos, fie ca torni in ea, este totdeauna o placere sa o ai cu tine.
Din nou tin sa amintesc ca in lumea "de unica folosinta" , unde si zambetele si vorbele sunt doar de "complezenta" ( am pus ghilimelele pentru ca termenul exprima ceva real, nu ceva ce tine de prefacatorie cum se crede in popor), e bine sa aiba omul ceva ce are de-a face cu naturalul, cu muncitul, ceva ce poate dura mai mult decat doar o clipa si apoi il arunci.

O kuksa reusita si intretinuta poate tine foarte multi ani si chiar sa ramana mostenire.
Exista momente in viata cand paharul de unica folosinta poate fi util si servetelul umed la fel :)) , dar cand tinzi sa inlocuiesti cana a buna cu paharul pe care-l arunci dupa fiecare utilizare si cand in loc sa te speli cu apa si sapun (desi le ai aproape) preferi solutii din tub si servetele umede si servetele uscate in loc de prosop, atunci e bai "sus" (la cap, la educatie). Nu este nici economic si nici ecologic. Spun pentru ca fiecare om poate sa cada in "automatisme" de genu asta din lipsa de gandire sau/si prea multa preocupare de altceva.
Dar spun si pentru ca ai umplut spatiul verde si potecile cu farfuriile din plastic , pahare, servetele, furculite de plastic, peturi, doze, conserve,etc .
Atitudinea potrivita pentru fiecare din noi ar fi nu sa ne iritam cand ni se zice, ci sa constientizam pentru a indrepta raul. Iar cel care zice ar trebui sa o faca nu cu ura si dusmanie, ci in spirit civic.
Iar atitudinea, actiunile si chiar lucrurile pe care un om isi pune amprenta, reprezinta o semnatura a lui, chiar urmele pasilor lui.
Paseste constient ca cel care vine in urma ta va stii sa citeasca urma si va deosebi din ce specie faci parte.
Mai intelept e batranul care stie sa iasa la munte cu cutia lui veche din tabla subtire (fosta cutie de ciocolata din 1951,  pe care i-a facut-o cadou sotiei ca sa o inveseleasca dupa o zi grea si mohorata si pe care au savurat-o impreuna la un ceai, pe prispa din lemn, privind cum iasa luna putin cate putin de sub patura de nori ce pare ca se risipeste  :)) ) si care tine in ea o rosie, o ceapa,castravete, ardei, branza, un pic de carnita afumata si niste chiftele facute acasa, pe langa care are la el si o jumatate de paine dinasta cu faina buna de la moara din sat, paine coapta de el, ... decat multi dintre tinerii de azi care au doar ceva doze de "energizant" (care la modul real is niste vopsele cu cofeina si arome sintetice) , cateva batoane   (deseori tot energizante :)) ) si eventual  un sandvis (cu caracteristici nutritive indoielnice si ingrediente ce dateaza din vremea faraonilor :)) ) cumparat de la vreun chiosc .
La batran se prea poate sa vezi un briceag vechi cu care umbla de 49 de ani prin muntii tarii, poate vei gasi si aceeasi gamela veche si inca cateva lucruri pe care el stie ca trebuie sa le aiba, ca sunt ale lui si ani de-a randu l-au servit.
Pe batran il vei vedea deseori oprindu-se in creasta muntelui si privind departarea. In liniste el se bucura de maretia locului si cu gand multumitor are puterea sa paseasca mai departe.
Rareori vei vedea tanarul cu mainile in buzunar ( imbracat in haine de oras cum da fuga pe vreun varf gafaind, uneori chiar fara apa la el, poate cu vreo bere in buzunar) ca se opreste si in liniste admira splendoarea.
Nu domnule, acesta va incepe sa faca multe poze in diferite ipostaze (cu gandu la facebook dinala nebunesc) si sa vorbeasca mult despre orice altceva. Iar dupa ceva vreme sa coboare, iar mintea si sufletul lui sa fie la fel ca si cum n-ar fi fost deloc acolo.
Despre frumusete si intelepciune putem invata fiecare din noi, daca nu suntem prea mandrii sau ignoranti.
Cert este ca fiecare simte si poate simti mai mult. Dar exact ca tot ce are omul in el, tot asa si organele de simt trebuiesc antrenate.
Exact cum corpul trebuie fie activ ca sa se miste cat mai lejer, tot asa si mintea e nevoie sa simta si lucrurile simple sa fie exersata in a observa si frumusetea naturala.
Raman la kuksa acum si inchei zicand ca doar o anume categorie de persoane stie sa aprecieze sau isi face timp sa observe si floarea ce a rasarit prin crapatura din asfalt si nu doar faptul ca e drumul rau si ii strica masina. Si din nou ma gandesc ca e mare lucru sa prinda omu metafora si sa nu se agate de contextul folosit .
Cu toate astea mai pretios pare un dop de apa in pustiul uscat, decat un fluviu in jungla.