minipuukko

Mic si solid, un mini puukko in conceptia mea este un cutit mic perfect functional. Am cautat sa tin cont de toate aspectele ce tin de utilizarea lui reala si nu doar de estetic.

Cu maneru solid si lama bine prinsa in el, poti taia si ciopli fara grija. Ca lemn am folosit "buba" daia aspra de carpen, iar in capeti l-am incheiat cu corn de cerb.

Ca sa ai o si mai buna imagine asupra realitatii, am zis sa le vezi pe toate trei. Sus ii leuku cu lama de 21 cm, 9,5 lungime ii puukko ala din mijloc pe care io il incadrez in categoria cutitelor medii. Iar astea mini se diferentiaza de cutitele mici utilitare prin faptul ca pastreaza aspectul cutitelor medii doar ca sunt reduse la scara. Astfel ca unu dinasta mic are lungimea lamei de maxim 7 cm .

Prastia o luam la noi de fiecare data cand merem la padure. Uneori apucam sa tragem si cate doua ore, dar alteori maxim o jumatate de ora.
Treaba este cu cutitu ala mic . "Fieru" ii tine bine ca la toate astea finlandeze. Dupa taiat, despicat si cioplit taie rosia si salamu, slanina si painea la fel de bine ca inainte. Si daca il dau de 3 ori pe piele ia si paru.
Scantei pe amnar scoate bine, ca mai toate astea scandinave, care au un pic de muchie in dos.

Unghiul lor ofera atat o taiere usoara cat si o rezistenta sporita. Desi ambele au maneru din lemn dasta intortocheat, al de mai sus, asta mediu e din mesteacan pe cand al mic e carpen. Diferente prea mari intre ele nu am gasit, totusi carpenul e mai tare si simt asta si cand il prelucrez. In rest difera nuanta, mesteacanul fiind mai galbui in vreme ce carpenul nu. Lemnele asta dupa utilizare se mai inchid la culoare, iar modelele din fibra lemnului devin si mai vizibile.

Comparatie intre cele doua, echipate complet si gata de drum. Si teaca lu al mic e tot din piele de ren si il tine foarte bine.
Asta chiar e genul de cutit pe care cand pui mana, nu-l mai lasi acasa indiferent unde mergi.