cat sa poti merge mai departe

E drept ca raul e parau acum si ca izvoarele din primavara sunt doar pe harta, in realitate nisipul a luat locul apei.
Pentru unii sa iasa in natura e cum intinzi mana din pat dupa cana de pe masuta de langa, dar pentru altii e nevoie de mai mult efort. Totusi multi din cei ce locuiesc inconjurati de munti si paduri, le ignora si se lasa ingropati in orice altceva.
Ma uit si nu imi este greu sa constat cum toate (toti) in jur se misca in "criza" (apucaturi, se aruca pe o suta de treburi, nu finalizeaza niciuna, nu apuca sa culeaga roade si sa se bucure de ele, ca sare la altceva, stres - un cuvant nou aparut/afectiune contemporana). Timpii, viteza, cantitatea, varietatea, ... lipseste insa calitatea, a vietii si a persoanei.
Si pentru a ne imbunatati calitatea vietii, am zis sa iesim sa miscam dar sa alocam timp si pentru observat.

Am recurs inca o data la imaginile in miscare pentru a expune mai limpede anumite aspecte privitoare la micile dar nu neinsemnatele detalii.
Si uite asa trecem de la puzderia de fluturi ce misuna pe nisipul incins, pana la baza stancii, unde aveam sa urcam precum soparlele sau cel putin asa ne-au sugerat cele cateva de soparle ce le vazusem in momentele acelea.

Dupa o zi incinsa si o retragere pe intuneric, mere fain o racorire la rau. Animale nocturne se perinda si unora li se aude glasul, altora pasii, dar mai sunt si cele silentioase, care doar stii ca exista, dar nu le prea intalnesti.
Izvoare nu is unde ai nevoie, iar apa din rau nu e chiar ceea ce se cheama potabila, avand in vedere ca afluentii traverseaza zone de exploatare forestiera, un baraj, o statiune, etc.
Insa cu ajutorul unui filtru iti poti face apa numa buna pentru baut. Alta metoda este sa improvizezi un filtru gravitational (nu mai dezgrop acu ideea, ca am tot amintit) si apoi sa o fierbi. Insa procesul dureaza mult, iar timpul preferam sa-l dedicam altor activitati.
Interesant este dansul libelulei, care de fapt avea de-a face cu depunerea oualor din care mai apoi vor iesi larvele si care printr-o metamorfoza extraordinara vor aduce la lumina noi libelule frumos colorate si foarte rapide. Ce-i interesant este nu doar ca arunca oua, ci efectiv sapa gropi in nisip. Apai daca tot danseaza, i-am pus si muzica, sa-i fie mai usor sa tina ritmul.
Alta treaba interesanta e sa vezi cat de agresiva (NU !) e vipera asta. Nu doar ca dormea ca ursu si ca nu s-a deranjat de zgomotul brichetei care a cazut (i-am dat drumul) langa ea, dar abia dupa ce am atins-o cu batu a plecat asa un pic iritata sub piatra.
Desis mare, nu se vede departe. Misuna vietati de toate dimensiunile si daca stai sa asculti, pare o activitate interminabila. Dar nu mai e mult si padurea isi schimba haina asta cu aia galbui-rosiatica.
Ea face invers decat noi. Cand vine frigul, da jos imbracamintea groasa.
Si daca raurile nu mai sunt ca pe vremurile demult apuse, cand masinarii nu erau, iar localitatile erau mai restranse si nu cunosteau sisteme de canalizare, chimicale si altele, mai sunt totusi parauri ca acesta cu mica dar cocheta cascada, a caror apa este foarte buna.
Inca un pas, inca un gand, acumulate, sedimentate si selectate, fiecare aduce ceva, dar si schimba ireversibil ceea ce acum putina vreme se numea prezent.
De fapt starea/dimensiunea asta de prezent este in continua miscare si daca stau sa ma gandesc fie este cea mai lunga perioada posibila, constanta mereu prezenta si reala, fie este atat de scurta incat trece in sfera abstractului. Mai cu seama ca pana apuc sa-l definesc ma trezesc ca inceputul frazei isi are radacinile in trecut, ideea si intentia expunerii in viitor si sincer sa fiu nu stiu ce ramane prezentului decat exact litera asta pe care o tastez in clipa de fata.
Si iarasi imi amintesc de fluturi, fiinte cu putine zile de zbor si care sunt cat se poate de ingenios creati. Nu stau ei sa analizeze ce au de facut, ci in capu lor au programul cu tot ce au nevoie sa cunoasca si sa miste.
Cu aripi mari ce servesc si ca panouri solare pentru a acumula caldura necesara miscarii, par atat de usori si fragili incat nu ai nevoie sa faci nimic altceva decat sa-i privesti. O data ce aripile alea s-au desfacut , ele nu vor mai fi niciodata impachetate.
In august se fac murele si is paici pe dealuri niste tufe foarte mari care is pline de fruct. Cu niste galetute dinalea de la smantana ma duc sa culeg si le pun in congelator. Apai n-ai frica ca mancam destule si la fata locului.