in lumina

Si asa a vazut lumina kuksa de jugastru.
Povestea ei incepe cu arborele cazut din care extrag un butuc. Despicat in doua, se intampla cateodata sa mai ramana pe la mine, timp in care cioplesc la altele. Alteori chiar acolo in padure si in urmatoarele minute, ore, incep sa prelucrez una sau mai multe semifabricate.
Deseori obisnuiesc sa plimb semifabricatul prin iesirile de mai multe zile la padure.
Seara langa foc, indepartez putin cate putin din ceea ce spuneam ca este neesential, ca ceea ce trebuie sa ramana sa iasa la iveala.
Lemnul uscat bine si prelucrat, este mai apoi finisat de mana cu smirghel de diferite granulatii. Uleiul il dau cam la gata, desi deseori ultima finisare o fac cu mana goala, abia dupa ce a absorbit ulei.

Desi e mai inchisa la culoare, totusi in lumina de seara reflecta puternic si capata culori vii.

Este o kuksa usoara, comparativ cu una din stejar (aici e treaba de densitatea lemnului), dar si tare si stabila.
Rotunjoara si atat de incapatoare pe cat intra in ea, este accesoriul de care multi nu s-ar desparti.

O intorc pe toate partile sa se vada cat mai bine, ca omul sa-si poata face o idee.
Gaura in toarta ii fac cu o tija pe care o tot inrosesc la flacara si cu care ard lemnul putin cate putin .
Petrec un snur din piele impletita si asta este. Am rezumat o luna jumate de pregatire si lucru in cateva randuri.
Cana ii buna sa bei din ea si muntele ii bun sa-l urci.