cioplit,necioplit

Aceleasi meleaguri, alte nuante.
Umblu pana ma opresc. Apoi stau pana pornesc iara. Dupa ce pornesc si umblu, ma opresc cand decid sa o fac.
Desi exista o "moda" pe treaba asta, totusi as vrea sa fac o delimitare clara intre a umbla de dragu mersului si ceea ce io numesc drumetie. 
De ce sa aduni kilometrii, esti robot ?
Scopul drumetiei ar trebuie sa depaseasca segmentul cifrelor. Nu e vorba de kilometri si timpi, este vorba de a fi acolo, de a simti si de a face ceva ce in alta parte nu poti face.
O drumetie de mai multe zile va include automat etapele de mers, insa obiectivele vor fi mereu inafara distantei parcurse si a timpilor scosi. Nu e competitie, nu e performanta, este timpul tau liber atat de scurt si de rar. Investeste-l !

S-a racorit. Frunzele au cazut, e vremea vanturilor si a precipitatiilor. Foculetul de acum 2 luni nu-si mai gaseste intrebuintarea in tabara. I-a luat locul unu mai mare.
Totusi si in cazul asta, lemnele ar trebui folosite cu bun simt. Iar ceea ce vezi pe margine serveste mai ales la uscarea bustenilor, dar si ca reflector de caldura. Cei pe care nu-i folosesc ii voi risipi prin padure, cam de pe unde i-am luat.

Podul de piatra s-a prabusit si nu vom face altul mai trainic, ... ca nu-i nevoie. Un fag a cazut si a unit malurile si e suficient, mai ales ca nu-i aglomerat.

Dar ceea ce avem aici este frasin.

Bag la desaga si gata.

Dincolo de punte e casa.

Si incepe treaba.

Dar dupa atata stat pe langa tabara, gandesc ca-i potrivit sa mai si misc o leaca, asa ca las sculele si merg sa vad ce ofera imprejurimile.
Pe o faleza "incopacita" se vad urmele unei cascade fantoma.O perdea de apa mai subtire ca matasea se prelinge fara zgomot.
Nu zic, poate dupa multa ploaie , in cazul vreunei viituri ii posibil sa curga mai tare de atat.

Ca sa vezi diferenta . Cum a fost cu doua saptamani in urma si cum este acuma.

Dar pesterile astea cheama la explorat.
Ii si ea paici, mai mult refugiu pentru vremea rea si loc de adapost pentru oaresce animale.
Apropo de refugiu pe vreme rea. Nu-mi plac focurile la gura pesterilor si nici nu le recomand. Daca ai astfel de inclinatii, mai bine mergi la vreo surplomba. Chiar si acolo ai aceeasi datorie ,aceea de a face curat dupa ce pleci.

Bun, ia sa vedem ce se ascunde dincolo de intuneric.

In mare doar os, ce a fost de mancat .... a fost mancat.

Paianjen

si bivuac ...

Gasim formatiuni, despre care nu are nici un rost sa vorbim ca nu suntem de specialitate.

Strop cu strop, uneori mai des, alteori mai rar.

Coloane ce nu sustin, ci sunt sustinute,

dinti de piatra

si deja e seara si racoare.

Inainte de lumina vine ploaia

dar apoi trece.

Sunt semifabricatele pregatite in tura asta . Impachetez si

pornesc la drum.

Cioplit, cata vreme e doar in lemn pare simplu. Dar probabil ca din minte pleaca la maini.
Mana foloseste instrumentele si ele scot din lemn pana ce lemnul capata o forma determinata (asta daca iti iasa schema :)) ). 

Am decis sa stau in liniste si sa nu ma gandesc, numa asa ca sa probez. Am vrut sa vad daca e adevarat ce imi spuneai referitor la cugetari. Stii tu , treaba aia in care io ma intreb si tot io imi raspund, ca doar e limpede, daca is singur la padure cine alticineva ar putea raspunde si intreba ?! 

No, iar rezultatul a fost surprinzator, ... pentru tine. 

Si adevarul este ca vine ca inspiratia. Daca si acum mai crezi ca sursa principala de inspiratie este ceva ce tine de tine, ori nu esti sincer ori nu ai avut parte de prea multa inspiratie. De fapt, inspiratia este ceva ce mereu vine din exteriorul tau, tot ce poate face "sinele" tau este sa o primeasca. Cum ii zice si numele "inspiratie", prin definitie este "aerul" ce il primesti in tine. Nu voi despica firul acum pe natura inspiratiei.

Nu pot vorbi decat ce percep din ce primesc, nu sunt avizat sa vorbesc despre ce am citit, ca nu prea ma numar intre cititori, ... din pacate. Io am cugetari "primitive" ca indianu care petrecea timpu afara. Acolo vorbesc, intreb si acolo primesc raspunsuri. Uneori nu intreb, alteori nu mi se raspunde ... imediat. Dar dialogul este cat se poate de real. Is nebun ? Hmm, poate , din punctul tau de vedere. Totusi as zice ca se va putea verifica daca e nebunie sau nu,in functie de continutul informatiilor.

Si cum ziceam, am refuzat atat sa intreb cat si sa ma gandesc. Totusi cugetarea a venit.

Si acum prima.

Poate ca pe undeva cel ce a zis prima oara altuia "necioplitule", s-a lovit mai intai de "forma" lui nedeterminata de comportament. 

Necizelat, nedaltuit, hmm. As zice ca nu e cel mai rau lucru posibil. Spun asta in ideea in care ceva necioplit este inca in stadiu de materie prima si nu e vorba de un rebut. Asa ca mai e mult de lucru acolo.

Cu instrumente bine ascutite si pricepere, dintr-un material bun poate iesi o opera de arta, ... nu din mana mea, ca nu-s io artist.  

 Intrebarile pe care nu le ignoram deschid porti pentru raspunsuri. Raspunsurile ofera directie. 

In concluzie e mai usor sa lucrezi cu un necioplit decat cu unul cioplit gresit. 

A doua cugetare.

Vanzatorul de iluzii este un plagiator. El niciodata nu creaza, insa mereu copiaza, atata stie, dar e expert. Desi nu se leaga cu restul naturii, se pare ca se leaga de minune cu preferintele delasatoare si egoiste ale multora dintre noi. 

Asa se face ca unii numim binele rau si raul bine, timp in care unii au mers mai departe si au afirmat ca nu exista bine si nici rau. Desigur ca niciunul nu crede asta, mai cu seama cand raul se rasfrange asupra lui.

Un om nedrept relativizeaza adevarul (evident doar in mintea lui) din simplu motiv ca i se pare mai usor sa indoaie universul dupa sine, decat sa se recalibreze. Totusi cel ce face asta, cauta sa adorma constiinta care inca incearca sa-l mai mustre. Dar adevarul despre bine si rau ii este aratat in momentul in care el se gaseste in situatia victimei. Cu toate astea, desi s-ar putea sa te uimeasca, exista oameni care nu invatat lectia nici dupa ce au pierdut lupta.

"Ai pierdut lupta, nu pierde si lectia"

Cugetarea a3a.

Nemultumirea pe care mereu o invoci are la baza altceva. Sursa problemelor sta in degradarea morala si nu in natura unui creator rauvoitor cum afirmi (stii tu "daca ar exista , de ce permite sa ...") 

Motivul este "boala" de care suferi. Este defectul major. Ea face victimele si strica lumea. Daca avem vointa proprie, tre sa fim constienti ca avem capacitatea sa facem si greseli (te-am scuzat aici, am evitat sa zic ca faci rau intentionat, .. tine minte ca aia nu e greseala !), nu doar bine. Iar dupa ce faci prostii, macar ai maturitatea sa pricepi ca greselile tale au adus nemultumirea de astazi.
Spre exemplu, nu este de vina Dumnezeu ca unii manca pana nu mai pot umbla, timp in care altii nu se pot ridica de jos de foame. Nu este de vina El pentru ca ai ajuns un betiv, ai vandut tot ce aveai si zaci intr-un sant muribund si nepasator. Este o nebunie sa dau vina inclusiv pe educatia pe care mi-au oferit-o (sau nu) parintii, cand vine vorba de lucrurile pe care le comit acum, ... mai cu seama ca sunt constinent de ceea ce fac ! 

Revin. "Daca ar exista vreo fiinta divina (cum spui tu) , nu ar permite toate astea" . Deci aici nu vrei sa pricepi. Te bucuri ca ai libertatea , dar dupa ce abuzezi de ea si iti faci singur rau si faci rau celor din jur, Creatorul tau este vinovat ?

Noteaza si poarta mereu cu tine, ca iara uiti. Ai libertatea sa te droghezi, dar daca incepi sa o faci, iti vei pierde libertatea, pentru ca drogul te face sclav !!!

Ai libertatea sa fi lacom, dar facand asta, altu va ramane fara. Ai libertatea sa minti ca sa treci usor peste situatie, dar facand asta strici lumea din jurul tau si te strici pe tine, pentru ca minciuna nu face parte din natura! Prin definitie, minciuna nefiind adevar, poti zice ca este ceva inexistent (e doar o iluzie ce se da drept ceva real, ... iluzionist, scamator). Consecinta afirmatiei unor lucruri inexistente ca si cum ar fi reale, este ca cineva se va baza pe ele si se va ineca . Tu daca ai iubi, nu ai lasa pe altu sa se inece doar ca sa-ti mearga bine pe moment, dar egoist fiind il lasi sa moara in minciuna pe care i-ai aruncat-o.

Mi-a luat ceva vreme sa pricep de ce minciuna are "picioare scurte". De fapt nu are deloc. Mereu o minciuna "mica" va necesita cel putin una sau doua mai mari ca sa o sustina. Iar dupa o vreme efortul va fi de-a dreptul epuizant si in final toate se soldeaza cu consecinte grave. Dintre ele as aminti doar pe a2a cea mai importanta - aceea de pierdere a increderii pentru tot restul vietii in fata celui ce te-a descoperit. Dureaza ani de zile ca cineva sa capete incredere in tine si ajunge o secunda ca sa darami tot ce ai cladit.

Desigur ca pentru cel ce crede doar in sine, minciuna sub nici o forma nu poate comporta caracter negativ.

Bun. Natura cum ziceam reprezinta nu doar spatiul verde, ci intreg ansamblu cu tot ce exista, iar noi cand zicem "mergem in natura" , de fapt nu vorbim corect, dar deja te-ai obisnuit cu ideea sper.

Insa realitatea este ca trecem.Cum adica trecem, pe unde trecem ? Raspunsul este "pe aici".
 Poate maine, poate peste cateva saptamani sau ani. Irelevant, trecem si merem fiecare la casa lui. Conteaza ce gandesti pentru ca asta se va reflecata in ceea ce faci.

Si am pus filmuletul ce cuprinde un scurt rezumat al drumetiei , numa asa cat  sa te aduc mai aproape de locurile astea.