Prima oprire a fost la manastirea Calugara. Loc bun de popas, reculegere, cugetare si inchinare.
Asezarea acestui locas e chiar speciala. Desigur ca asemenea altor manastiri vestite, si aceasta are o temelie supranaturala. Se zice ca Dumnezeu a deschis inima oamenilor prin voce si imagini, inspirand si insufletindu-i pentru a construi.
Unii cotesc din drumul lor catre acest loc, iar altii cel putin o data sau de doua ori pe an, se pornesc de acasa special pentru a veni aici.
Dincolo de notiunea de "turism spritual" despre care pot spune ca este la moda, aici poti afla oameni educati si smeriti cu care sa impartasesti un gand adanc si de la care sa poti primi o hrana pentru suflet.
Calatoria noastra ne duce mai departe si dupa inca o jumatate de ora cu masina, intram pe-o vale mai putin umblata.
Trecem puntea noua si imediat remarcam limpezimea apei si pastravii din ea.
Poienile sunt inflorite,
iar albinele se pare ca au si inceput treaba.
Incepem sa remarcam plantele comestibile si cele de leac, testand miresmele si consistenta.
Curand valea se transforma in chei si repezisurile in cascade.
Ajungem la panoul ce ne anunta ca intram intr-o zona speciala.
Trecem de poiana cu pruni si meri, apoi de cantonul la care astazi nu mai sta nimeni si continuam sa urcam.
O punte subreda faciliteaza traversarea. N-as zice ca e desprinsa dintr-o poveste ci mai de graba noi am intrat intr-un peisaj de basm.
Printre crengile deja infrunzite se zaresc cascadele ce au fost mai intai auzite.
Calcam pe pietre ca sa nu ne udam la picioare :)
Verdele e culoarea de sezon, dar orice e viu colorat si placut ochiului ne bucura.Ajungem la cascada plina cu muschi si tuf calcaros. Apa nu e nici mare, nici mica.
Popasul il luam pe bustean, in mijlocul campului de leurda.
Prima parte a zilei nu se incheie si transcende in urmatoarea etapa de mers.
Facem poza de grup sa se stie cati si care am fost :),
apoi o luam la picior. Ne vedem un pic mai tarziu pentru a2a parte a frumoasei noastre drumetii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu