cioplit,necioplit

Aceleasi meleaguri, alte nuante.
Umblu pana ma opresc. Apoi stau pana pornesc iara. Dupa ce pornesc si umblu, ma opresc cand decid sa o fac.
Desi exista o "moda" pe treaba asta, totusi as vrea sa fac o delimitare clara intre a umbla de dragu mersului si ceea ce io numesc drumetie. 
De ce sa aduni kilometrii, esti robot ?
Scopul drumetiei ar trebuie sa depaseasca segmentul cifrelor. Nu e vorba de kilometri si timpi, este vorba de a fi acolo, de a simti si de a face ceva ce in alta parte nu poti face.
O drumetie de mai multe zile va include automat etapele de mers, insa obiectivele vor fi mereu inafara distantei parcurse si a timpilor scosi. Nu e competitie, nu e performanta, este timpul tau liber atat de scurt si de rar. Investeste-l !

S-a racorit. Frunzele au cazut, e vremea vanturilor si a precipitatiilor. Foculetul de acum 2 luni nu-si mai gaseste intrebuintarea in tabara. I-a luat locul unu mai mare.
Totusi si in cazul asta, lemnele ar trebui folosite cu bun simt. Iar ceea ce vezi pe margine serveste mai ales la uscarea bustenilor, dar si ca reflector de caldura. Cei pe care nu-i folosesc ii voi risipi prin padure, cam de pe unde i-am luat.

Podul de piatra s-a prabusit si nu vom face altul mai trainic, ... ca nu-i nevoie. Un fag a cazut si a unit malurile si e suficient, mai ales ca nu-i aglomerat.

Dar ceea ce avem aici este frasin.

Bag la desaga si gata.

Dincolo de punte e casa.

Si incepe treaba.

Dar dupa atata stat pe langa tabara, gandesc ca-i potrivit sa mai si misc o leaca, asa ca las sculele si merg sa vad ce ofera imprejurimile.
Pe o faleza "incopacita" se vad urmele unei cascade fantoma.O perdea de apa mai subtire ca matasea se prelinge fara zgomot.
Nu zic, poate dupa multa ploaie , in cazul vreunei viituri ii posibil sa curga mai tare de atat.

Ca sa vezi diferenta . Cum a fost cu doua saptamani in urma si cum este acuma.

Dar pesterile astea cheama la explorat.
Ii si ea paici, mai mult refugiu pentru vremea rea si loc de adapost pentru oaresce animale.
Apropo de refugiu pe vreme rea. Nu-mi plac focurile la gura pesterilor si nici nu le recomand. Daca ai astfel de inclinatii, mai bine mergi la vreo surplomba. Chiar si acolo ai aceeasi datorie ,aceea de a face curat dupa ce pleci.

Bun, ia sa vedem ce se ascunde dincolo de intuneric.

In mare doar os, ce a fost de mancat .... a fost mancat.

Paianjen

si bivuac ...

Gasim formatiuni, despre care nu are nici un rost sa vorbim ca nu suntem de specialitate.

Strop cu strop, uneori mai des, alteori mai rar.

Coloane ce nu sustin, ci sunt sustinute,

dinti de piatra

si deja e seara si racoare.

Inainte de lumina vine ploaia

dar apoi trece.

Sunt semifabricatele pregatite in tura asta . Impachetez si

pornesc la drum.

Cioplit, cata vreme e doar in lemn pare simplu. Dar probabil ca din minte pleaca la maini.
Mana foloseste instrumentele si ele scot din lemn pana ce lemnul capata o forma determinata (asta daca iti iasa schema :)) ). 

Am decis sa stau in liniste si sa nu ma gandesc, numa asa ca sa probez. Am vrut sa vad daca e adevarat ce imi spuneai referitor la cugetari. Stii tu , treaba aia in care io ma intreb si tot io imi raspund, ca doar e limpede, daca is singur la padure cine alticineva ar putea raspunde si intreba ?! 

No, iar rezultatul a fost surprinzator, ... pentru tine. 

Si adevarul este ca vine ca inspiratia. Daca si acum mai crezi ca sursa principala de inspiratie este ceva ce tine de tine, ori nu esti sincer ori nu ai avut parte de prea multa inspiratie. De fapt, inspiratia este ceva ce mereu vine din exteriorul tau, tot ce poate face "sinele" tau este sa o primeasca. Cum ii zice si numele "inspiratie", prin definitie este "aerul" ce il primesti in tine. Nu voi despica firul acum pe natura inspiratiei.

Nu pot vorbi decat ce percep din ce primesc, nu sunt avizat sa vorbesc despre ce am citit, ca nu prea ma numar intre cititori, ... din pacate. Io am cugetari "primitive" ca indianu care petrecea timpu afara. Acolo vorbesc, intreb si acolo primesc raspunsuri. Uneori nu intreb, alteori nu mi se raspunde ... imediat. Dar dialogul este cat se poate de real. Is nebun ? Hmm, poate , din punctul tau de vedere. Totusi as zice ca se va putea verifica daca e nebunie sau nu,in functie de continutul informatiilor.

Si cum ziceam, am refuzat atat sa intreb cat si sa ma gandesc. Totusi cugetarea a venit.

Si acum prima.

Poate ca pe undeva cel ce a zis prima oara altuia "necioplitule", s-a lovit mai intai de "forma" lui nedeterminata de comportament. 

Necizelat, nedaltuit, hmm. As zice ca nu e cel mai rau lucru posibil. Spun asta in ideea in care ceva necioplit este inca in stadiu de materie prima si nu e vorba de un rebut. Asa ca mai e mult de lucru acolo.

Cu instrumente bine ascutite si pricepere, dintr-un material bun poate iesi o opera de arta, ... nu din mana mea, ca nu-s io artist.  

 Intrebarile pe care nu le ignoram deschid porti pentru raspunsuri. Raspunsurile ofera directie. 

In concluzie e mai usor sa lucrezi cu un necioplit decat cu unul cioplit gresit. 

A doua cugetare.

Vanzatorul de iluzii este un plagiator. El niciodata nu creaza, insa mereu copiaza, atata stie, dar e expert. Desi nu se leaga cu restul naturii, se pare ca se leaga de minune cu preferintele delasatoare si egoiste ale multora dintre noi. 

Asa se face ca unii numim binele rau si raul bine, timp in care unii au mers mai departe si au afirmat ca nu exista bine si nici rau. Desigur ca niciunul nu crede asta, mai cu seama cand raul se rasfrange asupra lui.

Un om nedrept relativizeaza adevarul (evident doar in mintea lui) din simplu motiv ca i se pare mai usor sa indoaie universul dupa sine, decat sa se recalibreze. Totusi cel ce face asta, cauta sa adorma constiinta care inca incearca sa-l mai mustre. Dar adevarul despre bine si rau ii este aratat in momentul in care el se gaseste in situatia victimei. Cu toate astea, desi s-ar putea sa te uimeasca, exista oameni care nu invatat lectia nici dupa ce au pierdut lupta.

"Ai pierdut lupta, nu pierde si lectia"

Cugetarea a3a.

Nemultumirea pe care mereu o invoci are la baza altceva. Sursa problemelor sta in degradarea morala si nu in natura unui creator rauvoitor cum afirmi (stii tu "daca ar exista , de ce permite sa ...") 

Motivul este "boala" de care suferi. Este defectul major. Ea face victimele si strica lumea. Daca avem vointa proprie, tre sa fim constienti ca avem capacitatea sa facem si greseli (te-am scuzat aici, am evitat sa zic ca faci rau intentionat, .. tine minte ca aia nu e greseala !), nu doar bine. Iar dupa ce faci prostii, macar ai maturitatea sa pricepi ca greselile tale au adus nemultumirea de astazi.
Spre exemplu, nu este de vina Dumnezeu ca unii manca pana nu mai pot umbla, timp in care altii nu se pot ridica de jos de foame. Nu este de vina El pentru ca ai ajuns un betiv, ai vandut tot ce aveai si zaci intr-un sant muribund si nepasator. Este o nebunie sa dau vina inclusiv pe educatia pe care mi-au oferit-o (sau nu) parintii, cand vine vorba de lucrurile pe care le comit acum, ... mai cu seama ca sunt constinent de ceea ce fac ! 

Revin. "Daca ar exista vreo fiinta divina (cum spui tu) , nu ar permite toate astea" . Deci aici nu vrei sa pricepi. Te bucuri ca ai libertatea , dar dupa ce abuzezi de ea si iti faci singur rau si faci rau celor din jur, Creatorul tau este vinovat ?

Noteaza si poarta mereu cu tine, ca iara uiti. Ai libertatea sa te droghezi, dar daca incepi sa o faci, iti vei pierde libertatea, pentru ca drogul te face sclav !!!

Ai libertatea sa fi lacom, dar facand asta, altu va ramane fara. Ai libertatea sa minti ca sa treci usor peste situatie, dar facand asta strici lumea din jurul tau si te strici pe tine, pentru ca minciuna nu face parte din natura! Prin definitie, minciuna nefiind adevar, poti zice ca este ceva inexistent (e doar o iluzie ce se da drept ceva real, ... iluzionist, scamator). Consecinta afirmatiei unor lucruri inexistente ca si cum ar fi reale, este ca cineva se va baza pe ele si se va ineca . Tu daca ai iubi, nu ai lasa pe altu sa se inece doar ca sa-ti mearga bine pe moment, dar egoist fiind il lasi sa moara in minciuna pe care i-ai aruncat-o.

Mi-a luat ceva vreme sa pricep de ce minciuna are "picioare scurte". De fapt nu are deloc. Mereu o minciuna "mica" va necesita cel putin una sau doua mai mari ca sa o sustina. Iar dupa o vreme efortul va fi de-a dreptul epuizant si in final toate se soldeaza cu consecinte grave. Dintre ele as aminti doar pe a2a cea mai importanta - aceea de pierdere a increderii pentru tot restul vietii in fata celui ce te-a descoperit. Dureaza ani de zile ca cineva sa capete incredere in tine si ajunge o secunda ca sa darami tot ce ai cladit.

Desigur ca pentru cel ce crede doar in sine, minciuna sub nici o forma nu poate comporta caracter negativ.

Bun. Natura cum ziceam reprezinta nu doar spatiul verde, ci intreg ansamblu cu tot ce exista, iar noi cand zicem "mergem in natura" , de fapt nu vorbim corect, dar deja te-ai obisnuit cu ideea sper.

Insa realitatea este ca trecem.Cum adica trecem, pe unde trecem ? Raspunsul este "pe aici".
 Poate maine, poate peste cateva saptamani sau ani. Irelevant, trecem si merem fiecare la casa lui. Conteaza ce gandesti pentru ca asta se va reflecata in ceea ce faci.

Si am pus filmuletul ce cuprinde un scurt rezumat al drumetiei , numa asa cat  sa te aduc mai aproape de locurile astea.

pastrand aroma

 A pastra ceva inseamna a ţine cu un scop, pana la un momentul potrivit (sau hotarat).

Tre sa te uiti la picioare cand umblii, sa nu calci in gropi si ca sa nu te impiedici, dar nu e bine sa umblii si pe strada DOAR cu privirea in jos. Si as zice ca sunt mai multe motive pentru care nu e bine. 

Baiul este ca omul uita ca a parasit betonul si o data intrat in codru se uita tot DOAR la picioare si vorbeste mult in loc sa asculte macar si putin. 

"Cel ce vorbeste seamana, cel ce asculta culege" , ii o vreme pentru fiecare din ele. Acum e vremea sa mergem mai departe.

S-am pornit.
Fosnetul nu-l mai putem evita, iar pasii ne sunt detectati de la distanta apreciabila.
Explozia de nuante este caracteristica pentru perioada asta . Dar ceea ce va urma in maxim 2 saptamani este cer si mai albastru care poa' sa fie vazut atat de clar printre crengile copacilor. De ce albastru frumos ? Pai ca va fi singura culoare remarcabila, restul vor fi mai sterse.
Atata piatra e sub si printre ierburi, ca iti vine sa te intrebi daca nu cumva cresc si pietre prin padurile astea. Ii buna piatra.

Dupa ce ne asternem cum dormim, macam ce gatim. Cugetul a zis sa ne simtit ca acasa, dar nu ca acasa la noi ci ca acasa la altu unde suntem musafiri.
Promovam cioplitu lingurilor de lemn, ... pana dupa ora unu ca asa-i cu astea, incepi dar nu le lasi cu usurinta.

Nu mai e mult si se pornesc vanturile. Asa ca atentie pe unde campezi.
In rest, frunzele ce n-au vrut sa plece singure vor fi luate pe sus.
Este un moment potrivit sa ne indreptam atentia asupra trunchiurilor si crengilor. Aloca timp sa inveti arborii,ca tre sa-i recunosti si fara frunze.

Pai da, e toporu indianului.

L-am adaptat sa fie functional. L-am taiat, l-am curatat, ascutit si i-am facut teaca. Coada am curatat-o de lacu narozesc si am dat-o cu ce trebuie.
Motivul ? Ca sa am un toporel de dat imprumut la vreunu din cei cu care mai ies si nu au. Iar ca motiv secundar e faptul ca imbina eficienta unui toporel ce permite priza de doua maini,dar cu o greutatea redusa, aproape neglijabila la transport (dar na, io oricum car si lemne asa ca de avea un kg tot un fel de neglijabila era :)) ).

 

Un toporel cu lama lunga , nu si lata, care patrunde destul de adanc. Forta de penetrare nu-i data de greutatea toporului cat mai de graba de lungimea cozii. Pentru cioplit am cu mine o coada scurta de 25 cm, pe care o schimb cat ai zice "frasin".

Da, numa bine ca am mai dat de o pestera. Este locuita si asta. Urme de carnivor intalnesti din metru in metru. Urma de carnivor fiind coasta, femurul, craniul,... ierbivorei.
Interesant cum omori ca sa traiesti. E cumva un paradox aici. Pentru a sustine viata, alta viata moare.
Ori ce zic io ca-i paradox, este rezultatul unui sistem initial bun si actual afectat.
"Asa este de cand lumea, asa tre sa fie" . Hmm, nu stiu ce zici tu, dar io am alte informatii legate - "de cand ii lumea".
Dar asta ca tema pentru cugetare. 

Arborii astia mari si grosi au devenit rari ca mamutii.
Am observat ca o data ce ti-ai pregatit mintea pentru invatare si ai renuntat la mandria de a-ti alege profesorii dupa bunu tau plac, ai sanse sa primesti lectii din locurile cele mai neasteptate.
Uneori cugeti, dar alteori te "loveste " invatatura.
Si imi aduc aminte una cu fagu. Se facea ca am parasit tabara ca sa vad de ceva lemn pentru lingura. Dupa cateva sute de metrii gasesc un fag mare cazut intre alti doi arbori. Asta cazut era arcuit catre stanga.
Incepe lectia. Ma pozitionez pe partea care trebuie, desi nu era chiar evident ce avea sa se intample, asta daca n-ai prea umblat la padure. Imi aduc aminte afirmatia potrivit careia experienta iti este profesor. Dar vezi tu, experienta poate sa fie si traumatizanta, poate si sa te schilodeasca. Ar trebui sa iei in calcul si metode de invatare mai putin riscante. Spre exemplu experinta ta cu motoru a fost ca te-a ologit ... Sau experienta cu urcatu in copac a fost zdruncinatoare, ca ai picat in cap si acu nu tre sa-ti povesteasca nimeni cum e asta, dezavantaju fiind ca te-ai betegit la cervical.
 Totusi se poate invata si pin observare, studiere. Poti sa analizezi, nu doar sa te arunci, ca s-ar putea unele experiente sa nu te ajute ci doar sa te faca nefunctional.
Revin la trunchiu de fag. Arcuirea nu se distingea usor, dar am intuit partea. Am inceput sa tai.
Dupa ce am trecut de la jumatate, trosc, a revenit in pozitia de relaxare si s-a detasat partea cu varfu. Doua ganduri mi-au venit, primu - ca de erai acolo si taiai pe partea care nu trebuie, iti rupea tibia ...
Dar al 2lea gand e mai fain. "Predispus" este cuvantul care mi-a sagetat mintea. M-am oprit si au inceput asocierile cu viteza mare. Avea o dispunere mai dinainte pregatita sa puşte. Exact ca si carpenul ala pe al carui varf cazu-se stejaru si-l tinea captiv, iar cand am inlaturat stransoarea s-a ridicat cat ai zice "g" (de la ghinda, doar ca nu mai apuci sa pronunti restu literelor :)) ).
Atunci am inteles ca o data ce omul e predispus la o treaba este foarte greu sa nu o faca. Cand mintea este croita pe o directie, ea este ca un arc incordat. Incordarile astea sunt periculoase, atat la oameni cat si la arbori.
Uneori suntem predispusi la rupere exact cum un copac cazut ramane intepenit si mereu solicitat la incovoiere . Mereu in termenii arborelui inseamna pana moare complet celula din el si isi pierde elasticitatea, ramanand cu forma asta exact cum ramane mortu in pozitia in care a cazut.
Cumva ar trebui evitate starile si situatiile care pot crea asemenea tensiuni, ca o data ce esti predispus la o treaba, probabilitatea sa se produca este  ... cred ca "probabilitate" este un termen prea moale in cazul asta.
Apoi imi aduc aminte de lectia cu situatia de criza. In care desi timpul pare ca a prins viteza luminii, in loc sa ma agit am priceput ca este esential sa ma opresc. Tre sa fac planul, nu e vreme de doua incercari, tre sa iasa din prima.
De aici imi amintesc lectia cu rabdarea. Rabdarea este caracteristica maestrilor. Poti sa faci ce vrei si sa ai ce cunostinte afirmi ca ai, daca n-ai invatat sa ai rabdare, ai ramas corigent.
Dar na, cine mai e fraier sa cugete, cand is atatea de facut, de vazut si de gustat !
Dupa sablonul "să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri! " cautam sa aruncam din glanda (care la noi nu exista) cu ceva grasime care sa ne fereasca cat trecem prin viata, ca nu cumva sa ne "udam" cu ceva cunoastere. E grav sa cunosti, ca atunci incepi sa-ti pui intrebari, iar intrebarile genereaza directie. Iar noua directie difera de cele pe care obisnuiai sa umblii (adica aleatorii).
Atat.

prin padure

 In realitate nu este centrul codrului, ci ala e doar modul in care vede aparatu lucrurile.
Suntem in plin sezon de drumetit si mesterit.

Feriga si tufele de mur s-au uscat dar nu sunt pleostite asa ca piciorul nu stie pe ce calca si nu prea merge sa alergi pe aici.

Nu putem utiliza vorba "unde potecile ne poarta" , ca nu uzam doar poteci prin partile astea.
Din contra, ca sa ajungem sa vedem si altceva decat ce am vazut pana acum, se cere sa urcam si sa coboram , sa traversam si sa inoptam in locuri noi.
Mai prindem si poteci facute si utilizate de animale cand si cand. Evident ca si drumurile forestiere sunt mult mai multe decat ti-ai dori. Dar inca ai unde sa pasesti si inafara lor.

Cand in vai, cand pe cleanturi, cand pe curbe de nivel.

Conditionam locul de campat in functie de sursa de apa

ca lemn este destul.

Si nu ma plictisesc sa amintesc regulile de bun simt in ce priveste utilizarea focului si stingerea lui. Cand plecam, locul va arata cam ca si inainte sa venim.

Printre arborii maturi si rari se inghesuie ai mici ce stau ca la linia de start, pregatiti sa tasneasca catre cer ori de cate ori unul mare se prabuseste.

Iar cand cade peste ape si uneste malurile, noi il numim punte .

 Pe toata zona avem izvoare cu apa bogata in carbonat de calciu . Asa apar tot felul de forme interesante avand la baza o roca sedimentara numita de om -  tuf calcaros. E moale, usoara si poroasa si arata foarte fain cand e acoperita cu mult muschi.

Nu stiu ce preferinte au oamenii prin tara, dar din toate apele ce le-am baut pe unde am umblat, de fiecare data apele din platoruile calcaroase mi-au placut cel mai mult (la gust).

Alta etapa de drumetit se incheie cu asezarea taberei intr-o noua locatie.

Am zis ca s-a deschis sezonu si la mesterit nu doar la umblaturi. Si incepem pe lumina , dar gatam mult dupa lasarea intunericului.

Ne bucuram si noi ca pruncii de culori si miros, de vant si soare, dar si de biscuitii cu scortisoara :))

Alta apa , alti busteni, aceeasi oameni.

La intoarcere mi-au atras atentia inca o data semnele astea.
Nu mai are sens sa spun ca vorbele din imagine n-au ... logica !
Protejeaza vanatul ?! Vanat = mort sau/si viitor impuscat ! Cum protejezi sau cine sa protejeze ?
Eu sa aprotejez care le fac poze ? sau tu cu pusca ii protejezi cu plumbi in plaman si in ureche, in buza si in ficat, si oriunde mai nimeresti, atunci cand nu esti beat rau de tot si nu tragi in colegii de arme ...
Cui i se adreseaza indemnul asta si care-i sensul lui ?  Desigur ca nu se asteapta raspuns la intrebare si ca doresc sa fie mai de graba o sesizare. Narozia sta infipta in gandirea de genul asta, iar ce intalnim scris este doar ceea ce a dat afara din preaplin.

Si al2lea este exact modul in care "meseriasii" inteleg (si promoveaza) valoarea padurii.
Cu alte cuvinte iti zice cat se poate de clar ca ei in copaci nu vad decat bani.
Banii sa intre in buzunare sa fie burdusite. Iar in viitor, n-ai frica ca nici noi nu vom mai avea padure daca pastram "media de deplasare" pe directia in care ne miscam in ultimii ani .
Si imi permit sa corectez "afirmatia" lor spunand ca IN VIITOR CINE VA AVEA PADURE VA AVEA PADURE , aurul nu are nimic comun cu padurea in toata in ecuatia asta. Vor spune ca au utilizat o metafora, dar modul lacom in care ne miscam arata ca metafora din spuse va deveni padurea si nu aurul ... ca fierotaniile raman ca-s grele si moarte, dar ce-i viu va fi omorat.
Acestea fiind spuse, va doresc o dupa-amiaza linistita si caldura unui ceai langa o persoana draga .

nu sunt separate

Mi se pare mie sau blogul asta a devenit mai abstract ?
Parca inainte era asa cu padurea, cu lucruri simple, frumoase, acum nu stiu ce zice si ce se intampla, dar parca imaginile nu prea se leaga cu textul ...
Asa sa fie oare ?
Io speram sa fi crescut impreuna si sa trecem clasele mai departe. Daca ti se pare ca inainte avea de-a face mai mult cu natura decat acuma, e ceva similar cu a nu invata ce s-a predat in clasele primare si a ramane mereu repetent. Dupa ce vom invata, vom discerne ca lucrurile au fost, sunt si vor fi complexe si tot ce se schimba este modul nostru de perceptie asupra lor.
Nu sunt primul care spune vorba asta si sub nici o forma nu sunt ultimul care o crede  - "Reinoieste-ti inima, nu hainele" - si este afirmatia menita sa ne aduca la cunostinta faptul ca uitam de cele vitale si cautam foarte mult lucrurile ce tin doar de forma.

In Carte scrie " Du-te la furnica, lenesule; uita-te cu bagare de seama la caile ei, si intelepteste-te!"
Si cand am priceput ca io is lenesul, am zis sa merg la furnica sa vad care sunt caile ei. Si am vazut acolo o lume mult mai bogata decat credeam ca poate sa fie in randul insectelor. Exista o comunicare la ele, exista ordine, exista strategie.
De unde, cum, de ce , sunt cateva intrebari care ar trebui sa si le puna omul daca nu este atat de ignorant (precum bine vad ca este) incat sa nu il mai intereseze nimic altceva decat "faţade" si moartea constiintei (prin diverse metode mai mult sau mai putin mediatizate) inecarea, negarea si contrazicerea vehementa a vocii ce abia sopteste si care ar fi mustrat cu glas puternic ( in vederea indreptarii) daca ar fi fost hranita si nu otravita.

Iesim la padure si daca nu ne ajuta sa pricepem dincolo de frunze, atunci e mare saracie.
Mori 100% si pana atunci faci orice ca sa uiti singurul lucru de care esti convins cu adevarat.
Nu traim clipa, ci ne batem joc de ea in momentul in care actionam cu nesabuninta si lipsa de responsabilitate.

Zicea Confucius:
 "Căutarea avantajelor mărunte împiedică realizarea acţiunilor măreţe".
Dupa vorba asta, tot ce ne mai ramane este sa vedem ce-i aia mareţ. Dar cu siguranta ca nu este nimic maret in a lucra mereu pentru a servi unu scop personal (si inca unul de moment).

Din actiunile de zi cu zi invatam cate ceva.
In ceea ce numim natura, adevarul si tot ce tine el se confirma, iar erorile se infirma.
Apropo, prin "natura" se intelege totalitatea elementelor existente si nu doar ansamblul cu copacii si verdeata, muntii si lacurile.
Insa daca ceea ce ne place sa fie nu este in concordanta cu ceea ce este, atunci cel mai corect mod ar trebui sa fie acela in care sa ne recalibram si nu celalalt in care respingem orice altceva doar pentru ca nu se muleaza cu dorintele noastre. Baiul este in dorintele defecte.
Un intelept ce promoveaza intelepciunea lumii, poate sa-ti arunce vorbe care sa-ti hraneasca orgoliul si vei zice, da domle, bine spune.
Din spusele marilor oameni ai lumii se numara si :
"Nu încerca să te adaptezi, realitatea are o problemă" . Doar atata trebuie sa auda omul ingamfat si nu-i mai ajungi la nas. Si da, chiar se poate ca om sa fie prea mandru sa mai invete .
Iar pe asta il recunosti dupa privirea trufasa si vorba ironica.
Daca toti anii astia cat am iesit in munti si paduri nu am invatat decat sa pun un picior in fata altuia,doar sa ma bucur de orice vreme in orice mediu, sa vad urma animalului si semnele de la suprafata, ... astea sunt ca nimic cand privesc in urma si trag linie.
Daca nu ar fi fost ca toate acestea sa contribuie la o mai buna intelegere asupra vietii atunci iara zic ca ar fi fost doar saracie.

E o complexitate coplesitoare chiar in ceea ce numim materie.
Spinul nu inteapa pentru ca are intentii rele, insa agresorul,talharul,politicianul corupt,etc nu lasa doar o urma la nivelul tegumentelor.
 O sa ma infig cu un cutit bine ascutit si voi transa inspre adancul cugetului.
Voi scoate la iveala una din cele mai mari pacaleli.
Nebunul se ghideaza dupa propriile imaginatii inspirate de diavolul in care nu crede!
Asa se face ca nebunul crede ca intreg universul in toata complexitatea lui poate incape in el insusi (in sine) si ca tot ce trebuie sa faca este sa se adanceasca in prorpia fiinta. Treaba este ca desi cauta lumina in sine, gaseste doar bezna. Dar dupa multa vreme de stat pe intuneric, ochii isi pied functia de a vedea . Pana aici poate sa sune revoltator, dar ca un fost practicant pot afirma (si imi permit sa o fac) fara sa ma clatin, ca exista adevar dincolo de inchipuiri. Tu numa stai atent si discerne intre ele. Nu fac decat sa-ti mai prezint inca o optiune.
La intrebarea "de ce spui ca e nebun ?" vei primi curand raspunsul. Acum insa mentionez ca eu nu spun ca si cum este doar de la mine, ci mai degraba citez!
Pe cat de absurd este sa pierzi ceva afara si sa-l cauti in casa din simplu motiv ca iti este mai comod asa, pe atat de absurd este sa incerci sa-i descoperi pe altii cautand sa te descoperi mai intai pe tine.
In primul rand tre sa pricepem ca nici noi (insine) nu ne putem cunoaste pana nu suntem confruntati cu situatii reale care sunt menite sa ne incerce. Tot ce iti inchipui despre tine se poate spulbera in secunda doi cand esti confruntat cu situatia de criza. Esti curajos nu atunci cand iti propui sa fi curajos ci atunci cand uiti cu desavarsire de treaba asta si nu faci decat sa actionezi corect in ciuda tuturor aparentelor care pe moment par sa nu-ti ofere nici o sansa.
Iubesti nu cand spui cuvinte dulci celor dragi tie si nu cand iti propui sa te arati mai afectuos decat ieri, ci atunci cand incepe sa-ti pese si de cei pe care societatea ii numeste cel mult "tolerati" (neproductivi, paraziti, pete).
Cauta sa obtii sentimentul si vei gasi vant. Cauta sa obtii o virtute citita intr-o carte si te vei trezi ca esti o doar o imagine dintr-o secventa a unui film mut.
Nota: filmul artistic nu este realiatate si nici nu pretinde a fi.
Revin la ideea de baza .
Cand tot ce te intereseaza este sinele, devi egocentric. Dar daca chiar vei dori sa decoperi lumea, atunci vei cauta nu universul in tine, ca ala este un "univers" ca al nebunului (adica unul extrem de mic si sarac) ci vei cauta in tine doar cheia sa iesi o data afara din cusca nebuniei si a egoimului.
Dar stiu unde e baiul. Te temi ca in lume esti prea mic si prea nebagat in seama . Iar tie iti place sa te afirmi, desi spui ca esti modest, iti doresti ca acest lucru sa nu treaca neobservat.
Ne atribuim calitati si apoi facem tot posibilul sa le trâmbiţăm. Asta e o alta saracie. E o greseala pe care nici macar un om "simplu" (simplu in contextul asta nu are caracter pozitiv) n-ar trebui sa o faca, dar mai unul invatat.
Deci iti este frica ca vei deveni unul mai mic si mai slab ca altii, ca iti vei pierde increderea in tine, dar io iti zic ca de cele mai multe ori cand iti pierzi increderea in tine este ceva bun, pentru ca ai ocazia sa castigi increderea in Cineva mult mai puternic decat esti tu.
Cine crede in el insusi se considera un zeu. Isi slujeste propriilor interese in ce priveste lucrurile mari si doar in cele de suprafata altora.
Gandeste-te o clipa, daca intrii in tine doar cat sa iei cheia sa te eliberezi din cusca asta, sa pasesti intr-un univers vast, care desi nu-ti recunoate "maretia" ta, totusi iti ofera libertatea si nenumarate posibilitati. Nu este cu mult mai de dorit sa aflii Adevarul decat un "absolut" autoindus?
Nu este mai multa bogatie in complexitatea realitatii decat in limitarea iluziilor tale ? Poate vei zice ca lumea imaginara este cu mult mai bogata si din nou te inseli.
Nu uita ca nu poti visa nimic inafara lucrurilor ce le-ai introdus deja in mintea ta si tot ce iasa sunt variatii ale acelorasi informatii. Cauta sa te golesti de orice si chiar de sine, si te vor umple "altii" cu tot ce nu ai nevoie.Cum bine stii obiceiul oamenilor neciopliti, care mereu cand vad o groapa vor cauta sa o umple cu gunoi. Sfatul meu este sa nu-ti doresti sa fi o groapa ...
Dar omul liber poate sa priveasca inafara lui si are posibilitatea sa descopere creatia, iar prin intermediul ei chiar pe Creatorul ei si a lui.
Desi lucrurile nu se leaga bine, le legi prin misticism si preferi orice naivitate ca explicatie, refuzand o invatatura sanatoasa doar pentru ca prima varianta hraneste preferentialul. Iar tu ca om corupt ai o forma de "bunatate" care se afiseaza blajina, dar sub cortina groasa hranesti demoni.
Prin forma cauti sa modelezi esenta. Dar nu toate sunt ca apa si nu toate iau forma vasului.
Grija mare ca exista forte tari acolo, care in loc sa se lase modelate te pot darama.
Este usor sa recunosti omul ghidat dupa propriile placeri. Este izbitor cat de repede se adapteaza si adopta orice indiferent de sursa din care provine, cata vreme pare sa-i serveasca scopului de moment.
Daca il intrebi cu ce se identifica, astazi zice una, maine descopea altceva mai interesant.
Atractiv, palpitant, senzational, lucruri ce gadila. Le place sa fie gadilati ca sa rada cu pofta. E rau sa razi ? Hmm, este rau sa-ti faci scop din asta, pentru ca epuizezi resursele temporale si energetice, iar toate aceastea aveau alta menire.
Cauta sa te descoperi pe tine insuti si vei pierde vremea, cand in realitate scopul principal era sa faci ceva inafara ta cum bine vezi ca face absolut orice element existent in natura.
Te minti pe tine si ne minti si pe noi cand spui ca vrei sa traiesti natural. Spune-mi o singura specie de animale daca cunosti, care fura principala caraceristica a procesului de reproducere ( care este aducerea unei noi vieti in lume) si lasa doar o senzatie de moment . Spui natural, dar cand pervesteti, nu mai esti natural.
Nu te decoperi pe tine daca te rupi de context si nu te cladesti ca om daca te separi de omenire.
Daca vreau sa aflu cine sunt nu ma voi intreba pe mine ci il voi intreba pe Acela care m-a creat.
Teoretic este nevoie doar de sinceritate si un minim de smerenie ("pff ce cuvant nasol, asta chiar nu-mi place" , ...ca este opusul mandriei, de aia nu-ti place) ca sa pricepi ca un sistem nu se creaza pe sine si ca nici nu se poate analiza pe sine in asa fel incat sa poata oferi date corecte, deoarece masuratorile trebuiesc facute atat din interior cat si din exterior.
Si ca sa utilizez o imagine destul de cunoscuta, daca analizezi toate partile componente ce compun un avion, nu vei putea conclude ca avionul poate zbrura. E mai mult decat analiza segmentelor, tine inclusiv de informatie. E treaba de cum aranjezi piesele, dar mai ales cum programezi, iar avionul efectiv nu va putea zbrura daca nu are cine sa-l piloteze.
Exista o propunere capcana, cum sunt si intrebarile capcana. Stii tu ca is intrebari in genul
 "de ce in zona noastra soarele rasare de la nord si nu din sud ca in Patagonia ?" .
Astea nu cer raspuns, ci ele sunt formulari eronate mascate sub forma de intrebare.
Adevarul il putem recunoaste prin faptul ca se descopera din surse distincte, in momente diferite, dar similar ca esenta .
Si legat de asta am avut aceeasi revelatie cu destula vreme inainte sa citesc sau sa aud spusele filosofului (Petre Tutea):
"De creat doar zeul creaza, iar omul imita. Eu cand citesc cuvantul creatie - literara, muzicala, filozofica - lesin de ras. Omul nu face altceva decat sa reflecte in litere, in muzica sau in filozofie petece de transcendenta. Cum sa fie creatura creator? ''Hai tata, sa-ti arat mosia pe care ti-am facut-o cand nu eram in viata...'' Pai cum sa fie creatura creator?"
Si cum bine spune prietenul meu, sunt doar un diletant, insa asta nu ma impiedica sa traiesc si nici sa manifest perceptia proprie asupra vietii.

Mereu tendinta este catre uitarea/abandonarea principiilor morale si in loc sa doresti sa schimbi ceva sau macar sa cugeti la asta, sari ca ars si ma intrebi "dar tu ce faci sa schimbi ?" sau "tu ce faci pentru altii?" sau "tu faci ce spui ?". Iar raspunsul este ca imi dedic timpul sa-ti scriu si impartasesc ce primesc, deci fac ceva pentru tine !
 Poate nu e pe gustul tau, poate e prea fierbinte sau prea rece, nu e obligatoriu sa mananci, dar nici justificat nu este sa spui ca nu-ti place pana ce nici macar nu ai gustat.

inca doua linguri

 Nici o poza nu poate sa arate forma si culoarea reala a lingurilor.
De fapt ma intreb si io care o fi culoarea reala ...
Cand e inauntru au o nuanta, afara au alta.Cand e noros arata intr-un fel, iar cand e soare altfel. Hmm, interesant. Bine, atat cu naroziile.

Asta ii din lemn de carpen, e lunga, usoara si practica.

Ii asa mai supla, iar cand meri la padure si gatesti o sa vezi ca face treaba buna si la mestecat in oala.

Treaba e cu imaginea in plan. Experienta ne spune ca atunci cand

apropii obiectivu aparatului mai mult de cupa lingurii o sa ai impresia ca e o lingura cu maner scurt si subtire si cu o cupa mare. De aia e nevoie de mai multe imagini si de aia e important sa fie si o poza cu vederea de sus.

Lingura asta e cam sucita. Nu mi-o place, dar na ii si ea din lemn de fag.

Si chiar daca nu mi-o place poate sa placa altuia. De fapt ca sa zic asa, cel putin jumatate din lingurile ce le-am facut nu-mi prea plac ... :)) .
Insa am inteles ca nu-i bun sa fac doar dinalea de care imi plac mie, ca oamenii is multi iar preferintele difera.