de esenta tare, ... ca omul

Din lemn de gorun uscat bocna am facut-o, ca era si timpul sa mai fac una dinasta la care sa trebuiasca so mai las jos in timp ce o cioplesc. Cu pauze , incet incet a iesit.
E o lingura de mancat, relativ simpla ca si constructie, aproape simetrica, incapatoare si zdravana.
Are culoarea specifica lemnului de gorun si e foarte bine finisata.
I-am dat gaura cu fieru rosu si i-am trecut prin "nara" un snurulet din piele impletita.

E padureasca de felul ei , dar nu te opreste nimeni sa mananci cu ea si acasa.
Revin la ideea ca toate lingurile ce le vezi pe blogul asta sunt linguri de mancat, nu obiecte ornamentale.

Vreau sa intelegi bine ca nu are nimic de-a face cu arta si ca finisajul nu are rolul de a-ti crea ideea ca "uite ce frumos luceste, pai cum sa o bag in mancare ?" !!!
Nu te mira, ca am auzit spunandu-se asa ceva.
Dar de fapt ea luceste ca sa nu-ti agate buza cand mananci si ca sa se curete usor.

Apoi daca are vreun model pe maner, poti fi sigur ca-i ceva "lejer", un simplu ornament care sa contribuie la unicitatea ei si de ce nu, sa aduca un pic de bucurie la ochiul stapanului ei. Poate e ca pata alba pe coada pisicii.

Dar pe ansamblu e o lingura de lemn care trebuie folosita la mancat. Daca ramane undeva expusa, ea nu doar ca-si pierde valoarea, dar nici nu a avut niciodata vreuna.

Cu lingura mananci, cu cutitul tai. Daca ai mai multe si simti ca ai in plus, nu fa colectie, ci vinde-le sau mai bine, ofera-le cadou celor dragi sau altora ce nu au si crezi ca ar aprecia.