hai sa mai iesim un pic din casa

Si iesim la padure, ca dinasta avem langa casa.

Dupa cateva ore de plimbare la aer curat, cateva povesti despre una alta, urcam la adapostul molizilor unde pregatim locul. Taiem carpen si-l despicam, il aprindem si schimbam clima in jurul nostru.

Ceaiul a fiert canile sunt pregatite.

Am gatat si manerul la parang, am ajustat o tara si lama. Amu ca-i gata a trebuit sa-i fac proba chiar daca nu-i sezon de asa ceva.

Apai tufe de mur si cregi gasesc tot anu. Mere bine, are cadere buna. Vreo teaca (alta decat aia de carton :)) ) urmeaza sa-i fac ... vreodata.

Ca sa hranesc curiozitatea zic si restu.

I-am dat schita la mesteru fierar (Iron) si a facut lama ce o vezi. Lemn de artar uscat bocna i-am pus la maner. Am aici sus o zona unde is o gramada de artari morti , uscati "in picioare". Imi aleg din ei si iau butuc pentru ce am nevoie.

Apoi catre seara caldura si lumina placuta a focului si ceaiul imi fac dor de o tura mai lunga.

Si imi amintesc, cat de bine e sa nu uiti.

Si brusc imi vine in minte gandul uitarii.

Uitarea - binecuvantare si blestem.

De unde vreau sa conturez vorba :

"Memoria este scribul sufletului"

Si de aici subliniez faptul ca memoria trebuie educata. Tine minte tot binele ca sa fi fericit si multumitor, dar uita raul ce ti l-au facut altii tot ca tu sa fii fericit.
Insa nu totdeauna e bine sa uiti unele suferinti. Practic te poti folosii de ele pentru a-l intelege pe altul care trece prin aceeasi situatie si de ce nu, chiar sa acorzi sprijin.
Ceea ce tii minte iti da sau iti ia linistea, ... tu alegi.
Daca uiti ca ai fost copil si nu te porti frumos cu al mic sau uiti ca batranul a fost tanar si tu vei fi batran ca el si esti lipsit de respect, pierzi mult mai mult decat iti inchipui pe moment. Alege sa nu uiti ce trebuie sa tii minte si uita tot ce nu merita sa pastrezi.
Nu-ti fie lene sa gandesti, de fapt sa nu-ti fie lene niciodata si scoate-ti din vocabular si cuvintele astea - " mi-e lene ". A nu fi lenes e o treaba de atitudine.
Lenea e ceva ingrozitor, de fapt este starea de a te complace in inactivitate (nu faci nimic , ... dar nici nu faci nimic in privinta asta ! ).
Lenea nu-i oboseala nu le confunda. Din comoditate exagerata omul uita, aici e legatura cu cele de mai sus.
Decat sa te simti impuns de vorbe, mai bine iei aminte si cauti sa faci cum pana acu n-ai facut.
Sau na, poti sa zici ce vrei si sa faci cum doresti. Si iarasi toata treaba se rezuma la modul in care te raportezi la anumite situatii.
(din nou iti spun tie ca sa invat eu si de ce nu sa ma responsabilizez)

Sanatate si numa bine iti doresc in toate clipele ce vor urma.
Pentru o clipa ne desparte de absolut, o clipire doar si ce a fost a trecut si ceva nou ii va lua locul.

Mai buna-i o zi de liniste, decat 50 de ani de zile "obisnuite".