prima-vara continua

Ca tot discutam noi de prunii infloriti.
Prin livada imi croiesc drumul catre culme. Am si uitat cat de frumos miroase anotimpul asta, cata culoare si diversitate aduce.

 Insa la o mie de metrii suntem cu cel putin o luna in urma. Doar pe jos se pot observa frunzulite ce si-au scos capetii din covorul maroniu.

 Un vant racoros adie si prin frunze fosnete de soareci si insecte mii.
Pe batranul brad ce a trait deja o viata plina, caut sa-mi adun gandurile. Cand ascult si miros, cand simt racoarea pe frunte, timpul nu doar ca ingheata, dar parca dispare. Oricum nu obisnuiesc sa iau ceas dupa mine in vreo tura. Ma trezesc cand deschid ochii si vad lumina si ii inchid abia dupa ce gat de umblat si am gasit loc bun.

 Aici ghiocelul isi face de cap si seva inca nici n-a dat la carpen. Cativa artari ceva mai jos am vazut ca picura un pic.

 Seara vine mai tarziu decat lunile trecute, dar totusi vine.  Si ca in mai toate turele intunericul ma gaseste umbland.

 Intersectez in drumu meu si poteci si drumuri de exploatare. Dau si de rape si stancarie.
Totusi cele mai impresionante mi se par avenele astea cu gura larga , situate asa prin padure pe unde nu te astepti (speologul insa se asteapta :)) ) .
In maxim jumate de ora ma trezesc la lumina frontalei ca-mi fac loc cu parangu. Pe jos numa pietroaie ascutie si crengi, busteni cazuti si spini. Pe fetele dealurilor arbustii si tufele tin loc de padure. Orientarea pe intuneric si prin tufe devine ceva abstract. Poate s-a mai racorit, dar la atata miscare toate imi ard si ma gandesc doar la scaldatul in vreo bulboana de la vreun parau cat de rece.

 Pe la unu ajung sa inchid ochii. Dimineata vad si io locu in care am dormit. E o vale ingusta cu un mic izvor, unde am gasit si un platoas cu ceva lemn sa fac un foc. Doi capacei sa pun hamacul si bufnita imi canta pana adorm.

 Povestea continua si din nou incep si urc pe alta vale, catre coama. Ciresii infloriti si tot soiul de fluturi, paraiele ce se aud pe vai si micutele musculite ce graviteaza in jurul ochilor, toate isi gasesc locul in tura asta.

Debitul apelor este bun, dar o sa scada progresiv probabil, pe masura ce se incalzeste si ploile se raresc.

Este timpul sa vizitezi caderile de apa. Sunt locurile in care apele se arunca de la inaltimi mai mari sau mai mici strigand si umpland de racoarea umeda totul in jurul lor.

Pe masura ce urc, apa se imputineaza pana devine doar o vale seaca. Curand descopar ca este atat de impanzita cu arborii cazuti si cu tot felu de increngaturi incat de vreo douazeci de minute incoace imi da impresia ca deplasarea este extrem de lenta si distanta parcursa aproape insignifianta. Incet incet piciorul din deal tinde sa urce si din mers pe curba de nivel ma trezesc ca urc pieptis.

Pe deal in loc de creasta dai de paduri intinse si daca chiar vrei sa ajungi undeva, e bine sa consulti busola si harta. Dar daca nu ai treaba cu directiile, atunci meri unde ti se pare mai interesant, ... numa ai grija sa nu meri de unde ai venit, ca nu de putine ori se intampla sa te invarti intr-un cerc mare.
Desi nu-i nici un drum forestier pe langa, totusi am dat peste un observator.
Binenteles langa el baltoaca mlasninoasa plina cu urme de mistret si busteanu cu drobu de sare.
Cata vreme esti pe si pe langa coama dealului, sunt si paduri mai aerisite , cu arbori mari sanatosi  ( nu aia din vechime, aia is dusi demult), dar cum te avanti pe cate un picior sau vrei sa cobori cate-o fata pietroasa, cum desisul incearca sa iti puna bariera.

Uneori la cate-o cumpana de ape iesi la lumina si din poienile inierbate poti sa vezi in departare.

Si dupa ce vad, intru iarasi in padure.
Cu padurile astea si cu omu e cam asa. Din multi oameni cati stim ca is, putini iasa la padure. Din acei putini si mai putini iasa cu scopul sa si miste un pic, nu doar sa se aseze imediat la liziera, sa manance ceva si sa lase mizerie in urma lor.
Din cei care iasa la plimbare, putini au ca scop mai mult decat sa miste. Unii din ei iasa si observa ce-i in jurul lor, altii simt doar dealul ca pe urcare, soarele, ploaia, toate ca pe un impediment .
Cat de putini se bucura de padure si cu atat mai putini disting copacii si diferitele specii de arbori si vegetatie din jur.
Cu cat mai bogat este ala din acei cativa, care distinge intre specii si cu cat mai multe observa omul care cunoaste urmele si distinge miresmele.
Putini aleg sa mearga mai departe si sa petreaca mai mult de cateva ceasuri in natura. Si chiar mai putini doresc sa vada si ce-i dincolo de drumurile pe care le cunosc.
Atunci cand ti-ai ales deja destinatia si directia, rareori mai ai ocazia sa vezi si altceva, mai cu seama ca gandul tau deja iti este atintit asupra locului in care te ve oprii si cumva toata calatoria este o parcurgere dintr-un punct stabilit in altul .
Din acei foarte putini care au pornit la plimbare, extrem de putini au ca scop sa fie acolo si nu doar sa umble (de fapt pana acasa sau pana in alt punct din care sa i-a un mijloc de transport catre casa).
Daca multi se plictisesc de atata umblat si dincolo de padure vad cel mult copacii, cu cat mai bogat esti tu care cunosti despre ei. Cu cat mai bogat (in cunostinte si bucurie) esti tu care cunosti si pasarile ce le vezi si le auzi, fluturii si rozatoarele. Plictiseala este doar o lene a mintii si o necunoastere. Sa nu te inseli vreodata crezand ca e ceva ce orice om simte si ca e normal sa te mai si plictisesti.
Din toti care au iesit, care sunt totusi foarte putini comparativ cu cei care au ramas in oras, cat de putini isi aloca timp sa se opreasca undeva si sa cugete. Sa vada cum fiecare arbore isi are rostul atat cat traieste cat si dupa ce moare.
Sa vada cum se evapora apa si cum se aduna norii, cum cad stropii mari si desi. Sa inteleaga cum pamantul absoarbe apa ca un burete, dar cum forta gravitationala face posibil intreg procesul. Sa vezi cum "buretele" asta cand e plin, elibereaza apa si se nasc izvoare care curg in parauri si unindu-se formeaza rauri si se varsa in mari. Apa se evapora si iarasi se aduna norii si cum tot acest cerc este ceea ce te-a invatat la scoala ca se cheama "circuitul apei in natura". Insa una ii sa ti se zica si cu totul altceva este sa asisti la procesul asta .
Cati din astia o mana de oameni pot sau isi aloca timp sa vada cum fiecare vietate cat de mica este esentiala si toate fac parte din ecosistem. Nu dispare una cat ar parea ea de neinsemnata pentru om, fara sa deranjeze intreg lantul trofic.
Si cat de multe in plus ai tu care esti capabil sa te gandesti ca esti parte din tot ce te inconjoara si ca nu esti intrus aici cum ti-ar fi putut inocula cineva ...
Cand realizezi ca nu esti nici mai putin si nici mai mult decat ceea ce esti si cand iti dai seama ca restul sunt ca tine inveti ceva nou despre viata si o noua perspectiva ti se descopera. Este altceva sa vezi culorile cu ochii si cu totul altceva este sa-ti descrie cineva diferenta intre culori, chiar daca e expert, dar sa nu ti le arate si toata treaba sa fie doar in cuvinte .
Cand ti se vorbeste despre dragoste si iti este descrisa, iti poti face o imagine vaga, dar cand iubesti intelegi pe deplin.
Dintre toti care au pornit in calatoria asta ce se cheama viata cati stiu sau recunosc ca se afla intr-o calatorie cu un singur sens ? Care-i sensul ? cati se intreaba ...
Cu cat mai bogat esti tu fata toti care au iesit la plimbare cand realizezi nu doar ca esti parte din intreg, nu doar de existenta de sine si a celorlalti si nu doar ca realizezi, dar iti si pasa.  Cu cat mai bogat trebuie sa fi sa vezi ca toate cu tine cu tot sunt lucrarea Marelui Creator.
De ce sa ma multumesc cu o simpla plimbare la aer curat cand in "aceeasi bani" primesc infinit mai mult ?
De ce sa refuz cu buna stiinta sau in inconstienta tot pachetul si sa rup doar o fasie din ambalaj, apoi sa strang pumnul tare sa-mi inchid ochii si sa-mi astup urechile sa nu mai stiu nimic .
Nu domle, daca e ceva ce merita cu adevarat, este nu doar sa respir aerul si nu doar sa cunosc  cat imi sta in putere sa cunosoc dintr-o anume zona ci sa fac inca un pas si sa schimb inca o vorba cu Tatal meu.

Seara se lasa iarasi si am o dorinta de scaldat in apele astea reci. In mare, am gasit si loc sa pun tabara.
Vezi tu, io bogatia asta o iau ca pe ceva mai complex ce se manifesta pe trei planuri. Una este cea despre care multi cred ca e singura existenta - anume cea materiala - banii, averile,terenurile, sclavii, animalele, etc. Dar putini, foarte putini pun pret pe bogatia intelectuala, morala, culturala. Si chiar mai putini au cunostinta despre bogatia spirituala.
In ce vrei sa investesti ? in ce tine cat mai mult sau in ce trece cel mai repede ?  Stii bine ca orice afacere cunoaste o perioada de ascensiune care se vrea a fi cat mai rapida, corect ? De asemenea stii si ca apoi urmeaza o perioada de mentinere care se vrea a fi cat mai lunga posibil. Si la fel de bine stii, chiar daca nu vrei sa recunosti si poate nici sa te gandesti la asta , ca vine vremea cand afacerea ta va cunoaste declinul, iar asta ai vrea sa fie cat mai lent.
Ei bine, cat de sarac trebuie sa fie omul care are doar bogatie inafara trupului sau si mintea lui e saraca? Cat lipsit este omul fara intelepciune, cand poseda doar ! haine scumpe fata de cel cu nadragii peticiti dar cu bogatie in cunostinte ? Ce folos are bogatia in cunostinte fara bogatia intelepciunii ?
Daca iarasi vei intreba ce este intelepciunea, desi imi este greu sa te cred ca pana acum n-ai avut ocazia sa stii dar totusi ai vrut sa aflii ,
   iti zic ca intelepciunea nu inseamna doar a discerne binelui de rau pe baza cunostintelor acumulate, ci si capacitatea de a alege binelui. Pentru ca altfel ce folos am sa stiu ca in fata mea este o fantana cu apa potabila cata vreme nu voi bea din ea si voi muri de sete.
Cu atat mai bogat este omul care cunoaste bogatia in duhul sau si a carui izvor de bogatie se alimenteaza de la un izvor ce nu seaca niciodata, de la Dumnezeul sau.
Nu spun ca e bine sa-ti lipseaca vreuna ca sa o ai pe alta, toate is bune, spun doar ca ordinea este pervertita si ca ai cazut intr-o cursa. Spun ca esti sarac intelectual si incerci sa-ti gasesti fericirea in lucrurile ce raman inafara ta, cand fericirea ta este ceva ce apartine interiorului tau.
Vrei sa ai siguranta si linistea si din nou te inseli crezand ca asigurarile si sistemele de alarma iti vor da linistea sufleteasca si speranta unei vieti mai lungi.
Vrei sa hranesti cu hrana pentru stomac mintea si te miri ca nu se satura. Apoi incerci sa hranesti spiritul tau cu cunostinte si noutati cand aia e hrana pentru intelect.
Nu faptul ca sunt "copil" e rau ci faptul ca refuz sa ma maturizez si sa invat ce anume ma hraneste si cum.
"Cine vrea sa ajunga in varful muntelui sa vada vaile de sus, trebuie sa inceape sa urce nu sa caute cai care coboara din simplu motiv ca sunt mai putin solicitante"

Apa e apa si nimic mai mult. Ea curge doar in jos. Ca ea sa se poata inalta, va trebui sa-si schimbe "forma". Cata vreme este strop, pamantul il atrage. Doar cand e usoara ca vaporii, este inaltata.
Invat de la apa, invat de la foc, invat de la vant, invat de la pamant si invat de la tot ce misca, dar invatatura lor nu este a lor, ei dunt doar invatorii mei. Invatatura este a Celui ce le-a creat.
E strain de tine ce spun, pentru ca ai alta invatatura. Dar pentru tine care pricepi ce spun si inveti aceeasi invatatura, este inca o confirmare ca ceea ce inveti este valoros.
Si acum ca sa ai o imagine si mai reala asupra lucrurilor si asupra a ceea ce ziceam mai sus, gandeste-te .
Cu cat mai multe cunoaste omul ca a citit si textul, fata de cel care a urmarit doar pozele pe care le-am postat. Cat de tare ne inselam crezand ca doar vederea lucrurilor ne fac sa le si pricepem.
Oare sa nu stim noi ca lenea intelectuala aduce saracia pentru minte exact cum lenea in ce priveste munca ne aduce foamea ?
Cu ce incep cand vreau sa construiesc casa ? Incep oare cu aranjarea tiglelor pe pamant sau mai intai ma ocup de alegerea locului potrivit si apoi de fundatie ?

Lenesului ii este frica de foame, de saracie si de orice vine peste el, totusi astea sunt lucruri certe si care se vor aruca inevitabil peste el. De ce sa ma inspaimante gandul sau sa il alung cata vreme este ceva cert.
Cine poate stii cat dureaza calatoria fiecaruia si unde se sfarseste?
Cine poate sa ma contrazica si sa-mi spuna ca nu-i calatorie si ce dovezi ar putea aduce ?
Nu multe putem lua la noi in drumul asta si nimic din ce purtam in spate, in buzunare si pe acte nu va putea trece prin poarta.

Inca o dimineata superba si inca o zi de umblat se intrevede. Ma spal cu apa rece si beau. Ma umplu de energie si pornesc mai departe.
Se incazeste din ce in ce si imi aduc aminte ca trebuie sa ma adaptez ca in fiecare an la caldura si lipsa apei.
Curand revin la cele pe care le-am lasat cand am plecat, dar niciodata nu vor mai fi cum au fost. Nu orice schimbare e rea si nu oricare e buna, insa schimbarile sunt obligatorii si fac parte din procesul continu de transformare pe care orice om il parcurge cata vreme calatoreste.

Cat de bucuros esti tu sa poti nu doar sa vezi dar sa si distingi culorile.
Dar cu cat mai bucuros si mai bogat este cel care nu doar traieste ci patrunde cate un pic din taina vietii.
Tu nu doar ca esti bogat dar ma imbogatesti si pe mine si pe altii. Tu esti omul care ti-ai dorit mai mult decat imbracamintea trupului si mai mult decat hrana din stomac. Nu te-ai multumit cu atat si prin asta ne-ai angrenat si pe noi sa cautam si sa dorim mai mult. Daca in ce priveste bogatia in bani si averi, omul se poate strica de cap si cineva pentru ca are prea mult altii sunt lipsiti, bogatia in intelepciune este nesfarsita si nu exista exces. Cu cat mai mult oferi cu atat mai mult te imbogatesti.
Dragostea de asemenea se manifesta invers decat banii. Cu cat iubesti mai mult, in loc sa saracesti te imbogatesti.
Cu toate astea putini vor cauta sa manance hrana asta, insa multi dintre noi nu ne hranim nu pentru ca refuzam ci pentru ca nu cunostem inca. Insa treptat treptat, pe masura ce copilul creste, hrana se diversifica si omul prinde putere.
Pe vremuri omul gandea ca resursele planetei sunt inepuizabile sau/si ca se regenereaza la nesfarsit. Insa cand a constatat ca nu este asa, s-a cutremurat un pic. Dar in loc sa i-a aminte, sa cugete si sa actioneze in consecinta, si-a inecat constiinta si a preferat sa se intoarca la nestiinta, crezand ca ingnorand va trai mai mult si mai bine, fara sa-i mai pese ce lasa in urma lui. Pentru omul asta ii spun somn usor in continuare, pentru ca "trezeste-te" nu va asculta daca ii zic.
Insa pentru tine care ai realizat ca este un vis si ca daca nu pui mana sa faci ceva, altu in locul tau nu va face, iti doresc spor si intelepciune.
O noua zi o noua calatorie, poate ultima poate nu.