tot mini puukko

Tot asa mic si foarte taios e si asta, doar ca el are manerul din buba de mesteacan (ce buba ?! ma mai intreaba unu si altu, pai noi le zicem asa, mai taraneste, tu poti sa-i spui excrescenta, umflatura, etc :)) )
Asta are manerul un pic mai finut si mai subtire.

Si el e cat se poate de rezistent pentru marimea lui. Teaca e tot din aceeasi bucata de piele de ren (care altfel ar fi ajuns dar pentru un cutit mediu, dar asa, am taiat-o si mi-au iesit doua dinastea mici) si e "turnata" dupa el, ca sa-l tina sigur.
Asa ca idee, poti recunoaste cand o teaca i se potriveste cutitului si dupa faptul ca atunci cand il introduci, vei auzi un sunet care iti va da de stire ca a intrat complet. Varful taisului nu trebuie niciodata sa ajunga in capatul tecii si cata vreme teaca nu e formata dupa maner, cutitul va putea fi introdus mai mult decat trebuie. In felul asta cutitul va taia cusaturile si va strapunde teaca.
Tine minte, intr-o teaca buna, cutitul nu poate intra oricat, iar manerul cutitului se va "impana" in teaca si varful lamei nu va ajunge niciodata pana in pielea tecii. O teaca trebuie sa fie facuta exact dupa cutit, iar pielea trebuie prelucrata si presata cat este umeda, iar dupa uscare sa se potriveasca doar la cutitul pentru care a fost facuta. Teaca universala reprezinta un risc .
 Am vazut o gramada de teci facute rau, atat la cutite cumparate din productia de serie cat si la cutite facute la comanda.
Din pacate multi mesteri in piele uita ca teaca de cutit nu e ca geanta sau mai real - ca bratara ! si ca prioritar este sa-si indeplineasca functionalitatea si sa asigure protectie si abia apoi conteaza esteticul.
Am vrut sa mentionez si treaba asta asa in treacat , mai mult pentru ca tu sa stii si sa fi atent la detaliul asta cand iei un cutit.

Raportat la acelasi puukko, ii cum si cat il vezi.
Amu ce sa zic, is multe lucrari foarte frumoase si in domeniul asta al cutitelor. Exista piese atat de muncite si gandite incat se incadreaza in categoria operelor de arta.
Foarte departe de mine intentia si gandul asta. Imi place sa vad asemenea piese deosebite,despre ele poti zice ca sar din sfera functionala in cea de bibelou si la care pretul aduce cu o bijuterie scumpa si nu cu un instrument de lucru.
Sunt lucruri complet diferite si raman la ideea ca pentru un cutit principalul element ii bun sa ramana functionalitatea (ca in final este un instrument destinat utilizarii si n-a fost gandit pentru a fi inchis sub sticla).
Dar pe zi ce trece putem vedea adevarate piese de colectie si unicate deosebite, care pe unii ii inspira, iar pe altii ii bucura la vederea lor. Ca orice om pasionat de ceva anume si omul pasionat de cutite va sta in fata vitrinei si va privi opera exact cum priveste altu pictura la muzeu.
Dar pe langa asta, e bine ca omul sa fie ancorat in realitate si sa stie ca tabloul n-a fost niciodata facut sa taie si sa fie intrebuintat ca unealta pentru a face altceva cu el, insa cutitul da. Mai de folos este sa poti taia cu un cutit, decat sa te uiti la el.
Iar recomandarea mea este sa nu iei cutite daca nu le si folosesti. Nu te mai lua dupa altii care au zeci si le tot scot si se uita la ele, le ascut fara sa fie tocite si le tot sterg, aia e ceva boala.
Pasiunea cu colectiile de orice e si nu e sanatoasa. In unele cazuri are temei real si are radacina solida, ancorata in trecut, dar la altii nu are si nu se justifica. Asa se face ca unii colectioneaza vederi, altii pachete de tigari sau ambalaje de orice produse, ... iar altii tancuri !
Cu mintea trebuie sa analizezi si sa vezi daca nu cumva colectionarea de lucruri, nu este doar o mare lipsa de activitate (cerebrala, fizica, ) . Omul acesta va considera colectia lui ca fiind comoara lui si chiar daca are s-au n-are valoare reala si poate sau nu poate fi valorificata in realitate, pentru el totusi este ceva de mare pret.
Dar de mai mare pret decat colectarea lucrurilor, poate fi colectarea de noi si noi cunostinte si meserii, de prieteni noi si de activitati utile omului si oamenilor. Pentru ca unde iti este mintea si inima acolo iti este comoara. Si exact cum se vorbea de aurul bun si aurul nebunilor, tot asa se poate vorbi si de colectii de lucruri si "colectii" de trairi si actiuni.
Ma gandesc ca multi din putinii ce viziteaza blogul, nu trec dincolo de imagini, iar din cei ce citesc, nu toti inteleg ca vand lingurile, cutitele, canile, totusi mai mare beneficiu decat sa cumpere omul un obiect, este sa inteleaga rostul obiectului si modul in care trebuie sa ne raporam la ele si chiar la viata.
Asta-i vorba care m-a marcat si care pe multi i-au facut sa regandeasca situatia, dar si pe extrem de multi ii lasa "reci" ( Nota : rece e membrul prost irigat sau deloc irigat, aflat in stare critica sau irecuperabil ) : 

“Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?”