Discutam de cana din stejar. Simpla si practica e cana din care sa bei de toate si pe care sa o iei oriunde.
In ea incape vreo 180 ml o data . Chiar ma uitam la documentaru asta a lu Lars Monsen si asta ori ca merea cu cainii prin Canada sau la pe la el prin Norvegia, am remarcat ca seara la foc el bea dintr-o kuksa si avea la el un puukko. Altu la expeditii dinastea ar fi zis ca tre sa ia nu stiu ce lucruri de ultima generatie si tot soiu de "smecherii" cat mai usoare cat mai nu stiu cum, da asta avea o bluza de lana si manca mult din ce prindea. Umbla cate un an si mai mult.
Stii cum ii si cu "sculele" astea, abia dupa ce incepi sa te inveti cu ele si le cunosti, incepi oarecum sa te atasezi de ele. Adica ma, e cutitu tau cu care ai mers ani de zile in atatea locuri si e cana ta si lingura ta pe care le-ai avut cu tine in cele mai faine ture.
Stejaru are pe langa culoarea faina si fibra lemnului care-i mai mare decat la alte esente si se vede bine.
Nu la toate le dau gaura in toarta ca sa le pun snuru din piele. La unele le prind ca la asta. In felu asta il poti scoate rapid in caz ca nu-l vreai acolo. Dar io zic ca-i practic si ala.
Am impresia ca iarna asta nu mai vine, ... cam lipsesc turele la munte.
Asa ca iesim un pic la padure.
Un comentariu:
Am fost la Busteni la schi si la final, am servit un binemeritat ceai in parcare langa masina. Fara nici o intentie, cana de stejar care ma insoteste aproape pretutindeni in astfel de cazuri, a facut senzatie. Toti care treceau pe langa noi zambeau, ne priveau ciudat, isi dadeau coate si habar nu aveam de ce. A trebuit sa dau pana la urma cateva lamuriri la cei curiosi care au apreciat foarte mult ispitioarea cana cu ceaiul aburind usor. Pe scurt, mesterul a primit numai aprecieri si cuvinte de lauda. Interesant. Au plecat incantati si pusi pe ganduri:).
Personal, multumesc inca odata pentru lucrul bine facut.
Trimiteți un comentariu