Inainte de lasarea intunericului , am apucat sa-i fac o poza si lu asta de stejar.
E un pic asimetrica si suficient de adanca si solida nu doar ca sa manci de toate cu ea, dar si sa mesteci in oala ta de padure . Tocmai de aia i-am lasat si coada un pic mai lunga, iar pentru cine vrea cu coada scurta is altele.
Vreau sa mentionez ca fiecare din ele are avantaje si dezavantaje. Spre exemplu cea scurta, desi se incadreaza usor in plasa cu mancare sau unde le mai ti tu cand iesi, totusi te cam frigi la maini cand mesteci in oala de pe foc. La mancat e cam tot aia. Pe cand cea lunga desi tre sa-i gasesti o pozitie mai nu stiu cum pacolo, totusi poti mesteca si gusta mai comod.
Peretii nu i-am lasat mai grosi decat trebuie ca sa poti culege usor tot ce-i pacolo.
Apoi am urcat dealu si am coborat la locu unde mi-am amenajat un mic "atelier" (un carpen cazut in care am taiat si decupat :)) ).
Imediat mi-am amintit ca-i aspru sa lucrezi fara foc in noptile de iarna . Dupa cate 4 ore de stat intr-un singur loc parca imi venea drag sa alerg la deal. Manusile subtiri cu degete nu sunt potrivite pentru frig, dar sunt bune la lucru. Degetele cand se raceau, cand se incalzeau.
Io nu obisnuiesc sa ma incotosmanesc prea tare ci prefer sa misc un pic mai energic, daca simt ca-i mai rece decat pot functiona. Amu no fost frig, mai jos de -6,-7 zic ca no fost. As zice ca pana in -8 mere sa mesteresc intr-un loc cateva ore si fara foc, dar sub asta parca ar fi cam greu .
Sa vina iarna, sa dea neaua, sa dea inghetu al mare, sa merem la munte si sa bagam la gheata si-n creste.
Sa bata viscolul al mare sa incremeneasca tot si in noptile cu luna plina cand e gerul cel mai naprasnic, dar cand vantul tare se domoleste, sa dam o tura la varf.
Sa aud iarasi cum paraie zapada inghetata si cum varfurile coltarilor abia daca se infig un pic.
Azi mi so facut dor sa alerg in iarna serioasa, sa imi amintesc cum ii , sa simt asprimea .
Copacii cu crengile incarcate pana pe jos, cu trunghiuri trosnite de ger.
Apropo de asta, pana ce am inceput sa pregatesc semifabricatul la o kuksa, o inghetat bocna toata apa ce o mai avea lemnu in el . Era interesant asa sa cioplesc si sa privesc cristalele din fibra lemnului, sa vad cum luceste unde indepartez.
Bine, las ca o sa bem un ceai.
Un comentariu:
Fina lucratura (ca de obicei!). Poate ne pui si noua ceva poze din micul "atelier"?
Trimiteți un comentariu