luni, 17 decembrie 2012

Tendinţe

 Amu nu stiu cum o fi la altii, la mine tendinta e sa merg la padure. Indiferent de vreme si de sezon, daca nu apuc sa ies la munte mai multe zile, macar pe deal tot ies. Ce fac acolo aia vad io.
Si nu-i tura in care sa nu iasa ceva fain.
E drept ca iarna ies mai mult seara si mai toata iesirea se desfasoara la lumina artificiala.
 Spre exemplu zilele trecute, eram sus pe drumu ce urca de la releu si trageam cu prastia.
Dupa nici o ora trece batranu, dar parca vroia pe drumeagu de jos so ia, numa se razgandeste si vine la mine. Se pune pe iarba si sprijinit asa pe cot, pe o parte, ma intreaba daca ii adevarat ca David o omorat un om cu o prastie dinasta.
Ii zic - sigur ca da.
"Ma da asa tare trage asta ? " tare dara, ii zic. Si pentru ca l-am vazut interesat i-am aratat si cam cat de tare.
S-o ridicat imediat in picioare si o masurat cu degetu mare (ii o tehnica si acolo ) si zice - "oho, lejer 200 si ceva de metrii ".
Mai sta o vreme cat stau si io si se hotaraste sa ma insoteasca fara sa-l chem. A pai daca tot avea timp liber l-am bagat mai adanc in padure. Spre seara am impartit ceaiu si am mai povestit de una si alta, mai ales de vremurile de demult.
 Cand o fost zapada mare am dat mai mult ture de noapte. Dar sambata trecuta ca si in alte zile se tragea pe sus si auzeai numa puscaturi si caini ce latrau de numa.
Caprioarele insa pasteau fara nici un stres pe coama astalalta.
 Apai daca merg pe sus si vad o grota, nu ezit sa intru. Unele se dovedesc a fi pesteri, dar multe din ele simple vagauni.
 Duminica s-a incalzit si ploaia a luat locul ninsorii. Cerul nu mai era albastru asa ca nici zapada nu mai era chiar alba ci mai de graba un gri.
Da-i fain, ca vezi locuri noi, vezi arborii si pasarile, vezi cum o cautat mistretu ghinda si cum roade caprioara ce prinde pacolo.
 Eram prin preajma si am zis ca daca se porneste ploaia mai tare o sa intru la adapost, dar no fost cazu.
Azi insa ceru s-a mai deschis si am plecat iarasi la trageri.
 Si daca tot ti-am zis de prastie, socot ca e potrivit sa o si vezi.
Asta de sus e de departe preferata mea (ca model) . Din vreo zece feluri diferite pe care le-am incercat si cusute si impletite si tesute si legate, asta mi-a placut si cu asta fac treaba buna.
Amu in functie de regiune si prastia difera, exact cum difera sulita, arcu, etc.
Si asta cu piele mi-a placut dar aia de canepa impletita no mai las acasa nici daca merg la nunta :)) .

Si pentru ca imaginea face cat o mie de cuvinte, probabil ca o imagine in miscare face cat ... nu stiu cate cuvinte ca nu mi-o iesit socoata, dar pricepi tu.
No, dupa ce au trecut cativa ani de cand nu am mai tras cu prastia, nu stiu din ce motiv, cred ca de fraier, pe la sfarsitu verii asteia mi-a venit dor. Am cautat daca o mai aveam pe vechea, dar n-a fost. Asa ca am vrut sa-mi fac alta. Totusi parca s-a trezit o pasiune si mi-am dat seama ca e important sa incerc multe modele si sa invat despre ele.
Cum sa impletesc in mare cam stiam, a fost de ajuns sa vad cateva poze si apoi mi-am creat si propriile modele.
La nevoie pot sa azvarlu binisor o piatra chiar si cu baticu, dar niciodata cu forta cu care pleaca din prastia adevarata.
Asa ca in filmare in prima parte o sa vezi un pic de antrenament , un pic de miscare si daca esti atent chiar un pic de tehnica. Atentie, daca vrei sa inveti, meri la profesor, io is novice si nu pot servi decat asa ca informatie si poate ca motivatie (daca nu gasesti mai repede pe altu :)) ).
Mai incolo am cautat si am si gasit niste tinte. Amu care o mai tras cu asa ceva stie ca asta nu-i scula de precizie ci mai de graba de forta.
Ce forta?  pai iti ziceam de David ca i-o tras una in cap lu ala mare, pai ma, cand trag una cu o piatra intr-un zid de beton, praf se face piatra. Iti dai seama cand dai in capu ... la orice (nu se sparge piatra ci capu).
Dar pana sa ajungi la precizia aia dureaza ani de practica.
Insa departe de mine gandu de a o folosi la vreun atac si departe de mine gandu de a-ti sugera asa ceva.
Este un mijloc excelent de relaxare activa, proba de indemana si exercitiu fizic.
Amu nu vreau sa crezi ce nu este si anume ca e asa simplu cum pare.
Cele mai multe din lovituri nu nimeresc tinta, dar ca sa te incurajez am pus mai mult pe cele reusite. Dar nu le-am omis complet nici pe celelalte.
Daca dupa ce vezi care-i treaba iti doresti si tu una , nu stii sa o faci, nu vrei sau nu ai timp, io fac dinastea si de dat . In cateva ore,cu un pic de indemanare, iasa una buna.
Apai daca nu-ti traba sau iti faci e tot asa de bine, dar ideea mea de baza este sa caut sa promovez si niste activitati dinastea care altfel s-ar pierde. In plus este miscare, este activa, nu-s porcarii de jocuri pe calculator. Nu am nimic cu omu care le joaca, ala saracu e doar victima, dar am multe cu jocurile si sedentarismu, care strica nu doar trupu dar si mintea (si aici iara am taiat craca/elanul multora, care in loc sa bage ceva la cap se supara ..., asta e le trece )
In rest vezi ce faci pacolo si nu uita sa mai iesi si in natura.
Seara faina sa ai.

Un comentariu:

Concretramirez spunea...

Pe la noi, cand eram pustani i se spunea prastie greceasca. Cand un prieten mai mare din gasca ne-a facut cunostinta cu ea (anii 1978-1980), am privit-o la inceput cu rezerva si neancredere. Dupa prima demonstratie ne-a lasat cu mandibula cazuta. Mai ales la capitolul raza de actiune. Tin minte ca prima piatra a fost aruncata aparent fara efort peste blocul nostru de 4 etaje (care la acea varsta e ceva grandios)si parca s-a dus direct in luna. A inlocuit cu succes prastia noastra de atunci cu zgarci de la vestitele masti de gaze din vremea lui Ceausescu. Si-a castigat fulgerator respectul cuvenit. Am la activ un numar impresionant de geamuri sparte in cartier, cu care nu ma laud. Reusind sa te scoata din casa si folosita cu grija si raspundere in locuri unde nimeni nu are de suferit, aduce un sentiment de exaltare cand se atinge cu precizie tinta, dezvolta calitati de vointa si deprinderi motrice. Practica face minuni.