Dar am inteles dupa ce o buna bucata de timp am lucrat la ea ca desi e acelasi lemn ca busteanul, totusi acum are o anume intrebuintare - e specializata, nu mai e ceva din care poate iasa ceva sau poate iasa altceva.
Uneori mai simt ca la inceput, anume ca e ceva special sa iei o bucata de lemn si sa-i faci o concavitate care poate fi umpluta. Practic i se da busteanului un rost special, fata de majoritatea.
Nu spun ca ala de arde in foc nu-i bun, ca ala de il folosesti in constructii nu isi are utilitatea sau ca cel ce se descompune incet in padure nu are locul sau in natura.
Ci spun doar ca o parte atat de mica dintr-un arbore si din atat de multi arbori poate numai din unul singur iasa o cana din lemn. Nu pot nega ca este o intrebuintare mai speciala a lemnului si ca e ceva rar .
Nu e nimic magic in ea si nimic special in sensul in care unii ar crede. Ci pur si simplu in lumea in care suntem "imbatati" si "sufocati" de sintetic si artificial, cana asta are totul din natura.
Lemn de stejar e trupul ei. Snurul l-am implettit din piele subtire da tare. O felie din cornu cerbului carpatin i-am pus nu doar de aspect, ci serveste si ca opritor. In felul asta o ti mai sigur.
Chiar aici poti observa cum anume asigura cornu o priza buna si transforma tot ansamblul intr-un maner "flexibil" si usor de folosit.
Ea nu este mai rezistenta decat cana de metal, nu este mai usor de intretinut decat cana de ceramica si nici nu are greutate mai mica decat paharul de plastic.
Dar inglobeaza niste calitati pe care niciuna din cele mentionate nu le are (despre asta am scris mai detaliat in alte postari unde gasesti si avantajele ei si intretinerea ) .
Dincolo de astea, e organica, e "calda", e unica, are "suflet" si te cheama la padure.
Astea ar fi zic io, cele mai importante aspecte ce merita amintite.
Si ea ca orice alt lucru, va atinge valoarea maxima cand va fi utilizata in scopul pentru care a fost facuta.
2 comentarii:
Superb crampeiul de natura caruia i-ai dat viata.Bravo Micemestere.
Minunat blog....
Trimiteți un comentariu