duminică, 10 decembrie 2017

Polar puukko si o lingura

Am mai gatat un cutit zilele astea. Este vorba tot de unul de marime medie. Manerul l-am facut din ulm si corn de cerb.
 Are o lama finlandeza (Polar) de vreo 9,5 cm lungime.
Cat despre lingura din platan, am si dat-o deja.
De fapt azi am dat si cutitul.
Lingura are cupa mai mica si eu zic ca e comoda la mancat.
No si asa arata cand e in teaca.
Apai zilele urmatoare mai lucrez in paralel la alte doua, care si acelea sunt deja cerute.
Daca cumva vrei si tu unul, da-mi de stire si ma apuc de treaba.

sâmbătă, 9 decembrie 2017

mini puukko

Zilele astea am gatat si unul maruntel.
E pe cat de mic, pe atat de fain. Tot din aceleasi materiale de calitate, aceeasi lucratura atenta , deci clar aduce satisfactie la utilizare.
 Are si el teaca din piele. Lungimea lamei sa tot fie la vreo 7 cm, iar latimea si grosimea manerului ... cam cat degetul meu aratator.
Din lemn de stejar batran l-am mesterit, apoi i-am pus si cornul de cerb ca sa fie cum traba.
L-am insemnat sa se cunoasca lucratura, ca doar am inteles ca asa se poarta in zilele noastre.

In episodul urmator vom vorbi despre lingura din platan. Sanatate buna si sa ne vedem la padure.

duminică, 3 decembrie 2017

mestereli de sezon

Se lucreaza la globuri si ornamente facute de mana, utilizand in special materiale naturale si nu putine din ele sunt culese de prin paduri in timpul umblaturilor noastre.
Fie ca e vorba de bete, globuri, brelocuri sau martisoare, cand lucrezi cu drag timpul trece frumos, iar daca le place si celorlalti, atunci e dubla satisfactia.
Piticii astia cu corpul ca un con de pin si capul ca de ghinda sunt comici oricum o iei. 
Fiecare are cate-o expresie si ceva semne particulare in asa fel incat poti zice ca sunt de-a dreptul indivizi.
Cu ei poti impodobi bradul, dar ii poti aseza si pe mobila. Iti poti lua set sau poti face cadou cate unul fiecarui prieten sau cunostinta.
Din familia Stejarel e si personajul nostru - Ghinduta. Sunt brelocuri din ghinda si lana ce pot fi atasate la cheile de la apartament, cele de la dulapuri sau fermoarele de la rucsacii drumetilor si a elevilor. 
Astia n-as zice ca sunt buni cataratori, dar in schimb sunt cuminti si stau unde ii asezi :).
Mestereala continua,
iar Ghinduta va transmite numa urari de bine.
O familie numeroasa careia i se vor adauga noi membrii in zilele ce urmeaza.
Daca cumva te atrage si vrei si tu in casa din astia, nu ezita sa ma contactezi. Si da, sunt de vanzare.

sâmbătă, 2 decembrie 2017

pledoarie pentru alergare - 2017

A trecut ceva vreme, dar ne-am sincronizat. 
Batrane, as putea spune ca samanta plantata cu mai bine de 10 ani in urma, a incoltit, a dat floare si in unele locuri chiar roade ;). 
Am inceput sa alergam pe o ploaie usoara si pe masura ce urcam s-a diminuat pana s-a oprit.
 Poteci si drumuri forestiere, unele mai noi, altele mai vechi. Unele sunt cu inclinatie pronuntata, iar altele mai noroioase.
 Oprirea ploii aduce cu sine ceata. Vantul nu sufla si temperatura e chiar potrivita.
 Bustenii si crengile cazute constituie obstacole numa bune de ocolit, aplecat si sarit.
 La drum drept creste moralul ... si ritmul ;)
 Dar treaba merge binisor si pe urcari.
 Putini spini, putini boscheti, dar e vreme. Apoi, peste putina vreme o sa cada zapada si tot peisajul se va schimba.
O miscare buna intr-o trupa faina. Recomand si celor ce inca n-au gustat alergarea la padure. Ideea e sa o iei progresiv si in timp satisfactia va deveni mai mare decat oboseala ;).
Iata si cateva imagini in miscare, care inca sunt calde :) .
Sanatate buna si sa ne vedem prin codrii.

miercuri, 29 noiembrie 2017

un puukko nou

Discutam de un alt cutit scandinav, de data asta cu maner din lemn de ulm si corn ce cerb carpatin.
Teaca ii vine la fix si chiar il tine strans.
Acesta e deja promis, dar daca te atrage un astfel de puukko si socoti ca te-ai impaca bine cu el la drumetie si mesterit, atunci da-mi de stire. Poate la urmatorul te voi anunta pe tine primul.

doua linguri si o sigla

Din platan si maslin am mai cioplit doua. Ambele sunt o leaca mai mici si se preteaza mai bine la drumetie decat la mancatul de acasa. Dar na, asta e si treaba de preferinte.
In cele din urma avem si o sigla. Intr-o scurta translatare , muntele din spate este un "M", iar dealul/colinele din fata, un alt "m" (o sa apara candva si pe blog, inclusiv forma completa). Copacelul este T-ul din cuvant.
Astfel ca din muntii , dealurile si padurile prin care hoinaresc, iau semifabricatele si fiecare lingura pe care o scot are in ea povestea si esenta locului.
De exemplu lingura asta din lemn de maslin isi are originea in insula in care am boschetarit anul trecut. Canioare, mare, capre, maslini, platani, tufe diverse, condimente , prieteni.
Cuvintele de legatura intre cele mentionate ar naste o intreaga imagine si ar schimba complet mesajul postarii, asa ca momentan le las cum sunt.
E o lingura simpatica si bine legata. E comoda zic eu si merge foarte bine la cineva care obisnuieste sa isi care lingura pe oriunde merge.

marți, 28 noiembrie 2017

lingurim

Din lemnele de pe insula am cioplit si lingura asta. E din maslin dupa cum se poate distinge. Avand coada lunga si cupa potrivita ca marime, poate chiar un pic mai mica ca la altele, sigur corespunde cu preferintele cuiva.
Aici o ai langa cea din stejar pentru a putea distinge proportiile.
E supla si pe langa mancatul din farfurii si boluri, e campioana la culesul din borcane ;).

luni, 27 noiembrie 2017

tabara de bushcraft - etapa de toamna

Din tabara de bushcraft - etapa de toamna as avea material pentru cel putin 3 postari, dar am sa comprim ideile doar in una singura.
Actiunea a inceput la lumina frontalei si asa ne-am deplasat, am gasit locul si am amenajat culcusurile pentru prima noapte.
Vremea a fost blanda cu noi si temperaturile pozitive.
Dupa ce ne-am confectionat unelte am inceput sa ne fabricam si accesoriile necesare.
Am avut ocazia sa construim si sa probam mai multe tipuri de adaposturi pentru ca la nevoie sa putem alege unul potrivit cu cerintele si materialele de care vom dispune.
Explorarea zonei si notiunile specifice de orientare in teren sunt parte indispensabila din fiecare tabara.
Distingerea resurselor si utilizarea lor este esentiala. In functie de sezon si locatie, cu cat cunosti mai bine ce poti folosi si cum anume, cu atat esti mai bogat si mai lipsit de teama.
Cina era urmata de povestile la foc unde depanam patanii si invataturi.
Un alt lucru foarte important este ca omul sa stie cum sa isi incropeasca un adapost real indiferent de anotimp si locatie, chiar daca va fi sa foloseasca exclusiv ceea ce ii ofera natura.
Munca in echipa este o aventura in sine. Spun asta pentru ca deseori avem impresia ca singuri am lua cele mai bune decizii. Totusi treaba e ca ceea ce fac cativa oameni bine organizati nu poate face unul singur ... si in niciun caz in aceeasi unitate de timp.
Invata fiecare sa isi foloseasca cutitul, toporul si fierastraul in timp ce mestereste ceva util.
Tabara noastra s-a transformat intr-un catun ce include si anexele aferente... sau cel putin asta e impresia noastra :)).
Frunza a cam cazut iar razele patrund nefiltrat printre ramurile golase. Am avut si zile cu ceata si ploi, mai ales nopti.
Apropo de asta, fiecare a avut ocazia sa verifice daca adapostul sau ii ofera protectie sau necesita ajustaje.
La partea de orientare am reluat exercitiile cu harta si busola, am parcurs si cateva tehnici mai putin conventionale pentru determinarea directiei.
Paturile suspendate sunt utile in sezonul rece si mai ales cand faci tabara pentru mai multe zile.
Legat de modul in care se organizeaza lumea, e o lectie de invatat pentru fiecare.
Ploaia de noaptea trecuta a fost un test foarte bun pentru adapostul nostru. Adapost natural sau artificial?
Artificial, dar realizat exclusiv cu materiale naturale si gasite la fata locului.
Tine minte: adapost natural este acela pe care nu il construiesti ci, cel mult, il amenajezi un pic (de exemplu pestera, scorburile din arborii seculari, gropile, surplombe etc).
Din spate vazut se camufleaza foarte bine.
La partea de autoaparare ne-am confectionat armele si apoi am trecut prin cateva tehnici de baza. Insa exercitiul este cel care sedimenteaza cunostinta.
Confectionarea unei sulite bune nu e un lucru usor. Lemnul se alege bine, iar varful sulitei nu e atat de simplu de realizat pe cat s-ar crede. Nu confunda un varf conic pentru antrenament cu varfurile pentru vanatoare. Dar e bun omu sa stie din fiecare.
Sulita si bolasul au fost pe ordinea de zi.
Asa ca fiecare a exersat aruncarea cu mai multe tipuri de bolas. Tintele dupa care se incolaceau erau copacii subtiri... nu oameni sau alte vietuitoare.
Iar pentru sulita avem ca tinta un sac plin cu frunze tasate si atarnat cu sfoara.
Pe langa partea de mesterit si miscare la aer curat de munte, iti exersezi ochiul si mana, dobandesti mai multa forta, dexteritate si precizie. Nu e o joaca buna doar pentru copii ci, in primul rand, e un antrenament complex pentru adulti.
Si e interesant sa privesti prin comparatie primul sfert de ora la aruncari si ultimul, dupa ce deja or prins schema.

Ar mai fi multe de povestit legat gasirea si preparara hranei, tratarea apei, asumarea responsabilitatilor, pregatirea fizica si tehnica specifica si inca multe altele. Dar daca Dumnezeu ne mai tine p-aici si suntem sanatosi, vom merge si vom face.
Pana atunci insa, sa ne vedem cu bine si sa bagam la cap invatatura sanatoasa.