marți, 19 mai 2015

si asta-i a2a

E tot din seria celor late/incapatoare si e din cires.
E drept ca astea care au cupa mai mare nu intra usor in orice borcan, dar in castron faci ravagii :)).

luni, 18 mai 2015

mai una de carpen

Asta e lemn tare, iar lingura ii buna sa manci cu ea.
Asa arata la gata si fara alte metafore si asternuturi, o iei si iti faci treaba cu ea. E din categoria celor care vor tine foarte multi ani daca nu o pierzi sau nu ti-o fura.
Poate ca e chiar cea pe care o asteptai de atata vreme, nu stiu, poate astepti alta. In final sunt doar linguri din lemn, iti iei una si o ai pe a ta.
Ceea ce poate sa fie special la un obiect nu este niciodata obiectul in sine, cat incarcatura pe care o da omul, fie cel care ofera, fie cel care intra in posesia obiectului.

ciresul si o lingura

Multi ciresi salbatici ce cresc in amestec cu fagul, carpenul, stejarul, au cazut/murit din varii motive.
Ca si mesteacanul, ciresul are coaja aia care ii retine umezeala in lemn si ii grabeste putrezirea. Dar pana in doi ani de la cadere (daca a fost rupt sau smuls si nu a cazut ca era deja putred) sigur ai lemn bun pentru cioplit.
Lingura este incapatoare, usoara si bine legata. Si asta are snur din piele si husa ei.
Desigur ca io asociez lemnul cu arborele, lingura cu drumetia, cioplitul cu o poarta care se deschide, toate astea in speranta ca si mintea se deschide, ca vei vedea si vei face mai mult decat lucrurile in care incearca sa te incuie sabloanele responsabile cu robotizarea.

duminică, 17 mai 2015

din seria celor 4

Si lingurile sunt gata. Sa fie cires, stejar si carpen.
Fara multe ingramadiri de litere intra pe fagas lingura de stejar. N-am reusit sa surprind prea bine detaliile si culoarea, dar na. 
Ii o lingura solida si destul de buna pentru mancat. Pe coada ei lemnul este mai inchis si in capat i-am petrecut un snur din piele impletita numa asa ca sa o poti agata.
Atat, ca doar am zis ca nu-i cu multe cuvinte.

vineri, 8 mai 2015

om

"Omul va ajunge la cunoasterea Creatorului prin intermediul naturii.
Omul rational vazand natura ajunge la cunostinta de Dumnezeu. Omul irational venereaza natura in locul Creatorului."

E limpede ca dupa o pictura nu vei cunoaste pictorul, dar cu siguranta ca o pictura spune ceva despre personalitatea sau macar gandul (sau cel putin ceea ce vede) pictorului, dar cel mai important, vorbeste despre existenta lui (vazand pictura pricepi ca exista pictor).Daca esti parte din peisajul pictat si esti inchis in dimensiunea picturii, nu vei putea distinde inafara ramei, dar tot vei fi capabil sa vezi pensula la lucru.
Drama este ca omul de la oras traieste intre lucruri artificiale si notiunea de creatie si creator ii este tot mai abstracta. Daca este ceva cu adevarat folositor pentru care merita sa iesi afara dintre betoanele si fiarele aranjate de noi ca sa ne serveasca pentru un scop de moment, atunci este pentru a pricepe ca patura de beton este extrem de subtire comparativ cu pamantul si stancile de sub el, ca este doar un invelis artificial si ca oricum n-am facut decat sa rearanjam un pic ceea ce deja in mod natural exista. Si nu de putine ori "rearanjarea" a adus mai mult deranj decat ordine.
Baiul nu-i ca omul nu apreciaza munca altui om, ci din contra, o apreciaza prea mult, pana intr-acolo incat atunci cand mestereste ceva, se si vede creator. Baiul este ca atunci cand descopera ceva, se si crede facatorul a ceea ce a descoperit. A pastra proportiile, a invata limitele bunului simt,a nu te mai lupta cu gandul efemeritatii si a avea curajul si maturitatea de a actiona in consecinta tinand seama de faptul ca maine vei muri si nu e totuna ce faci pana atunci, asta este ceva ce se apropie de ceea ce inseamna a fi om.

Socoate tu cata lasitate si nebunie, sa se numeasca omul "doar un animal",iar asta doar in tentativa josnica de a-si permite sa-si incalce orice principiu moral crezand ca daca a reusit sa se minta pe sine va avea scuza sa faca orice.
Ca si cu aborigenii pe care daca i-ai numit mamifere feroce, ai dreptul sa-i omori fara sa fi condamnat. Nu domnule, esti om si e momentul sa-ti asumi asta.

miercuri, 6 mai 2015

unul usor de salcam

 No ma, ca asa am incheiat sezonul de numa ...
Dar na, am zis ca nu-i bun sa ma opresc brusc, ca poate e ca la alergare.
 E un arc plat, usurel si placut la folosire. Are 350 de grame cu tot cu coarda si masurat dintr-un punct de fixare al corzii in celalalt, are lungimea de 167 cm.
 Pe spatele arcului , la mijloc i-am lasat un inel in plus ca sa-ti umple un pic mai bine mana. Apoi forma manerului in "S" am vazut-o la un baiat ce si-a luat un arc si mi-a placut. Am gasit ca-i practica in ideea in care iti lasa un pic de fereastra pentru sageata si totusi se pastreaza si simetria. desigur ca avantajul in cazul asta e doar pentru dreptaci.
 Are vreo 36-38 lbs la 26 inch din cate imi aduc aminte cand l-am masurat . Dar astea le pun asa orientativ, ca nu incerc sa aduc arcurile astea traditionale la nivelul arcurilor de competitie si de aia nu ma intereseaza in mod deosebit nici sa le "calibrez" pe minim 28 inch. In functie de lemnul care imi iasa in cale fac arcul pe care il pot scoate. Asta de la triburi habar n-are ce putere are arcu lui si care "trebuie" sa fie indinderea standard. Ei isi fac arcuri si apoi isi procura mancarea cu ele, ... poate uneori se si omoara intre ei, dar parca mai rar in zilele noastre, ca or mai ramas doar cativa de toti.
Latimea scade  de la vreo 4,3 cm la 0,9 cm langa locul de fixare pentru coarda.
 Asa ii cand se odihneste.
 Si cam asa e vazut mai din fata cand este incordat.
Coarda i-am facut-o din dacron, dupa puterea lui. Un pic de lana neagra i-am pus ca sa atenueze vibratiile si sunetul de zdranganit dupa ce elibereaza sageata.
L-am probat o leaca pe deal si mere. As putea mentiona ca fiind asa mai zvenlt, o leaca mai scurt si usor de folosit, poti prinde cu el animale mici, medii si pasaret. Insa realitatea este ca nu are absolut nicio legatura cu vanatul si ca nu ma incanta cu nimic gandul asta. Oricand  am ocazia, subliniez ca a omora de placere nu este onorabil si ca singura vanatoare reala si permisa (cum de cine ??? pai a cui este viata ? a statului ? a bogatasilor ? nu e a Creatorului ? de El si de bunul simt pe care l-a lasat in noi)  este cea in care o faci pentru a manca si de preferabil daca nu ai altceva. In rest, ramane ideea ca oricum vanatoarea cu arcul in Romania este ilegala. Iar daca vreodata nu va mai fi, a omora ca sa te distrezi va ramane mereu o mare prostie si este o pervertire fata de ceea ce este natural si e o lipsa de control la nivel mental. Putem trage cu arcul de placere in tinte artificiale si treaba sa fie foarte faina si curata. Distractia ta nu va aduce nicio stricaciune si mintea nu ti se va intuneca, ... cel putin nu si din cauza asta.
In rest tre sa gat si lingurile ce le-am inceput si stau nefinisare.

marți, 5 mai 2015

in plina primavara

Mai jos tot felul de miresme, dar sus inca n-o dat nici floarea nici frunza. Ziua era dezmortit si la soare chiar placut. Insa noaptea au fost 1-2 grade, ... asta acu doua saptamani.
Am dat o tura sa vad cum se prezinta coniferele preferate . Asa am gasit unii rupti de alti arbori mari care au cazut peste ei, unii smulsi cu tot cu radacina, altii rupti de la jumate.  De exemplu in poza asta is doi langa un carpen, care s-au dislocat cu tot cu paturica de pamant ce acoperea in strat subtire stanca.
In vale , cu verdele ala deschis sunt frunzulitele proaspate, dar sus pe picioru dealului din care faceam poza, inca nu a rasarit nimic.
Ceva urme pe sub batranul arbore si in imediata apropiere,
unul rupt, cazut pe sol.
Ca sa creasca pana la grosimea asta i-a luat multi ani. Tisa creste foarte lent si prin zona asta o gasesti numa in locuri izolate si greu accesibile.
Uite una peste care a cazut un fag dar nu a rupt-o.
Si ca tot veni vorba de cum am facut rost de lemn de tisa pentru arc, uite doua la pamant.
Un fag mai mare si mai gros s-a spart si a cazut peste vreo trei tise si cativa carpeni rupandu-i.
Cat despre arcuri si arbori, cand vine vorba de tisa, decat sa tai un arbore sanatos din care sa iasa un arc excelent, prefer o ruptura cum o fi, care oricum avea sa se usuce si sa se descompuna. Iar in anul in care nu-i niciunul rupt, nu fac niciun arc de tisa, ca doar si alte esente is bune pentru arc.
Nota: tisa este un arbore pe care il intalnim foarte rar pe la noi prin paduri si e protejat prin lege. Daca il intalnesti, te bucuri de el privindu-l, ii faci poza si il lasi in pace sa se bucure si altii.
Mai jos am dat peste doua izvoare faine din care s-a format un parau care oferea si cateva cascade si multe repezisuri.
 Apa e proaspata, rece si dulceaga, specifica apelor calcaroase si cum ziceam e preferata mea.
Noaptea am tabarat si abia a2a zi aveam sa vad cat de frumoasa e zona.
Daca am pasarile care sa cante dimineata si sa ma trezeasca cu noaptea-n cap, apa rece pentru baut si spalat, lemnele de foc si cerbii care striga, copacii de toate marimile si insectele care se suie pe mine, inseamna ca am ajuns iara acasa.
Apoi in dreapta de hamac e padurea pavata cu leurda.
Cateva ganduri s-au sedimentat si o concluzie merita mentionata. Cu legatura directa sau indirecta, mi-am adus aminte ca pentru prea putin va maniati unii pe altii. Aminteste-ti in primul rand de cel/cei care acum nu mai sunt si ultimele vorbe pe care le-ati avut impreuna n-au fost dintre cele bune, iar acum regreti si nu mai poti sa faci nimic pentru asta. Totusi poti invata ceva !
Nu te supara pe nimeni, ca nu merita. Prea repede ne maniem unii pe altii, iar de cele mai multe ori aproape din nimic. Cat de mare sa fie orgoliul si cat de firav invelis sa aiba incat sa se zgarie atat de usor ?  
Egoismul este izvorul frustrarilor de cele mai multe feluri, sa nu crezi restu minciunilor.
Si zic ei ca dorinta este cauza nefericirilor, dar dorintele neimplinite daca n-ar cadea pe patul gros al egoului, nu ar da nastere frustrarilor, asa ca nu trece prea usor cu vederea ...
Dar sa inchei mai intai cu umbla-tura. Planul este de o drumetie mai lunga, asta avea sa fie doar o scurta explorare si prospectare a unor petece.
O alta idee care-mi bantuie mintea zilele astea este modul in care luam (sau nu) in serios lucrurile cu care nu-i de glumit ! Nu ne putem misca oricum, iar prin simpla schimbare a halatului credem ca am schimbat si caracterul. Ceea ce esti se reflecta in ceea ce faci.
Crede omul ca are ceva si uita ca scopul momelii este sa fie asezata pentru a prinde o prada si mai mare. Dar ce te faci cand esti chiar tu momeala ? Ai simtit vreodata in fiecare celula din corpul tau sentimentul/senzatia victimei, acea in care esti pandit si vanat ? Nu? atunci inca e prea devreme pentru vorba pe care vroaiam sa o spun.
Nu te lasa dus in plasa inselatorului, pentru ca ceea ce ti se ofera, de cele mai multe ori sunt lucruri de care nu ai nevoie, dar ceea ce ti se cere in schimb este tot ce ai !!! Mai intelept este cel ce s-a pregatit sa faca cum a zis omul ala :"He is no fool who gives what he cannot keep to gain what he cannot lose."
Una din cele doua mari teme pe care le tratez anii astia este superficialitatea.
Problema cu ea este ca  - "vezi cu ochii si nu prin ei " 
Lenea atat mentala cat si fizica este un flagel . Insa gândurile înţeleptului sunt întotdeauna înaintea acţiunilor sale, dar cel fără minte le pune de obicei la coada tuturor întreprinderilor sale. 
Aceeasi vorba pentru unul este hrana, pentru altul zgomot de fond, depinde doar de tine cum reusesti/doresti/alegi sa te raportezi la ea.

joi, 16 aprilie 2015

sfarsit de sezon la facut arcuri, deschidere la trageri

Cred ca a fost ultima bucata de stejar pe anu asta.
La capeti i-am pus lemn ... exotic ? aiurea. Ii fag .
 Latimea scade de la maner la varf, de la 3,3 cm pana pe la un pic sub 1.
 Asa arata fara coarda
si ceva detaliu cu fibra lemnului.
 La maner am pus o fasie din piele doar pe burta si apoi am infasurat in spirala una mai lunga pe care am incheiat-o cu sfoara subtire de canepa.
Asa e cu coarda pusa.
 Am gasit cu cale sa filmez zona de tragere si cele doua arcuri, ala de sanger pe care daca te uiti atent iti amintesti(sau nu) ca l-ai mai vazut si asta lung de stejar.
Ma simt "obligat" sa explic ceea ce urmeaza sa vezi, deoarece statistica arata ca tinzi sa vezi orice altceva decat doream sa transmit. Asadar mentionez in primul rand ca nu are nimic de-a face cu tehnica de tragere, nimic de-a face cu persoana care trage si nici cu "abilitatile" ... pe care nu le am. Deci nu ma lua exemplu daca vrei vreodata sa inveti sa tragi cu arcul. Insa ce poti sa bagi la cap, e mai de graba tipul de activitate, locul in care se desfasoara si "uneltele". Mai mentionez ca nu-i intelept sa iei de bun tot ce vezi filmat, pentru ca evident cele mai multe rateuri nu apar pe filmari, in cazul asta din simplu motiv ca pentru care nu-i arcas, ii plictisitor sa se uite la unu care trage chiar daca nimereste, ... dar mai daca nici nu. Acum tre sa fie senzational, tadammm, sa fie ... pfuai, "ai vazut ?!" , dar na, in realitate cele mai frecvente treburi sunt vazute ca fiind monotone. Si uite paradoxul : cu cat este mai mare diversitate cu atat mai repede se plictiseste omul de ceva/orice si vrea mai mult si altceva. Super ... - ficial.
Io zic ca de departe cel mai potrivit sa tragi la padure este un arc simplu din lemn care se integreaza excelent in peisaj si te trimite in timp. Ca n-ai performantele unui compound ? sau a unui arc cu fibre si tehnologii nebunesti ? pai n-ai, dar intrebarea e alta  - ai nevoie de performantele alea cand tragi de placere ? Io n-am, altu poate are, parerile sunt impartite si de aia exista mai multe tipuri ca doar doar se multumeste fiecare.
Apoi vezi acolo un model de tinta usor de facut si usor de intretinut (daca se avariaza un pic, mai tragi peste ea cateva randuri de banda transparenta).
Ma gandesc ca inclusiv pentru arcasii profesionisti este o placere sa se mai relaxeze tragand afara in padure, iar despre cei ca noi care tragem ca si cum merem la scaldat, nici nu exista termen de comparatie intre tragerile in natura si cele care se desfasoara intr-un spatiu inchis.
In anumite privinte nu admit ruperea de cadrul natural decat in cazuri de "forta majora" . Asa ca alergarea - nu pe stadion (ca si calutii la circ, sa nu vezi nimic si sa alergi mecanic), nu pe sosea (asfaltul este special pentru roti) , muntele si padurile sunt pentru alergari. Inotul in mari,lacuri si rauri nu intr-un "lighean" acoperit unde la fel ca si alergarea la stadion dai aceeasi tura pana obosesti apoi pleci acasa ... sec. Asa si cu arcu. Sa fie divers, sa fie lemn, piatra, deal, vale, iarba, pasari, nuante, lumini, insecte (inclusiv in ochi, pe fata, pe spate, capuse, tantari, furnici, etc).
Ca in final orice activitate care nu transcende activitatea in sine (a carui scop nu depaseste activitatea desfasurata) este mai de graba o risipa de timp si energie.