joi, 9 iulie 2015

micuta insula si marele continent

 Undeva, candva, un explorator al altcevaului a ajuns pe nisipul acestei insule.  Nu e obligatoriu cu barci si ape, poate sa fie cu gol si piscuri. Uneori atat golurile cat si piscurile sunt invaluite in ceata.
Daca ar fi sa transfer informatia din memoria mea interna pe hardul tau, ar fi excelent daca gandim in termeni simplii. Dar altfel stau lucrurile . Asa ca am primit sticluta cu mesaj si daca tot sunt aici, iti lansez invitatia de a cunoaste continentul.
La intrebarea: 
"dar cum se face ca tu esti pe continent,iar eu pe insula si nu invers ?", raspunsul nu-i greu. Am trait si eu multa vreme pe o insula care credeam ca-i toata lumea.
Ziceam ca lumea e simpla, dar la ce aveam acces nu era lumea, ci un marunt petec de uscat, cu vagi inflorescente si sarace specii.
Nu pot sa fac nimic altceva decat sa-ti prezint imagini si cuvinte, ilustratii verbale (la mimica stau rau) si asocieri cu ceea ce deja ai cunoscut, utilizand metafore si comparatii, dar care nu ezit sa amintesc, se comporta doar ca niste umbre ale lucrurilor reale.
Nu am nicio pretentie sa crezi, pentru ca asta ar fi o tentativa de manipulare in cazul in care intentiile mele nu sunt curate. Insa ceea ce-mi/ti doresc este sa ai cutezanta de a pune la indoiala ceea ce ai, locul in care te aflii si sa nu te avanti in a nega ceea ce inca n-ai apucat sa cunosti.
Asa ca te invit la o explorare pe continent. Iti spun in mare la ce sa te astepti.Vei fi suficient de suprins/a si fara sa mai ascund io detaliile.
In primul rand lumea de acolo nu te vede ca pe singura floare in desert. Nu vei fi ochiul de apa din pustiu, nu vei avea ultimul cuvant de spus si nu vei cunoaste fiecare frunza din cocotierul tau preferat.
Preferintele vor fi cele care se vor adapta si nu contextul dupa ele. Pana aici o serie intreaga de elemente ce te scot din confortul cu care erai atat de obisnuit, ... dar care era oricum atat de sec si monoton.
Insa ceea ce vei castiga va fi inimaginabil mai mult decat puteai spera de la insulita. Vei avea directie, vei primi scop, iar in ce priveste grija pentru sine, iti vei putea permite luxul sa o transferi pentru altii.
Simplitatea nu este sinonima cu simplismul. Daca e sa vorbim taraneste, simplu e ceva ce faci bine si repede, adica ai cunoscut si cata vreme nu se schimba mult parametrii, esti capabil/a sa misti fara mare efort. Dar intre a fi si a face ceva simplu si a afirma ca intrega lume este simpla, ... pfff.

Daca consideri prea mare efortul de a te rupe de ceea ce ai si pare ca ai cunoscut, atunci nu te voi lega si nu te voi lua cu forta. Calatoria asta e doar pentru oameni liberi. In plus a lua sclavi nu e ceva natural si nici de bun simt. Iti prezint o noua perspectiva si daca o gasesti atragatoare, daca consideri ca merita incercata, daca cumva pricepi ca ceea ce ai este insuficient sa traiesti si e doar cat sa mai supra-vietuiesti un pic, atunci hai la bord sau leaga-te in coarda cu mine si pornim.
O sa mergem asigurati, dar asta nu inseamna ca nu vor exista riscuri.
Este adevarat ca nu poti face singur calatoria asta. O poti incepe, dar fara asigurare si ghidare nu ajungi decat la epuizare. E prea vasta realitatea ca sa navighezi prin ea cu preferintele tale.
"O fi doar inca unul din cei multi care vrea sa ma amageasca sau/si sa profite ... "
Poate sa fie, nu pot zice ca nu, ca mi se pare absurd sa ma apar singur zicand ca nu-i asa. Increderea e ceva ce se construieste nu e ceva ce o acorzi printr-o simpla semnatura.
Sa zicem ca exista o singura distinctie notabila, anume ca nu pretind nicio clipa sa iei vreo informatie din ce zic, fara sa o verifici. Taie tot ce nu se confirma, spune-mi (si mie) si le vom trimite in abis. In final tre sa pricepem toti ca nu sunt doua sau mai multe tabere intre noi, desi e razboi.
Nu trebuie sa facem confuzie intre ideile care se lupta si persoanele care expun ideile. Eu la tine tin ca fiinta si din punctul asta de vedere nicio idee/expunere sau mod diferit de perceptie nu schimba situatia. Dar in momentul in care asociezi persoana cu perceptia ei sau a ta, pierzi esenta si minimalizezi contactul. Perceptiile se schimba sau trec, omul este cel care transcende (aici unii ar zice invers, ... anume ca omul trece si ideile transcend, dar io pe astia ii numesc lasi, ... probabil ei zic acelasi lucru despre mine).
Toate pot incepe de la o simpla drumetie , un simplu dialog, o mica interactiune.
Ideea in care totul este o scoala pentru noi, chiar si noi unii altora dascali si elevi, gandul in care suntem permanent daltuiti este real, insa mai conteaza cine anume te daltuieste si mai ales pentru ce anume o face. E un subiect vast si am sa-i acord atentia cuvenita la momentul oportun.
Insa vreau sa amintesc ca daca un om este pentru tine doar un invatator sau material didactic, e cam saracie acolo. Atunci ma simt nevoit sa-ti reamintesc diferenta dintre a trai si a exista.
Noteaza : obiectele exista, oamenii traiesc.

joi, 2 iulie 2015

si una din lemn de artar

E usoara si adanca. In ea se vad fain inele anuale ale arborelui si are cel putin trei nuante distincte.
Se aseaza bine in mana. E finisata suficient iar cand o misti la lumina apare sidefata.
In alta ordine de idei, ii numa buna pentru ciorba.

miercuri, 1 iulie 2015

mai in detaliu

Orice calatorie se transforma in ratacire cand dispare (sau nici n-a avut) directie si destinatie.
Despre dimensiuni si forme primim mai usor decat despre continut si scop.
Si mai e o treaba. E vorba despre unde iti doresti sa ajungi sau despre unde trebuie sa ajungi, iar prin "trebuie" intelegem inclusiv ceea ce ti-ai dori daca ai avea suficient interes si cunostinta.
Desi imaginea cu codrul este doar un marunt segment, totusi nu face exceptie de la complexitate.
Dar si de data asta ajungem la diferenta dintre complexitatea existenta si simplismul perceput.
Raspuns la intrebare 
Probabil ca raspunsul bun la intrebarea gresita este intotdeauna rau ! Trebuie sa depistezi intrebarea capcana (sau intrebarea gresit formulata - cea care contine eroarea in afirmatie).
La o intrebare gresita sau rau intentionata se raspunde cu alta intrebare care sa scoata lucrurile la lumina.
In termeni "drumetesti si exploratoricesti" a intra cat mai adanc in padure si pe valea/curba de nivel/piciorul de munte (sau oricare alt loc cat mai putin frecventat) este exact ce caut(/cautam ?) .
Nu la fel este cu tura in care obiectivele sunt prestabilite si scopul are in vedere atingerea (ajungerea) la ele.
De aia iti spun ca s-ar putea sa ratacim chiar si cand ne fixam din timp un obiectiv ce are legatura cu locuri precise, mai ales atunci cand scopul principal este explorarea.
Insa cam in toate cazurile, orice drumetie este un circuit pentru ca se finalizeaza acasa. Iar prin circuit intelegem ca destinatia finala este punctul din care am pornit. Asta la nivel de umblaturi si excursii, nu la nivel de umblare in viata (aici cunosc cateva curente care ma contrazic  ... si eu pe ele si sunt pregatit oricand sa aduc argumente consistente).
Vederea nu este doar ceea ce loveste ochiul. A vedea are legatura cu rezultatul procesarii imaginii. Iar intre vedere si intelegerea/translatarea imaginii este iarasi cale lunga.
Imagine-imaginatie-imaginar , ...  hmm. Practic din ceea ce spunem ca este, o parte patrunde pe fondul luminii si in noi. Modul greoi sau facil in care ne miscam se leaga strans NU de ceea ce vezi ci de cat,cum si ce pricepi din ceea ce ai vazut (retine timpul trecut, pentru ca nu exista "vezi" cand vine vorba de perceptia prezentului).
Si apoi ar fi absurb sa-mi spui ca atunci cand iti deschizi mintea (interesul mai ales) sa vezi/pricepi cat mai detaliat locurile prin care te perinzi, ca ai putea pierde oaresce aspecte legate de placerea de a sta seara la un foc cu ceaiul langa si la o poveste cu unul sau mai multi prieteni. Toate astea si multe altele vin la pachet. Ceea ce iti spun de atata vreme este ca tot la banii aia ai posibilitatea sa primesti mult mai mult , tine doar de tine daca ai dorinta sa primesti. Iar modul in care te raportezi la o situatie data va face diferenta intre cheltuiala si investitie. Desi uzez termeni ce par sa aiba legatura cu sfera financiara, in realitate se leaga mai de graba de timpul si energia pe care o investesti.
De ce au lucrurile (oricare din ele, toate, toti) valoare ? Daca vorbim de persoane, in mod clar nu de aia ca si-o atribuie singuri.
Un unghi de a privi este -  pentru ca cineva este dispus sa plateasca pentru ele. Dar cine e dispus sa plateasca pentru altcineva si ce pret este dispus sa ofere ? Daca iti spun eu, ... tu cand mai gandesti ?
Totusi daca vei dori sa discutam amanuntit despre asta ai adresa de mail pe blog.
Un alt unghi dezvanluie si faptul ca ceva/cineva are atata valoare cat poate sa ofere dinspre el/ea inspre exterior.
Insa cele doua sunt foarte diferite. Una e valoarea persoanei si alta e valorea produselor pe care o persoana le ofera. Si am tinut sa evidentiez, pentru ca atat de des se face confuzie.
Ceea ce esti are legatura nu cu tine ci cu investia facuta in tine. Daca fiinta este valoroasa tare, e pentru ca poarta viata cu ea. Dar ceea ce poate/vrea/alege sau stie sa ofere are legatura cu valoarea produselor. A gandi simplist si a spune ca o frunza are doar valoare nutritiva este o mare saracie in perceptie. A spune ca cel mai important este ca-ti ofera oxigen e saracie, a spune ca-ti ofera liniste pentru ochi este tot insuficient. Iar a asemui omul cu frunza este una din cele mai mari saracii. A gandi in termenii schimbului si a vedea valoarea in persoana prin prisma a ceea ce-ti poate oferi este ceva din care toata lumea pierde.
Noi masuram prin spectrul ingust al intereselor. Dar o masuratoare mai precisa se poate efectua iesind pentru cateva momente afara din propria fiinta si a vedea (sau a dori sa vedem) mai pe larg cum misca lucrurile.
Ma tot zbat cu curentele care te momesc si te atrag sa tot privesti in sine , cand iti spun ca treaba ta este sa privesti/misti inafara ta si pentru altii, iar altii vor face pentru tine si in felul asta va lua nastere o dubla legatura . Trage numa pentru tine si fiecare pentru el/ea si vei/vom constata ca nu ne leaga nimic si fiecare trage sa-l rupa pe celalalt in speranta ca apuca sa fuga cu o halca cat mai mare in dinti, ... apoi mai spunem ca nu suntem carnivori. Dupaia sa nu te miri ca un contact seamana mai mult cu o incaierare decat cu o imbratisare.
Cat de usor suntem tentati sa preluam forme dar nu ne asumam profunzimea si consecintele cu care vin la pachet. Si nu spun nicio clipa sa fugi, ci din contra sa aprofundezi, nu sa renunti la forma, ci atunci cand o manifesti (sper eu chiar data viitoare) sa fie generata de continut.
"Este o vreme a intrebarilor, dar este si o vreme in care toate intrebarile au fost puse, iar atunci este vremea in care se cauta raspunsurile" ... zice o vorba. Dar io nu-s de acord.
O intrebare trebuie sa fie sadita, iar scopul raspunsului sa fie unul directional si nu doar o satisfacere a unei curiozitati. Da esti curios/curioasa si e doar atat, atunci e mare saracie.
Apoi daca pui multimea de intrebari ca sa te scapi rapid si sa inchei un capitol, crezand ca ai unde sa mergi mai departe, vei constata ca nu s-a schimbat nimic fata de momentul initial, atata tot ca ai ramas cu traista goala.
Mai o data. Modul in care intreb ţine de ceea ce si cat vreau sa aflu. Dar raspunsul daca doar satisface o curiozitate sau ofera o simpla informatie de cultura generala, ... e mare saracie, da mare de tot.
Daca nu iei directia pe care ti-l ofera, atunci socoate tu ca ai ramas pe loc si de data asta esti mai sarac, inainte de asta macar aveai curiozitatea, acum n-o mai ai nici pe ea (ca ti-a fost luata o data ce ti-ai satisfacut-o).
FAPT -  "Un om se naste si traieste in lumea asta mai inainte ca sa apuce sa-si exprime parerea cu privire la ea."  
 Apoi crede unul ca a te misca eficient paici e o treaba dintre cele mai destepte. Iar termenul de eficienta (utilizat in sens conventional) e o alta saracie cand vine vorba de viata. Oricat de eficient te misti te izbesti in acelasi zid ca si al de bajbaie si se impleticeste. Si zic ca-i o saracie pentru ca imi vorbesti de o eficienta a lucrurilor marunte.
Inversiune de valori. - nu vreau sa vorbesc despre asta acum.
Hmm, daca nu vrei sa vorbesti, de ce ai amintit ?! Poate ca sa iti (re)amintesc de riscul asta.

Eu nu mi-am ales profesorii si nici macar invatatura. Sunt de acord ca invatarea este selectiva si nu cumultiva, dar mai stim ca pentru a avea ce selecta se cere o baza de selectie, deci invatarea este atat cumultiva la fundatie cat si selectiva pe parcurs. Dar a face scop din cunoastere este o alta saracie ...
Cunoasterea este un instrument indispensabil in parcurgere , dar nici parcurgerea in sine nu este sau nu trebuie sa fie un scop cand discutam in profunzime.
Si da, mesajul meu este aproape intodeauna personal si mai exact vizeaza o singura persoana - pe tine.
Utilizez cadrul natural pentru a trece dincolo de imagine in speranta ca prin metafore si comparatii reusim sa ilustram cat mai sugestiv zone in care nu ai umblat inca, pentru ca altfel este aproape imposibil sa descriem sau sa exprimam locuri si evenimente launtrice .
Profund prin definitie vorbeste de adancime si de adancire, iar pentru a impartasi idei si nuante care nu ne sunt la fel de comune se utilizeaza imaginea comuna.
Mi-ar fi mai usor sa iti vand strict peisaje cu verdeata, doar senzatii ce gadila un pic sentimente, dar asta as face daca mi-ar trebui strict banii tai. Nu doresc sa-ti vand ci sa indic ceva . Nici macar nu-mi permit sa spun "ofer" pentru ca am inceput sa cred ca nu detin, deci in consecinta nu pot oferi. Insa pot indica/translata/sustine/directiona. Daca distingi că (si cand) bat campii, poti sa-mi dai si una la ceafa sau daca ai retineri macar poti rade ironic si poti sa zici "nu-i chiar asa" sau "he he, altfel stau lucrurile" . Insa daca stau cam cum le "auzi" acum, atunci nu-ti foloseste la nimic sa le iei altfel doar pentru ca asa ti se pare prea mare efort sa le primesti (si din nou inchidem cercul si revenim la preferential ).
Omul mic langa arbori mari, o imagine graitoare si inca o dovada a faptului ca suntem tentati sa categorisim functie de factorul dimensional (si am in vedere cel mai comun inteles legat de notiunea de "dimensiune/dimensional" lungime-latime-inaltime).
La munte, uneori cand prind cu mana cate un monolit ce pare instabil (sau chiar este), ma scapa gandul ca (si daca) se desprinde si ma striveste, mai mare pierdere e pentru peisaj ca s-a mutat stanca, decat pentru infima creatura simultan efemera si transcendenta dar din care mai sunt miliarde. Dar realitatea este ca nu e gandul limpede, pentru ca atunci cand merg cu tine, daca tot muntele se prabuseste io nu caut nicio secunda la peisaj ci te caut intre daramaturi agatandu-ma de orice farama de speranta ca inca respiri.
Continuitate atat in ansamblu cat si in detaliu. Imaginea circuitului apei in natura este sugestiva pana la un anumit moment, dar si interpretata eronat deseori.
Vrei sa poposim pe bustean acolo ? na bine.
O adiere placuta racoreste fruntea deja spalata in paraiasul ce se vede.E liniste si acelasi vanticel de pe frunte aduce fosnete in partea superioara a coroanelor arborilor. Sunt momente si momente. Uneori a asculta frunzele este ceva placut, altori este o piedere de timp daca esti cu omul si gandurile ce se cer impartasite (aici fac apel la memoria ta pentru ca am adus o data in discutie si inca intr-un moment cheie). Mai exista si perspectiva in care sa ascultati toti pentru o clipa fosnetele si pasarile.
Uneori solul mlastinos il recunosti fie dupa vegetatia care se dezvolta pe zona umeda, fie prin urmele lasate de altii care au pasit inaintea ta. Totusi sunt locuri in care n-ai urme, cel putin nu vizibile.
In cadrul natural toate par la locul lor, chiar si copacul care cade si rupe in jurul lui, in ceva vreme imbogateste peisajul si-l condimenteaza. Tu alegi daca poti duce mai departe gandul si daca din fapt extragi si metafora si le trimiti in adancime. Hm, poate sa sune ciudat "tu alegi daca poti " ... insa in cazul asta "poti" comporta mai de graba nuanta de "daca vrei sa depui efortul de a putea".
Ciuperca mare pe arbori mari. Ba inca asta era detasata si nu cred ca in cazul ciupercilor se detaseaza de arbore asemea unei pasari care cand ii cresc suficient penele se avanta in gol lasand cuibul in urma fara a fi legat cu vreun fir de siguranta. Aici este simbioza.
Unicitatea unui moment probabil consta in diferenta de factori care concura la alcatuirea peisajului. Asa se face ca si daca ai fost de multe ori in aceeasi zona, aproape de fiecare data este diferit. Nu doar ca ai acumulat informatii noi si s-au schimbat lucruri la nivel de perceptie, dar inclusiv elementele din peisaj s-au modificat. Copacel a crescut/cazut, altii au rasarit (sau crescut in locul primului), urma de pas acum nu mai este, sunt sau nu altele. Era primavara si frunza mica, acum e vara si e desis.
Nu e vorba de incheierea ideilor, pentru ca a a incheia in lumea gandurilor, de cele mai multe ori fura continuitatea si-ti reteza posibilitatea sa cladesti peste ceea ce ai primit.

miercuri, 17 iunie 2015

cate o lingura pentru fiecare

Ziceam ca am gasit stejar bun, no din ala e si lingura asta. Ii incapatoare, are coada dreapta si plata, iti sta bine in mana.
E destul de solida si suficient de lunga (vreo 21cm) incat sa o poti folosi si la gatit cand mergi in drumetie. Vine cu husa din piele care o protejeze si sa o mentina curata atat pe durata transportului cat si la depozitare.

marți, 16 iunie 2015

intre timp inca o lingura

Asta-i din fag scoasa.
Are cupa mai deschisa si stiu ca sunt multi care o prefera asa.
La drumetie e binevenit snurul din piele de care sa o atarni la uscat dupa ce o speli.

luni, 15 iunie 2015

sa mergem

Pasul ori ca e lung sau scurt, lent sau alert , poate sa fie mai usor auzit sau mai greu.
Spre exemplu, dupa ploaie frunzele ude nu prea fosnesc iar crengutele nu trosnesc atat de tare cand calci pe ele. Asa ca nici cand dormi nu vei auzi la fel de repede pasii pernitelor sau copitarelor. Insa ai avantajul ca nici tu nu esti rapid reperat.
E important arborele gros si inalt ? De ce ? Poate pentru ca e rar ?  Poate si pentru numarul foarte mare de seminte pe care le-a imprastiat , din care multe mii de puieti au iesit sau vor iesi, nu doar in jurul lui, poate si datorita covorului de frunze pe care il alimenteaza an de an. Casa pentru pasari el ofera , iar cate-o creanga (pentru el mica, pentru noi suficienta) care cade, se usuca si ne asigura combustibilul pentru gatit.
Deseori au trunchiurile rasucite , iar a-ti prinde hamacul de doi dinastia este o gluma. In primul rand ca nu iti da in gand sa iei atata sfoara dupa tine cat sa-i cuprinzi, apoi tre sa cunosti ca au si coroana mare, deci si distanta dintre ei este semnificativa. Cand cade zguduie pamantul, lemnul lui constituie adapost si hrana pentru ceva vreme.
Mai sunt cativa, mai sunt pentru o vreme si pe la noi.O sa mai revin cu amanunte.
Cand umblii pe zonele calcaroase , gaurile astea le gasesti fie pentru ca le cauti, fie pentru ca te-ai abatut de la potecile clasice. Unele au intrare mare, alte nu. Unele sunt mai adanci ca altele, iar multe se prezinta doar ca o groapa sau tub ce se infunda. Insa altele sunt alambicate si au sali, galerii frumoase cu formatiuni, chiar si curs de apa la baza. Astea de cazi in ele, toate necesita cunostinte specifice, echipa si echipament adecvat.
Insa gaurile dezvoltate pe orizontala (mai mult sau mai putin), pesteri cu intrari de te tarasti sau alea in care ai avea loc cu autocarul, merita vizitate, ... daca mergi cu gand bun. Recomandabil e sa mergi cu ghid sau persoana care cunoaste treaba. De ce ? Pai e clar . Atat pentru siguranta ta cat si a pesterii si a faunei ce se perinda in zona, dar si pentru ca ceea ce vezi sa iti fie tradus si explicat. Poti fi directionat si atentionat din timp, cu alte cuvinte pasesti mai sigur, vezi mai multe , pricepi mai bine.
Legat de ursul de pestera, acum e mai mic si e din pluş. "Cercetatorii britanici" au dovedit faptul ca ursul de pluş este o varietate a aceluias urs din care toti ursii provin si ca singura distinctie marcabila sta in dimensiunea mai redusa. Consuma acelasi tip de hrana  si comporta aceleasi obiceiuri.
Capacitatea de adaptabiliate este fantastica, iar in expresia fetei se citeste mereu buna dispozitie.
Cand lovesti cu  piciorul (si chiar pasesti mai apasat) in podea suna ca planseul de beton sub care se afla incaperi. O alta treaba interesanta este sa vezi fracturarea multor coloane, ce dau impresia ca podeua pesterii a coborat putin dar brusc. Unele dintre formatiuni s-au si sudat deja, dar multe inca prezinta fractura. In poza de sus vezi foarte bine mai ales diferenta de culoare, dar se observa si ruptura.
Imi aduc aminte acum de cutremurul din toamna trecuta pe care Vlad l-a simtit mai tare dormind pe izopren, decat noi care am utilizat o saltea autogonflabila ( rezulta ca salteaua ofera un somn mai lin in vreme de cutremure mici si medii decat izoprenul clasic si rogojina :)) )
Huruit si un pic de vibratii care se transmit in cutia toracica, poate caderi de bolovani, poate si cativa arbori uscati ce stateau inca la verticala.
Vara, pentru micul dejun la padure iti trebuie doar un foc mic cat pentru un ceai .
Desi fructele sunt bune, totusi nu e practic sa le cari dupa tine. Ingramadite, se deterioreaza rapid si in caldura mare nu mai ajungi sa gusti peste trei zile ce carai prima zi. Insa un aspect esential este sa pricepi raportul dintre confortul din timpul deplasarii si cel din timpul repausului (ciclul efort- refacere ). "Bine" in termenii conventionali vei manca acasa sau cand iesi la picnic. Cand ai de umblat, de facut si de vazut, mancarea trebuie sa hraneasca cat sa te poti misca eficient si nu tre sa o conditionezi dupa legile generate de papilele gustative sau preferinte excentrice. Accentul trebie sa ramana pe activitati, mancarea si somnul vin la pachet si nu tre sa le cauti in mod special. Spun asta pentru ca deseori din cauza ca te duci dupa (stiu io ce) preferinte, cari mai mult decat ai nevoie si resursele fizice necesare explorarii le aloci pentru transportul unu bagaj care contine un soi de apartament mobil. Experienta are legatura si cu reglarea nevoilor.
O alta extrema este sa iti iei foarte putine doar ca asa ai vazut la al de umbla mult. Nu uita ca ala stie sa faca totul cu putinul pe care-l cara. Nu ajunge sa ai ceva la tine, tre sa ai si cunostinta si indemanarea sa le utilizezi. Deci oricum faci, nu scapi repede si nici fara efort. Incepe acum.
         
       Miresme efemere
Legat de mirosuri si miresme, mirosul este simtul cu care percepi miresmele. Cand moleculele se epuizeaza, mireasma inceteaza sa mai fie receptionata.
Efemer pentru ca e o cutie din care se tot consuma pana ce se goleste. Trebuie ca cineva sa reumple acel rezervor, altfel miresmele dispar. Ceva legat de miros si memorie, e ca amintirea miresmelor dispare probabil cel mai repede (comparativ cu amintirea unui sunet si mai ales a unei imagini) , dar tot ea si revine cu viteaza gandului atunci cand este resimtita. Si aceasta readuce imediat intreg lantul amintirilor cladite pe fundamentul informatiilor ramase (a evenimentelor ce au avut loc) combinate cu ceea ce ai fi vrut sa fie si cu ceea ce iti imaginezi ca a fost (in locul informatiilor pe care le-ai pierdut ).
Paradoxul  (?) : sunt slab, necesit multa apa, multa mancare, cand e frig, imi este foarte frig, cand e cald imi este foarte cald. Totusi din ce am nevoie de multe, eu nu le pot transporta. El/ea functioneaza cu mult mai putin, totusi daca ar avea nevoie de mult ar putea sa le si care singur/a.
De pe la sfarsitul lui mai se jungleaza padurea. Cu un iunie mai ploios frunza tine bine pana in septembrie, altfel prin august o vezi toata arsa.
Momentan trecem apa, apoi urcam folosind si mainile.
Gaoace mari in stanca, capcana pentru serpi, broaste, soparle, soareci si orice e mic si cade in ele. Pentru turist sunt elemente interesante ce condimenteaza platoul turei.
Cate un licurici sau doi avem fiecare. Pusi impreuna, lumineaza bine galeria .
Broasca e si ea prin zona. Pentru unii ea reprezinta hrana, altora le provoaca repulsie. Unii vad in ea ceva mistic si o asociaza cu oaresce simbolism din vechime, timp in care pentru altii este un subiect interesant de studiat (de disecat chiar). O alta broasca vede in ea partener de joaca, parinte, poate adversar. Vreo insecta vede in ea un pericol iminent. Aceeasi broasca atatea perspective. Totusi broasca nu e niciuna din astea. Tendinta este sa definim lucrurile in functie de  modul in care le utilizam si mai mult, dupa cum le percepem. Nimic neobisnuit pana aici.
Lectia este sa pricepi ca intre ceea ce definim ca este si ceea ce este in realitate ceva sau cineva, se prea poate sa fie diferente majore. Prima are de-a face cu perceptia noastra, a 2 a este un "absolut".
Urcand ajungi mai sus.
Continuand urcusul ajungi sa-l termini. Apoi fie mai mergi o vreme pe plat, fie incepi direct coborarea. Insa in toate astea urcarea si coborarea nu sunt obiectivele urmarite. Ci sunt doar actiuni pe care le intreprinzi cu scopul de a ajunge in anumite locuri.
"valura lanul ..."
Lacuste mari si grase si maro si verzi, neamuri apropiate cu cicadele, capabile sa emita sunete foarte asemanatare. De unde sa stiu daca ele vorbesc sau nu. Noi zicem ca insectele zumzaie si bazaie, poate ele zic de noi ca chiuim si bombanim.
Sunt doua priviri caracteristice. Una in sus catre locul in care tinzi sa ajungi si una in jos , ca sa vezi de unde ai venit. Insa sunt momente in viata cand a privi inapoi este de folos, dar mai sunt si momente cand a privi inapoi te poate lega ca un lant cu zale groase si iti limiteaza inaintarea strict la lungimea lantului.
Robotic nu merge. Vrei retete si sabloane ? Nu-i problema, dar sa nu crezi ca vreunul din ele se muleaza la fix pe situatia ta.
E cum zicea maestrul, inveti baza, executi miscarile, dar in timp trebuie sa-ti dezvolti un stil propriu.
Cat de neinteleasa (sau prost inteleasa) este afirmatia asta ... 
Daca as avea o saptamana pentru subiectul asta si ar fi o postare anume, atunci s-ar putea expune situatii si exemplificari.
Dimineata cand inca mai e roua, dar si in timpu zilei pe unde iarba e mare, se poate vedea deslusit pe unde ai pasit.
In ce priveste ideea de a da mana, exista mai multe variatii ale aceleiasi actiuni. Dai mana pentru ca este nevoie ca cineva sa o apuce, dai mana pentru ca ai nevoie ca cineva sa te apuce de ea, dai mana pentru ca asa cere contextul, o faci dintr-un obicei, apoi mai e cand intinzi mana sa apuci ceva sau sa impingi ceva sau pe cineva.
Unul zice, acolo e o apa verzuie, iar altul zice ca la munte e mai albastra, timp in care tu ai vazut-o cenusie. Ceea ce se oglindeste ii ofera culoarea. In realitate ca apa sa aiba culoarea verde sau albastra, trebuie sa si-o pastreze si cand o iei intr-un recipient si o muti intr-un alt mediu. Atunci spunem ca in apa se afla ceva. E diferenta intre a oglindi si a contine.
Hai sa folosim si metaforic treaba asta si sa spunem ca ceea ce oglindesti nu este neaparat sinonim cu ceea ce este continut in tine. Spre deosebire de apa care nu are vointa proprie, omul este capabil de actorie. Are capacitetea sa reprezinte altceva sau pe altcineva decat este el/ea in realitate.
Doua abateri legate de simplism: una in care perceptia morala in ce priveste binele si raul sunt luate direct si din topor ignorand mereu complexitatea realitatii, iar alta in care de teama consecintelor (sau din rea-vointa) notiunea de "bun si rau" se incearca a fi extrasa macar pe moment ca sa ofere (cred unii) un spatiu mai confortabil si mai neutru pentru un studiu mai detaliat.
Vorbe si cuvinte.
Unele vorbe se duc cu vantul in timp ce altele aduc Cuvantul. Dincolo de jocuri de cuvinte as putea face o diferentiere intre vorbe si cuvinte prin faptul ca vorbele sunt cele pe care le auzi si atat, iar cuvintele sunt cele pe care le auzi, ti seama de ele si ele schimba ceva in/la tine.
Nu opiniile identice ne leaga, ci capacitatea de a comunica in limbaj complex utilizand contradictiile si diferentele de opinie , scotandu-le inainte cu riscul de a nu ajunge la consens.
Ca sa scapi ieftin zici : astia is narozi, frunza ii frunza, broasca-i broasca, merem la padure si gata.
Insa realitatea este ca frunza sub nicio forma nu este doar ceea ce ai zis ca este. Exact cum spui ca un autoturism este butonul de la portiera sau cel mult cum zici ca masina este o roata. Masina include roata de care spui, dar pentru ca include mult mai mult decat atat, ea devine ceva mai complex si cu scop mult mai profund decat o simpla roata.
Omul nu este imaginea pe care o ai in fata, a unui trup care arata in cutare fel sau a unei voci care spune cutare lucru sau are vreun anume soi de sonoritate. Omul cuprinde ceea ce spui tu ... sau nu, totusi pentru ca este mult mult mai mult decat atat, acel om este cu totul altceva.
"Stie fiecare frunza, fiecare piatra" ... aiurea stie. Daca discuti de vreun om, atunci vorba aia ramane vesnica metafora. Mereu exista anumite exagerari in ceea ce priveste perceptia a ceea ce este.
Nu faptul ca avem abateri e bai, cat faptul ca uitam sa tinem seama de aceste abateri si absolutizam uneori perceptia personala.
Daca e metafora, atunci sa le invatam ca fiind metafore, dar cand nu este, sa nu facem noi metafore din ele doar pentru ca nu le vrem reale.
Si nu te teme, bucuria drumetiei nu este cu nimic umbrita, ci este chiar amplificata. Cunoscnd ceva nou nu saracesti. Deci sa nu-ti fie frica ca vei afla ceva ce este, dar sperai sa nu fie.
Din nou mentionez vechea problema in care ne este mai usor sa alegem ce ne place din simplu fapt ca ne place decat sa alegem ceea ce e bun pentru ca este bun si apoi sa ne invatam placerile sa placa bunul.
Vorba "a exprima mult in cuvinte putine" este relavanta doar pentru cine cunoaste contextul in care sau despre care vorba vorbeste.

marți, 9 iunie 2015

la rand e una de stejar


No asta-i mai lunga ca alealalte doua. Si mai am lemn de stejar pentru inca cateva.
E o lingura simetrica cu coada dreapta si cupa mai ... zebrata ?
Este incapatoare si robusta. Sa fie specific sezonului sau poate ca asa mi-au iesit la mana in ultima vreme.