ondulata

De cate ori fac cate o lingura de forma asta simt ca-mi fac semnatura. Printre primele linguri ce le-am facut erau asa ondulate, ceva mi-a placut si atunci si acum.
Dar lasand la o parte preferintele mele, mai important este sa-ti placa tie.

E de stejar, e supla si durabila. I-am pus si un snur din piele impletita, pe care daca nu il folosesti sau simti ca te incurca, il poti da jos oricand. Stii cum ii, unii il prefera, altii nu.

La unele esente imi place sa pun detalii cu fibra lemnului, stejarul e special si in privinta asta.

As zice ca sta mai bine pe mana dreapta decat pe stanga. Pentru stangaci, recomand una simetrica (mai dreapta), ca special pentru mana stanga nu prea fac, ca risc sa raman cu ea multa vreme (sau toata vremea, avand in vedere ca nimeni nu a adus in discutie inca treaba asta).
Dar na, ea e echilibrata si  poate un pic mai artistica decat mi-as alege io. Pentru altu/alta insa s-ar putea sa fie exact ce cauta.

aici discutam de salcam

iar asta e lingura cioplita din el. 

Lemnul lui tare ofera un material numa bun, iar culoarea specifica il deosebeste de multe alte specii.

Si asta e bine finisata si e de nadejde.

Dimensiunile sunt oarecum apropiate de cele mai multe, pentru ca altfel nu as putea sa o incadrez la categoria celor de marime medie, despre care io zic ca-s bune pentru mancat. Forma de asemenea pentru omul care nu cauta sa aprofundeze, poate fi "la fel" cu a unora, insa iti zic io ca asta se poate spune privind superficial si aomenii. "Toti sunt la fel" . Aiurea is, toti sunt diferiti in realitate. faptul ca au in general doua maini si doaua picioare nu ii face deloc la fel. Au un anume sablon al trupului, dar asta nu inseamna ca sunt perfect identici sau ca se raporteaza la fel in viata la lucruri si situatii.
Deci pentru care prefera salcamul si ii place forma asta, clar ca e lingura lui.

"aroma" fagului in ea

O farama din marele arbore poate sa il reprezinte sub forma de lingura.  Lemn tare si compact cu mai multe nuante il el,  ma ajuta sa fac lingura usoara si comoda, dar si placuta ochiului.

Zic si comoda, pentru ca nu orice esenta permite raportul asta intre suplu, rezistent si placut la mancat.

E finisata cum traba si ca toate celelalte pe care le fac si asta are husa ei din piele.

mestereli

Linguri de lemn, pentru ca a devenit specific . Sa zicem trei de data asta. Pe rand le-am cioplit, dar le-am pus impreuna sa fie ca in familie. As putea spune fag, salcam si stejar, dar la fel de bine as putea spune stejar, salcam fag, etc. Indiferent cum zic, ele urmeaza sa fie prezentate pe rand.

 

La capitolu alte mestereli includ tolba. Avand piele groasa de bovine si ata cerata, nimic nu m-a oprit sa o fac. Nu obisnuiesc sa lucrez cu sabloane si masuratori. Indiferent ca fac un arc, o sulita, cutit, papuci,o traista, lingura, cana, haina etc. Dupa ochi si poate din snur merge totul (uneori utilizez o sfoara sa determin mijlocu sau o anume parte la ceva), incercare si ajustare. Si am observat ca se formeaza un anume simt care te ajuta sa aproximezi si sa "cantaresti" din ochi.

 

 Este o tolba laterala,mie astea imi pica mai bine. Dar i-am facut prindere ca sa poate fi purtata si pe spate. 

E simpla, fara prea multe ornamente (ca sa nu fie mai faina ca arcu si sagetile :)) ), ca sa ramana in sfera utilitara. Desigur ca se poate face in multe alte feluri.

Mic nu este simplu ci din contra este cel putin la fel de complex si semnificativ mai greu de realizat, daca implici aceleasi scule si maini la executie. Nici finisajul nu este usor cand simti ca degetele is ca niste butuci pe langa "aschia" asta mica.

Tot felul de treburi se pot face din lucrurile care de multe ori le consideram rebuturi sau deseuri. Mai cu seama daca sunt organice. Ma gandesc acu la lana ce am vazut-o in padure acu doua saptamani, de la cum o tuns ciobanu oile. Acu mi-ar prinde bine la ceva si atunci ca fraieru nu am gandit atata cat sa iau. Si sta acolo pe jos si ploua peste ea si vantu mana frunzele si o calca mistretii si e ca nimic acolo, dar la mine ar fi fost ceva.
Dar las ca amu am bagat la cap. Am bagat la cap sa iau cand se ofera, ca de astept pana am nevoie, e prea tarziu.
Seva la carpen curge de numa, probabil in scurt timp se porneste si la artar si mesteacan.

drumetie si invatatura - muzeul cu pietre de moara

 Spun si invatatura, pentru ca drumetia deriva de la drum. Si deseori omul confunda drumul cu soseaua sau cel putin cu alte tipuri de drum batatorite si usor practicabile.
Nu domnule, drumul este o cale. Drumul meu este pe acolo pe unde umblu - "am drum in partile alea ...".
Si nu ajunge sa mergi, nu ajunge nici doar sa privesti. Tre sa intelegi, sa constati, sa iei notite, sa acumulezi, sa selectezi, sa practici, sa transmiti.
Sunt cativa ani de zile de cand nu mai cred in vorba - "doar o simpla plimbare, nimic mai mult". Nu ar trebui sa confundam "simplu" cu "simplist" (vechea discutie, dar mereu actuala si mereu ignorata) .
Taraneste vorbind, am sa incerc sa enunt ceva ce sper io ca va clarifica diferenta intre termeni. Cand spun e simplu pentru el sa urce dealul cu rucsacul in spate fara sa se oreasca, e simplu pentru ca e sanatos si antrenat. Dar nu pot spune - "e doar o simpla floare, nimic mai mult". Pentru ca oricine are habar de biologie, stie ca o floare este ceva foarte complex. Pana si o singura celula este ceva complex. Diferenta sta in cunoasterea sau necunoasterea detaliilor.
Cand afirmi ca e simplu sa faci ceva ce poti face pentru ca te-ai obisnuit cu asta, ai dreptate oarecum, a devenit simplu pentru tine. Dar cand spui ca padurea si umblatul in ea e ceva plictisitor, tre sa te anunt ca esti inchis in propria ta necunoastere. Baiul nu-i asta, baiul este atunci cand nici nu vrei sa iesi , sa deschizi ochii. Si chiar de nu ai padure, baiul este ca nu vrei nici alte treburi ce au legatura cu viata si ci mai de graba iei nimicurile servite de piata . La inceput iti sunt oferite pe platouri ca mostre gratuite, iar apoi incepi sa investeti si timpul si resursele in tot felul de orice, fara de care nu doar ca poti trai, dar traiesti chiar mai bine.
Ce doreste omul "postmodern" , homo sapiens sapiens  ( ca io cand eram mic eram doar homo sapiens, acu nu-i mai ajunge sa fie om inteligent, acu e de doua ori inteligent !!!, ... dar e o vorba acolo care zice : "Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni" ) ???   Pai, ia sa vedem, astazi vrem ceva sintetic, sa fie gata foarte rapid, usor de digerat, daca se poate predigerat, foarte aromat, foarte colorat si cat mai zgomotos ca sa poata si altii sa observe. Artificial , intoxicant !!!
Dar daca totusi vrei, atunci hai sa mergem inca o data la padure.

 Umblii si bagi la cap. Nici mic, nici mare, nici destept si nici altfel, esti inafara ta si nu privesti locrurile din perspectiva egocentrica ci te lasi de tine si cauti sa explorezi, sa absorbi. E timpul pentru asimilare.
Nu cauta sa faci ceva ca sa-ti satisfaci sentimentele si sa gadili simturile. Fa ce faci cat de bine, iar sentimentele vor fi incluse in proces. Nu cauta sa obtii un mijloc din care sa-ti faci scop, ci mai de graba urmareste un scop utilizand mijloacele. Daca doar te uiti la poze, atunci nu-i deloc abstract ce iti scriu, ... ca si pentru a constata ca e abstract tot necesita un pic de interes sa citim.
In lumea in care informatia e la o apasare pe buton, s-a ajuns ca omul sa nu mai fie in stare sa se concentreze sa mai citeasca ceea ca cauta. A ajuns omul nostru (tu si eu) sa ia doar praful de la suprafata tuturor lucrurilor si sa piarda interesul pentru detalii, pentru esenta si in final pentru consistenta.
Aici vreau sa intervin si sa remediez atat cat reusesc. Vreau sa fac ce n-am facut pana acum, mai intai la mine si dupaia si la care mai doreste sa aprofundeze ceva (macar legat de natura, poate de viata).
Cine esti tu? ma intrebi iarasi, dar cine ar trebui sa fiu , te intreb io ? Adevarul este ca in realitate nu te intereseaza cine sunt, ci imi pui intrebarea cu speranta sa constati ca nu am vreo autoritate speciala si vei putea sa iti astupi urechile in continuare. Pai io ce sa-ti zic, somn usor.
Sunt profesor domnule si predau oricui doreste sa invete. Asa cum tu mi-ai fost profesor la alte materii, am si io o materie pe care o predau oricui doreste sa o invete.
Materia asta are de-a face cu a privi lucrurile diferit, mai clar zic io, poate chiar mai in profunzime/detaliu.
Vreau sa recastige omul puterea mentala de a face ceva cu mana lui. Vreau sa pricepi ca in migala si in exercitiu e o taina mare.
Aici ne vom impotmoli, in superficialitate evident, pentru ca omul s-a obisnuit sa categoriseasca lucrurile in functie de valori, importanta, etc. Dar uitam ca formarea ta ca om este de departe cea mai mare valoare ce o poti dobandi.
Daca poti face bine un lucru si ai rabdare sa mai iei o data daca nu ti-a iesit din prima, daca reusesti sa treci peste blocajul mental numit plictiseala si "n-am chef de asta" , atunci s-ar putea sa fi trecut la alta etapa. Daca reusesti sa faci un lucru bine, ai sanse mari sa faci si altele.
Invantand, inveti sa inveti. O data ce ai invatat sa inveti, reusesti sa-ti faci un sablon, inveti sa-ti faci o "schita" sa iei notite sa pui lucrurile in ordine ca sa se poata sedimenta cum trebuie.
In amalgamul de strigate si forfota, s-a mai trezit inca unul care nu stiu ce tot zice, dar pare ca face pe desteptul ...  , mda, e si asta o perspectiva. Dar daca nu esti prea mandru sau prea ignorant, s-ar putea pe viitor sa colaboram si sa iasa ceva util, din care vom avea de invatat amandoi.

 Fiecare meserias utilizeaza sculele cu care e priceput. Macelarul stie cu cutitele , frizeru cu foarfecele, eu cu cadrul natural.
As vrea sa cred ca vei intelege faptul ca nu natura o promovez ci doar ma folosesc de ea ca sa pot ilustra niste aspecte si sa transmit ceva pe calea asta . Desigur ca la pachet promovez natura, sportul, viata sanatoasa, hrana curata, etc, dar esenta e dincolo de ele.
Stiu ca ti-ar place poate sa primesti raspuns in doua cuvinte la intrebarea ta din patru. Dar un raspuns de felul ala rareori e valid. Cel mai adesea raspunsul potrivit e o alta intrebare. De ce ? pentru ca intrebarea aia stimuleaza gandirea, ratiunea, te determina sa cauti, sa calatoresti, sa faci asocieri, conexiuni, sa legi relatii, te face vulnerabil la greseala, dar si responsabil totodata.
Dupa scurta introducere care trece ca un gand de jumate de ora in jumate secunda, pasesc printre pietrele colturoase acoperite de funzele prea putin tasate de zapada ce pare sa lipseasca anul asta.

 Si pentru ca m-ai "provocat" cu pietrele de moara, am zis sa aduc la cunostinta si altora lucrurile astea.
Este adevarat ca pe zona noastra, pe unele dealuri erau in trecut mesteri care isi ciopleau pietrele de moara la fata locului. Asa se face ca tot ce urmeaza acum, este un episod dintr-un "atelier" mestesugaresc care cuprinde o jumate de deal.
Aici venea omul nu stiu cand, dar stiu de ce. Petrecea multe ore pe zi cioplind piatra.

 In diferite faze, unele mai la inceput, alte deja aproape terminate, multe care au ramas fiind rebuturi. Aici le ciopleau si cand erau gata, le transportau acolo unde era nevoie. Banuiesc ca se facea si comert cu ele, in sensul in care mesterul facea poate chiar la comanda si primea altceva in schimbul muncii sale.
Precizez ca in fiecare poza e alta roata.

 Stau sa ma gandesc ca scotienii daca aveau roti dinastea prin paduri, ar fi facut multi bani cu turismul si sa vezi numa ce de povesti si legende mai bagau. Si stii ce-i interesant, ca ai fi dat bani sa mergi sa le vezi, aici unde sunt gratis, nu mergi, ca nu esti motivat. Vechea discutie cu antrenamentele la sali. Care-i raspunsul la intrebarea mea - " dar de ce vrei sa platesti pentru ceva ce poti sa ai si gratis? " , raspunsul lui este - " paaai, acolo daca stiu ca am dat banu is obligat cumva, in plus mai vad si pe altii facand". Dar de ce nu esti tu ala care motiveaza pe altii ???
 Noi insa, incuiati in superficilitate si incultura, nu suntem in stare sa dezgopam nici macar o farama de istorie, dar mai sa promovam ceva. Galusca, gata mestecata si insiropata (ti-am zis doar, cu arome si esente artificiale), asta-i hrana pentru omul fara "dinti" (=fara minte), tu insa poti mai mult de atat.

 Unele au crapat in timpul cioplirii, altele n-au mai apucat sa fie terminate din varii motive. Dar inafara de cele care s-au spart cu siguranta ca multe au fost facute bine si transportate.

In tot felul de pozitii le gasesti, peste si printre ele au trecut si razboaie. Nu m-as mira ca unele din aceastea sa fi servit si ca scut ostenilor din acele vremuri. Altele poate ca au fost mesele ciobanilor si drumetilor. Multi au trecut si nu le-au observat, insa ele au ramas nemiscate.

 Cam asa e roca din care se fabricau, conglomerat, cu diferite "granulatii".

 Urc, cobor, ma strecor si mai gasesc cate una. O treime, alteori doua.

 Unele sunt groase, alte mai ca placinta.

 Unele au gaura abia inceputa.

 Majoritatea sunt acoperite cu muschi.

 Unele sunt mari, altele si mai mari.

 Pe unele nici nu le observi daca nu te uiti special dupa ele.

 Iar cu altele te intalnesti pe culme.

 Dintre mici si groase e si asta din care a ramas doar jumate, nu stiu unde e cealalta.

 Si aici ai una la care gaura nu a mai apucat sa fie practicata.

 Iar asta sa infipta,

 gandesti ca-i un cauciuc de raba.

Asa-i cu rotile de moara pe scurt, is aici si ar fi multe de povestit, multe de cunoscut despre ele si vremurile in care se ciopleau si erau intrebuintate.
Imi place sa cred ca era o lume mai aspra in care omul avea valoare pentru ca era om, si cand indemanarea era considerata o valoare , iar omul era mai stabil psihic.
In dezumanizarea si relativizarea ce tinde sa se absolutizeze, se pierde omul pe sine, uita pretul vietii si cantareste omul doar ca pe un produs. Daca imi iau o masina care face cat 10 angajati, atunci aia valoreaza mai mult ca cei 10 oameni. Dar stai putin domnule, uiti ca nu poti pune pret pe viata. Poti cumpara un serviciu al unui om, dar nu poti cumpara viata lui, pentru ca aceea nu-i apartine nici macar lui.
Dreptul la viata se primeste la pachet si procesul incepe la nastere.
Daca apreciem viata nu pentru ce ne ofera omu, ci dincolo de asta, apreciem ca pe ceva inexplicabil si minunat, atunci recastigam si flacara care s-a stins in inimile noastre. Recastigam pasiunea de a trai.
Dar daca desacralizam viata si tot ce tine de ea, atunci toate se murdaresc si noi pierdem sensul la orice.
Iar ceea ce ramane este doar o sinucidere lenta si o lunga agonie.
Destept nu esti cand ti-ai dat seama cum merg lucrurile si cand ai realizat ca nu-i nici o smecherie cu omul si cu viata. Se zbate un pic ca viermele, ... faci ce faci sa profiti si sa nu te lasi fraierit si cam asta este.
Nu nu, gresala !!! destept incepi sa fii cand reusesti sa treci peste asta si sa redobandesti mireasma .
Sa redescoperi minunea vietii, fara de care nu te poti bucura ca traiesti. Cata vreme zbaterea ta este doar pentru cateva celule in descompunere nici daca ai reusi tot ce iti propui, nu-ti va aduce mai mult decat o modesta satisfactie de moment.
Insa daca privesti din nou lumea si tot ce-i dincolo de ea ca pe o mireasma ce te imbie la viata, vei vedea ca desi esti mai mic decat credeai, poti sa zburzi. Si vei alerga si vei simti iarasi lucrurile despre care batranii vrbeau si despre care credeai ca sunt doar basme invechite.

 Si atunci iti va zice cineva depimat si cocarjit de povara propriilor ganduri - "mai baga-ti si tu mintile in cap" , iar tu atunci vei zambi si vezi stii ca el nu a fost unde esti tu acuma, insa tu ai trecut deja peste etapa necunoasterii si descompunerii premature.
Cand spui viata, nu poti asocia cu ceva ce o minimalizeaza. Nu poti spune e doar un copacel. In anume context, copacelul ala poate fi ca o oaza. Mic sau mare, asta este un defect de perceptie in care punem importanta in functie de dimensiuni.
Spre exemplu pinul asta, care e un bonsai natural este chiar mai deosebit decat ceilalti arbori din jur care sunt mult mai mari.

Mogaldeata, a crescut foarte incet, neavand pamant ci doar stanca. El stie cat are de lungi radacinile si cum reuseste sa adune hrana ca sa mai inmugureasca si anul asta. Mic, dar expresiv, e un exemplu de forta vitala.
Cu ochii nostrii vedem doar carcasele prin care viata se manifesta, dar viata in sine ne este invizibila. Iar gandirea e ca vantul, nu o si nu il vezi, dar le simti si le vezi urmarile.
Pana la urmatoarea, numa bine.

dupa gust

In drum spre padure, m-am oprit un pic, doar cat sa privesc inca un exemplu de manifestare a vietii.
Ce era adormit, se trezeste aparent lent (lent in termenii nostrii) si in loc sa deschida ochii, deschide mugurii. E "doar o floricica si poate inca una".

In padure pietrele sunt mai rare si cele care sunt, acum zac sub covorul gros de frunze. Asa ca pentru un antrenament de tragere, ma opresc la baza stancii unde e si grohotis. Pe partea cealata a apei este si stadionul. Iar sunetul care se ridica, vocile si strigatele din fundal sunt dovada existentei omului, dovada vremurilor de pace ( poate doar o anume dimensiunea pacii) in care omul lipsit de grija conflictului ce i-ar putea ameninta viata, este liber sa se relaxeze activ impreuna cu altii asemenea lui.
Unii is profesionisti, altii amatori, fiecare merge si joaca jocul asta cu mingea, care poate comporta diferite aspecte. Insa in esenta, prefer sa conturez aspectul pozitiv si cred eu, cel esential, acela in care omul isi permite sa (si sa se ) joace, isi permite luxul de a plati o echipa de profesionisti. Este intradevar un lux, daca stai sa analizezi istoria si chiar vremurile actuale in multe popoare ale lumii.
Insa alt aspect legat de miscare este acela in care poti face ceva fara costuri mari, fara nu stiu ce pretentii. Padurea si muntele este locul in care te desfasori, iar mintea ta este instrumentul de baza.
Acum revind la tragerile cu prastia. Deja te-ai obisnuit cu cea impletita, dar de mic trageam si cu cealalta (prastia catapulta). Prefer modelul "traditional" , cu cracana din lemn si guma si piele puse de mine.
Nu cred ca e nevoie la o prastie de sisteme de echilibrare, suporturi de antebrat, dispozitive de ochire si alte nebunii. Dar na, probabil le iei si in functie de ce anume vrei sa faci cu ea. Io nu vanez, ... deloc. Ci trag cu prastia cum altu se da cu placa. Nu sunt nici bun si nici slab. Sunt ca oricare care nu se antreneaza suficeint, dar care daca ar face-o ar putea sa imbunatateasca ceva. Nu ma intereseaza comparatia cu altii, pentru ca nu are legatura cu competitia, asa ca nivelul este irelevant, insa relevanta este activitatea .
E mai bine sa iesi, sa-ti asiguri un loc si sa tragi intr-o tinta, decat sa petreci timpul alocat relaxarii in moduri nasoale (evit exemplele de data asta).
In plus, parintilor care se tem sa dea prastie copiilor, dar care le dau tablete, jocuri, si toate treburile statice si nu putine din ele au teme violente si chiar indecente, le zic sa se mai gandeasca. Copilul ca si omul in general are o energie care se cere canalizata. Spre exemplu, daca ai o energie si nu stii ce sa faci cu ea, mai bine dai o tura de alergare, decat sa faci o nebunie cu ea (iarasi evit exemplele acum). Daca simti ca tre sa misti, nu vei putea sa te asezi sa scrii ceva sau sa joci sah. E o vreme pentru toate.
Daca tu esti lenes, nu impune copilului sa stea doar pentru ca iti este greu (lene) sa iesi cu el sa te joci sau sa il inveti un anume mestesug. Nu alege calea usoara in care sa-l ai langa tine si sa traiasca realitatea virtuiala, ca isi strica mintea. Iar de mintea  lui depinde el insusi si de el si ceialti de seama lui, depinde viitorul.
Pentru trup, miscarea e esentiala, asemenea hranei, somnului.
Pe vremuri nu era nevoie de miscare sportiva, iar termenul de sport comporta alte dimensiuni - intrecerile sportive avand alt rol decat cel al mentinerii unui organism pe linia de plutire.
O viata activa in care munca de zi cu zi implica efort fizic, nu necesita sport decat poate ca mijloc de relaxare. Insa in situatia actuala in care multi oameni duc o viata fara miscare datorita serviciului si accesoriilor de tot felul care au preluat necesitatea unui efort fizic real, miscarea sportiva a devenit indispensabila pentru o viata echilibrata. Nu e nevoie sa confirmi sau sa infirmi, pentru ca nu e ceva ce afirm doar de la mine. Daca accepti sau nu, tine strict de preferintele tale.
Revenind la prastie, vei vedea ca nu utilizez muntie standard (la nici una din prastii), ci doar pietre colturoase ca dinalea is pe aici. Evident precizia iti va fi mult afectata, dar cum ziceam, cand nu ai o miza reala, nu trebuie sa te afecteze lipsa unei precizii mai mari. Ca munitie pentru prastia aia impletita se utilizeaza pietre cat mai rotunde luate din albiile raurilor, de prefarabil cat mai asemanatoare ca si greutate si cel mai bine merge cu bile turnate din beton . Iar pentru asta cu guma, bilele de otel si alea de sticla fac toata treaba. Insa cum ziceam, pentru cazul real si exercitiu, pietrele cu forme neregulate sunt tot ce ai nevoie.

Ploile alimenteaza adanciturile, iar ochiurile de apa care vara dispar, acum devin tot mai mari. Aici poti vedea verdeta noua si tot aici vor apare broastele in putina vreme.

Mlastina asta este un ecosistem. Poate zici, ce sens are sa pierzi vremea gandindu-te la tot ce este namolul ala , cu treburile mici din el ? dar io zic altfel. Are mult mai mult sens decat sa stai sa te uiti cateva ore si sa auzi ce face unu si altu si de face si cum anume si cat de corupta e situatia si iti mai baga in cap o prostie. M-am dus la stomatolog si in sala de asteptare merea televizoru. Si m-am uitat in jur, lumea e captivata. Privim toti ecranul mare in care se servesc informatii bune sa faci nimic cu ele. Oarece personaj inchis fiind, cauta sa faca anumite manevre sa nu ... . Altcineva a zis ceva despre unu si altul, iar cativa discretiteaza pe anume persoana aflata in ceva functii de conducere. Si poti privi 2 luni asa ceva fara sa inveti nimic, fara sa poti face nimic cu informatiile alea. La intrebarea unui prieten care suna ceva de genul asta " de ce trebuie sa fi atat de pragmatic ? de ce crezi ca din toate trebuie sa inveti ceva ?" .
Raspunsul este ca io ma stiu cat is de prostalau si chiar de as aloca tot timpul sa invat cate ceva, tot nu mi s-ar parea ca stiu suficient. Dar na, pentru ca e altu care crede ca stie deja tot sau macar suficient, dar ar trebui sa stie si asta, ca timpul e limitat si e pacat sa-l petreci ascultand nimicuri chiar rautati.
Asa ca sa iesi afara, sa te misti in mediul a carui parte componenta esti, sa inveti minimul de lucruri ce tin de bunul simt, nu este pierdere de timp. Dar sa petreci 2-5 ore intr-un birt cu inca cativa prieteni ( uneori doar "prieteni") vorbind nimic si stand in fum, consumand alcool in cantitati variabile (si asta de mai multe ori pe saptamana, ani de zile la rand), in mod sigur nu este o activitate benefica. Exista socializare si sub alte forme, iar cadrul in care se desfasoara poate fi si altul. N-ar trebui sa te mai lasi dus de orice val si sa musti momeala . Ti se zice ca asta este, nu-i altceva, deci in consecinta trebuie sa te integrezi. O prostie, este mult mai mult de atat, iar eu te chem sa te integrezi in alt mediu si sa socializezi diferit. Nu spun ca e cel mai bun mod, sunt altele mai bune, dar macar este unul real.
 Tot o prostie e si ceea ce acum se cheama socializare pe diferite "retele de socializare". Retele nebunesti de socializare inenexistenta. Virtualul nu trebuie sa inlocuiasca realul si nici nu ar trebui sa mai gasesti satisfactie in asa ceva. Esti viu si ai nevoie de relatii reale ! Socializarea asta prosteasca ireala, nu te integreaza in ceva real ci tot in ceva virtual. Aia de is acolo nu sunt prietenii tai chiar daca asa scrie acolo.
Ma, retelele de socializare reale is alea de la triburi, in care merge tot satul sa faca casa lu  unu si apoi tot satu participa la cules si muncile specifice. Apoi socializare este aia in care tot satul sau poate doar cateva familii se aduna sa cante si sa danseze la foc, sa spuna o rugaciune sau se uneasca intr-un scop comun. Asta e socializare reala, aia pe internet e o jucarie  si iara te-ai last dus . Trece viata asta si doar ai simulat ca traiesti. E vremea sa te trezesti.

De pe stanca de sub varf, dintre tufele golase poti privi in departere.
Este locul in care in trecut omul putea sa vada miscarea trupelor, Putea sa vada apropierea invaziei inamice, putea observa orice fum care se ridica de la un foc de tabara.
Acum poti sta si observa altele. Poti sa "arunci" o privire contemplativa sau una analitica.
Poti constata ceva, poti planui ceva sau poti calatorii cu gandul mult mai repede decat cu piciorul. In toate cazurile insa, nu doar privesti ci si gandesti.
De acum incolo voi pune accentul si mai mult pe gandire, pentru ca este lucrul care ne oboseste cel mai tare, dar si cel mai important. Unii se tem ca daca gandesti prea mult esti mai putin fericit si probabil de aia fug, insa io zic ca o fericire bazata pe ceva fals este iluzorie, iar cine se haneste cu iluzii curand va muri de foame. Hrana este destula, iar multumirea poate veni si din lucruri concrete cat si din cele imperceptibile cu "sculele" actuale, nu e nevoie de lucruri neadevarate ca sa indulcesti (cu dulce amarui, in final amar de tot, amar de amagire) un moment.
O plimbare se poate face in multe feluri iar scopul poate fi multiplu, de asemnea si benefiiciile. Nu trebuie sa fie neaparat un pilon principal in viata ta cum este pentru mine, dar in mod sigur nu trebuie sa lipseasca.
Intotdeauna vei da la schimb ceva pe altceva. Totdeauna ca sa obtii ceva va trebui sa renunti la altceva, timpul este destul de scurt si capacitatea de perceptie limitata. Mereu va trebui sa alegi. Uneori se cere sa citesti, alteori sa asculti, iar alteori sa vorbesti. Uneori sa taci, alteori sa ajuti.
Atentie la termenul "se cere" . Pentru ca desi poti deveni om liber sau poate esti, libertatea asta nu este una absoluta ci este ingradita in limitele unui anume sistem. In plus nici nu iti doresti la modul real sa fi liber inafara lui, decat daca nu cunosti destule detalii.
Esti dependent de relatiile interumane si majoritatea actiunilor se rasfrang inspre si dinspre asta. Nu iti doresti la modul real sa fii complet independent si sa fii de sine statator pentru ca oricum nu ai alege sa traiesti singur intr-un loc creat dupa mintea ta, un univers inexistent inca. Nu iti place si nici nu poti trai singur independent de orice.
Insa e important sa cunoastem libertatea in termenii omenesti, ca nu cumva sa primim ce ni se serveste, o sclavie mascata de un "tricou" pe care scrie "libertate" . Cand crezi ca a nu face ceva este o ingradire nedreapta, atunci sa gandesti bine daca nu cumva gardul ala a fost pus acolo cu un scop benefic.
Sa fii liber sa te droghezi nu este o libertate, pentru ca in secunda 2 esti dependent de drog (iar prin drog ingramadesc tot ce iti creaza dependenta si simultan iti dauneaza).
Dornta de a indeparta toate legilor nu e un gand despre libertate, e doar confuzie. Invata legile pe care trebuie sa le respecti si invata si ca legile drepte exista ca sa iti protejeze viata si bunurile.
Nu indeparta ce trebuie sa ramana, dar scapa de lanturile care te tin legat in mizerie.
Litere mici si multe, ca furnicile pe foaia de hartie. Ce tot scrie ala acolo ? Nu stiu, dar ia sa mai fac o corneta din foaia aia si sa trag la ala, ca-i cu geamu deschis. Sau poate ca nici cu alea nu trage nimeni, poate ca nu se mai joaca copii cu asa ceva. Ziceai ca is treburi primitive, barbare, ca "luptele" cu sabii din brazii de dupa craciun (care ajungeau la gunoi api noi ii luam si ii pregateam) is periculoase sau ca joaca copiilor cu tivi si cornete e periculoasa. Dar poate ar trebui sa stii ca acum copii de cum se apropie de adolescenta viseaza la pistoale. Nu putini sunt cei care au deja. Aia vad in jocuri, la stiri, in filme, la smecheri in masini, camioane, etc. Nimeni nu vrea sa fie fraier, toti vor sa  fie luati in seama. Orice educatie si scolarizare conventionala ii oferi copilului, daca nu esti langa el si nu te joci jocuri antrenante, isi va gasi singur jocuri din alte surse.dar va pierde dimensiunea realitatii si constientizarea implicatiilor.

Sus pe deal s-au pornit focurile. Linia invapaiata inghite toate uscaturile si puternica reactie de oxidare are loc cu eliberare de caldura, lumina si multa "ceata" inecacioasa. "Ardem ca sobolanii, daca iesim acu" , probabil spun cartitele si soarecii :)).
Si banuiesc ca vor avea de lucru baieti de la pompieri si ocol, ca si in anii trecuti de altfel.
Focul asta e magic. Nu doar asta ci si altu. la o anumita distanta te incalzeste, la alta te arde. El curata si tot el distruge.Nu este viu, cum este o persoana, dar se hraneste ca una. Nu are constiinta, ci este un instrument.
Pe de o parte pamantul ramane curat si iarba frageda creste. Pe de alta parte vantul duce focul dincolo de unde si-ar dori omul sa ajunga. Il duce in padure acolo unde sunt si crengi si busteni uscati si il duce chiar la claia de fan si salase. Nu putine au ars pe aici. Echilibrul e fin, dar si ierburile mari. Daca nu s-ar arde, pasunatul ar fi impracticabil.
Nu spune nu, pana ce nu cantaresti bine situatia. E bine pe o parte si rau pe alta. Poate ar trebui ceva mai mult efort investit, nu doar interes personal ci si responsabilitate fata de mediu care nu este doar al unui singur om (sau categorie de persoane).
Ploua acum, iar apoi da soarele.Verdeata noua va inghiti negreala si cenusa.
Din nou si din nou aceleasi discutii despre muguri si primavara (cum discuta japonezii de florile de cires) dar niciodata identice. Aspecte distincte apar an de an. Desi ceva comun, nu este plictisitor. Nu te poti plictisi de culoare daca esti privat multa veme de ea ci incepi sa o doresti.
Si daca n-ai urcat niciodata intr-un copac pana la varsta aste e ceva bai. Nu e iremediabil, da nici neglijabil. Nu are sens sa-ti ascunzi lenea spunand ca numa maimutele se urca in copaci, ca se urca si jderul si veverita si pantera si rasul si multi altii. Nu spune ce e important si ce nu pana nu ai analizat importanta lucrurilor si doar ai luat ce ti s-a servit, mancand zilnic doar meniul zilei.
Daca apucam sa facem o treaba in sensul asta, o sa am grija sa incadrez si cataratile de toate felurile la categoria "tipuri de deplasare". O sa vezi atunci ca exista si o modalitate corecta sa faci lucrurile astea si iti va deschide perceptia si-ti vei mari zona de confort .

primavara ? ... nu-i cam devreme?

O fi prea devreme sau nu, asta este. Ii cald acu, zapada a fost foarte putina si rara pe aici, iar frigul a fost doar de gust. Nu spun ca nu poate sa mai vina vreo "rafala" , dar si daca vine, mult nu tine.

Pentru a percepe in mod extraordinar o floare marunta, este nevoie ca ea sa fie rara si tu sa fii multa vreme privat de asa ceva.
Fara sa te gandesti la specii, sa vezi in ea o minune, sa vezi viata in tulpina fragila. Sa vezi cum trage dupa ea intrega lume si sa inveti ca intotdeauna cu o floare incepe primavara.

Apele curg binisor, nu ca in aprilie, dar ii bun. Avand in vedere debitul din vara, ne bucuram ca putem gasi apa de baut pe orice vale.

Pe orice vale, mai putin pe cele seci. Asta e seaca ,

insa pe astalalta curge apa proaspata.

Profesoru a optat pentru somn sub ceru liber. Si bine o facut.

Cat despre resturile de pasare de pe deal,

am adunat penele, ca am io ceva plan cu ele. Sunt resurse, nu-s de lepadat.

Am tinut sa pun niste imagini in miscare ca sa semene mai bine cu realitatea. In prima faza am zis sa iti arat cam ce inseamna padure tanara si ce inseamna increngatura si imbulzeala. Tinand cont ca este iarna si nu-i nici o frunza si totusi abia umblii prin desis.

Am urcat pe un fag un pic mai gros ca mana, ca sa vezi cateva detalii. Spre exemplu trunchiurile indoite de la zapezile mari din anii trecuti. Fiind atat de apropiati unul de altul, arborii astia au sustinut pe coroana lor (care uneori era si cu frunze ce nu au apucat sa cada) mai multa zapada decat le este in putere.
Vei vedea ca unii s-au indoit si au ramas asa, in vreme ce altii au fost rupti de zapezi si vant la care inghetul a contribuit simtitor, furand elasticitatea obisnuita. Asa ca unii sunt aplecati, altii rupti, si poti zice ca e o cu totul altfel de padure.
Nici paraul si vaile nu sunt curate de trunchiuri si crengi, iar cadrul natural, in realitate nu este ca si un parc.
Copacii indoiti vor muri majoritatea, cum de altfel au murit si multi altii dinaintea lor. In lupta pentru cer, in intrecerea catre lumina soarelui, unii ajung, altii nu. Cert este ca un copac plecat in felul asta nu se indreapta, cel mult ii vor creste crengile in sus.

Paraul e curat, iar zona pare linistita. Fara mari pretentii gasim un platoas in care sa punem tabara.
Iar acum imi amintesc ce imi zicea unu si altu. Cand intrebam daca o mai tras cu arcul, unii ziceau niciodata, altii - de cand eram mic, nu. Si ma gandesc cum omul asociaza trasul cu prastia si arcul cu joaca.
Io stau sa ma gandesc ca trasul cu arcul din copilarie era o joaca similara cu condusul masinilor de jucarie sau cu calaria unul calut de lemn sau plastic.
Stai si tu si gandeste. Cum un sport ca si golful cu investitii atat de mari, este ceva pentru o categorie anume, iar scopul principal pentru masinute,teren,carausi,echipamente,este sa bagi o bila intr-o groapa in pamant !!!
Frumos nu zic, dar pentru mine e incomparabil cu a arunca cu sutilita sau a trage cu prastia.
Vorbind de jocuri si sporturi, oricand inclin catre a trage cu arcul, daca am de ales intre asta sau biliard. La ambele ai nevoie de precizie, de mult exercitiu, doar ca unul e chiar sport si are si aplicabilitate reala (unii oameni isi mai castiga hrana in felul asta).
Cat despre aruncatul la tinta cu o sulita, este un bun antrenament chiar daca il faci sub forma de joc. Fara sa ai nevoie de cunostinte prea mari, poti incepe prin a alege un bat cat de drept gasesti.
Foarte in mare, cu sulita poti fie sa arunci cat mai departe, fie cat mai precis intr-o tinta. Afara de astea, exista si tehnica de lupta cu sulita (din arte martiale).

 Nu e nevoie sa intru in detalii despre lungimi si grosimi standardizate, ca si sulitele au scop multiplu.
Vreo doua ore daca poti sa arunci intr-o tinta, statica sau in miscare, o sa simti ca ai lucrat muschiu si ai exersat miscarea si ti-ai imbunatatit precizia. Insa este bine sa mai schimbi pozitia si distanta si sa incerci cu ambele maini.
Sunt si aici pozitii, deplasarea, sunt detalii privind aruncarea, dar dincolo de astea, generalizez un pic si zic ca e un bai in modul de raportare.
Exact cum nu confunzi condusul imaginar al unor masini de jucarie cu autoturismele ce le conduci matur fiind, n-ar trebui sa mai confunzi nici tragerea cu arcuri adevarate, cu cele din crengi pentru copii.
Si o alta perspectiva, n-ar trebui sa-ti fie frica de sporturile si jocurile care au de-a face si cu ceva practic, cu efortul fizic si munca multa.
Ai cazut in plasa comerciantilor care te-au pacalit si acum crezi ca daca nu e ceva cu multe accesorii si ceva cu lumini, culori si sunete, cu dispozitive speciale si toate magariile, toate necesare pentru ceva care in esenta e la fel de simplu si poate nici atat de practic.
O miscare buna si un joc mult mai sanatos decat sa stai sa stai intr-un birt ore intregi sa joci carti si sa vorbesti prostii, este sa iti tai niste butucei, sa infigi un par in pamant si sa arunci la tinta in el. Pe masura ce nimeresti, cresti distanta.
Mai bine lasi copilu sa fuga dupa nori si frunze in vant, decat sa ii fuga mintea la bani si pe ce sa-i cheltuiasca, timp in care el habar nu are cum se castiga si in ce trebuie investiti.
Plictiseala in ce priveste lucrarile de migala si de treburile practice, este o stare mentala si se instaleaza pe fond de proasta educatie. Treci peste asta si reinvata sa gandesti, sa te misti in natura.
In timp, poate vei reusi sa prinzi ideea pe care o sa vreau sa o continui, aceea in care nu ai nevoie de o remorca de acesorii dupa tine, ci doar de cunostinte si un pic de gandire. O mare lipsa este ca am ajuns sa fim lenesi in a mai gandi si speram ca accesoriile alea sa gandeasca pentru noi. Si apoi te miri de unde frustrarile si neimplinirile. Pai daca pierzi satisfactia unui lucru gandit, facut cu mana ta, normal ca vei fi nemultumit si pe latura asta. Cand robotii fac ce trebuia sa faci tu, te-ai fi asteptat sa gasesti satisfactie ca stai, dar curand descoperi ca ti-ai pierdut scopul.
Fara sa ma intind mai mult de data asta, ma intorc la imaginea cu primavara ce poate vine repede, poate nu. Oricum urzicile deja au iesit si poti merge sa le culegi.