miercuri, 23 iulie 2014

nu-i cu titlu, e cu lingura

Un pic ondulata si mai subtirica e lingura asta de fag.
 Ai vazut ca unele is mai groase, altele mai lungi, unele mai subtiri, altele mai scurte, dar de cele mai multe ori caracteristicile astea vin amestecate (bun, nu lung cu scurt :)) ) .
Lemn tare fagul, numa bun de o lingura trainica. Lingura de tipu asta care are cupa ingusta are avantajul ca patrunde unde aia mai lata nu, insa fiind lunga, pastreaza capacitatea.
Altfel, iesim un pic la padure si mai vedem ce se ciopleste.

si inca una de ulm

Da, ii un amestec reusit de culori si mai rar intalnit la lingurile de ulm.
E o lingura medie avand in vedere toate dimensiunile si are coada curba, dar merge bine pe ambele maini.
Culege cu usurinta atat de pe farfurie cat si din castroane.
In realitate e la fel de colorata, poate chiar un pic mai inchisa decat acolo unde "lovea" soarele in ea. 
Alte detalii, are snur din piele impletita si husa ei tot din piele.

marți, 22 iulie 2014

mai simpla de atat nu e lingura

Lingura de baza, din lemn de cires este exact cum o vezi.
Asimetrica, fara modele si ornamente, este doar pentru mancat si nimic mai mult.
Nu e o lingura dreapta, insa are doar o minima ondulatie cat sa fie buna la mancat. Apoi alt aspect prin care contrasteaza cu aia de mai devreme este ca nu are cupa adanca. Unii chiar asa prefera. 
In rest, e bine finisata si are ambele nuante specifice lemnului de cires.

luni, 21 iulie 2014

si inca cateva

Din randul celor 4, in ordine mai de graba aleatorie, prima care se prezinta este
lingura din lemn de platan.
E o lingura medie solida, incapatoare, adanca si simetrica.
Lemnul are culoare faina. Apoi pentru care vrea o lingura adanca s-ar putea ca asta sa-i vina la fix. Are 19,5 cm lungime, asa ca nu stiu cum pare din poze dar nu-i grosolana ci are un raport bun intre confort si robustete .
Zilele astea o sa le astern si pe alealalte .

duminică, 20 iulie 2014

puukko

Cam asta-i cutitu cu care pot sa fac toata treaba. Nu as lua pentru el o lama mai scurta sau mai lunga, mai ingusta sau mai lata, ca dupaia devine "prea" specializat pe o treaba anume si pierde la celelalte. Acu e limpede ca nu exista cutit universal la modul real, dar unele se descurca mai bine ca altele la mai multe munci.
Fiecare isi doreste sa abia in cutit caracteristicile care sa-l faca potrivit pentru ce are el voie. Io vreau sa fie nu doar rezistent si nu prea mare sa nu incomodeze la purtat si taiat (mai ales la munca fina), dar vreau si materiale decente si aici e mult de discutat, ca pentru multi "decenta" se ridica la oteluri foarte speciale, dar in realitate nu este asa daca vorbim de cutite pentru mesterit si de uz general ( ci vorbim de cateva proprietati anume pe care sa le indeplineasca, restul e marketing). Apoi vreau sa fie cat mai simplu, dar comod (sa permita multe prize pentru multe tipuri de taiere). Sa aiba in el otel, lemn, piele, os, alama, etc, nu plasticaturi nebunesti. Nu vreau sa coste cat un obiect de lux si nu vreau multe ornamente la el, ca am in plan sa-l folosesc nu sa ma uit la el. Desigur ca preferintele altuia difera .
Asta are un maner de buba dinaia de mesteacan luata acu vreo doi ani. Am taiat-o in "dreptunghiuri"  (paralelipiped dreptunghic) si le-am bagat in sertaru ala in care tin lemnele si oasele.
L-am inchis cu o felie de corn de cerb carpatin ( manerul ... nu sertarul) si intre ele piele de bovina.
Teaca e din piele de ren, ca asta e usoara si tare si merge bine la cutitu nordic.
L-am intors si pe o parte si pe alta sa-l vezi mai bine.
Si pe final de postare, doresc sa mentionez posesorilor de cutite ca e mai usor sa intretii taisul decat sa-l ascuti dupa foarte multe luni (sau ani) de toceala.
Imi aduc aminte ca l-am intrebat pe Liviu intr-o zi de briceagu ala a lui. Mi-a zis ca nu-l mai are, ca nu mai taia deloc si nu a mai avut ce face cu el. Apoi stai linistit ca am vazut si cutitul tau si era tocit rau, iar impresia ta cand te-am intrebat de ce nu-l ascuti a fost ca el inca taie bine :)). Treaba e ca un cutit cu materiale bune, forma faina, dar fara tais e unul aproape inutilizabil. In plus e mai periculos sa fie tocit decat sa taie bine, ca imprimi mai multa forta la taiere, lucru care nu doar te oboseste, dar pregateste riscul de a devia din obiectul vizat in orice altceva (inclusiv in membre). 
Ti se par scumpe pietrele de ascutit si/sau spui ca nu stii sa ascuti, dar pana aici nimic iesit din comun. Realitatea este ca la cei mai multi comoditatea si dezinteresul este singura piedica. Asa ca inarmeaza-te cu rabdare si vei capata pricepere prin exercitiu si studiu.
Nici io n-am stiut pana ce n-am invatat si cu siguranta ca dupa standardele unora nici acum nu stiu sa ascut. Dar io nu ma raportez la microscop ci la cat am nevoie sa tai. Batranu mester il ascutea cum stia, fara scule de maxima precizie si superlupe si lucra cu el mai mult decat 50 de oameni cu microscop, ... chiar daca nu avea tais "perfect". 
Revin si zic ca pe langa caracteristica estetica, care nu doar ca n-ar trebui sa primeze, uneltele sunt facute sa fie folosite. Dar si aici exista doua extreme. Una a celor care in grija lor pentru unealta aproape ca uita sa le mai foloseasca. Mai mult il ascute decat taie cu el, apoi uitand ca nu l-a tocit, de plictiseala il mai ascute o data. Iar alta extrema este cea a omului dezinteresat total de intretinere si care se comporta cu cutitul ca si cu un bat de scormonit in pamant.
Nota: nu fii extremist, fii echilibrat. 
O zi buna in continuare.

marți, 8 iulie 2014

iar acum una din lemn de platan

Din doua bucati de platan ce le-am primit de la daci, am pregatit semifabricate pentru doua linguri (sper io ... ca iasa si cealalta).
Apai asta e una din ele. Ii o lingura un pic mai marisoara, adanca si cu coada mai lunga, dar e usoara si comoda la mancat. As zice ca-i excelenta pentru ciorbe si alte zemuri.
O gaura in coada cu fieru rosu i-am dat si un snur din piele impletita i-am pus, ... ca sa aiba.
Husa din piele are si ea.
Asa ca idee, lingura are lungimea totala de 21,6 cm, deci e un pic mai lunga decat cele mai multe pe care le fac (19-20 cm) lucru care pe unii ii incurca din varii motive, iar pe altii ii ajuta. De aia is mai multe feluri si dimensiuni, sa-si gaseasca fiecare una care sa-l multumeasca.

duminică, 6 iulie 2014

din mii si mii, doua la fel nu aflii

Doua din patru sunt proaspete.
Una ii asta din lemn de cires.
E o lingura un pic mai scurta, dar comoda, bine finisata si se incadreaza foarte bine in traista.
E simetrica dupa cum pare si-n poza.
Dupa furtunile de saptamana trecuta am vazut mai multi ciresi cazuti. Daca mai raman acolo vreun an, o sa avem lemn bun si in continuare. Apai daca nu, ... oricum is ciresii rupti din anii trecuti.

vineri, 4 iulie 2014

si cioplim linguri

 "Alura atletica" in categoria lingurilor, avand culoarea specifica arborelui din care provine.
Si da, este tot din teposul paducel.
Alaturi de alte linguri, dar totodata diferita de oricare alta existenta, are si ea husa din piele care sa o protejeze la transport si depozitare. E drept ca pentru cei ce mananca doar acasa cu ea, husa se poate sa nu-si afle intrebuintarea . Insa avand in vedere ca io chiar doresc sa promovez apropirea de cadrul natural si vreau sa re-cunoasca mediul pur creat din care isi trage resursele, voi asocia mereu ceea ce fac cu ceea ce gandesc si doresc sa transmit.
In rest, pentru cine iubeste soarele, ii doresc zile insorite, pentru cine prefera racoarea si vremea umeda, in clima noastra avem parte de ambele. Totusi in privinta preferintelor mi-ar place sa ne largim sfera de perceptie si sa invatam sa iubim diversitatea elementelor pentru ca e nevoie de toate. Capcana este de a lua cu usurinta doar ceea ce ofera confortul de moment, insa daca facem asta dovedim ca suntem mereu copii la minte , ... in sensul cel mai negativ cu putinta (adica nedezvoltati si iresponsabili) , in loc sa fim adulti la minte si copii la "inima".
 La modul real sa iubim pe Creator si sa ne iubim unii pe altii. Pentru ca orice forma de dragoste care exclude pe ceilalti nu este dragoste ci egoism."Iubesc natura, iubesc soarele, iubesc muntele, ... pe oameni nu, ca is rai, ranesc animalele, taie copacii, etc"  - aiurea iubesti, te iubesti doar pe tine si iubesti doar ceea ce iti ofera confortul. Si te anunt ca nu esti cu nimic deosebit/a aici, asa sunt si eu si multi altii. Aici e mult de muncit. Iar a nu recunoaste asta nu va aduce niciodata remediere.
 Lucrurile vin si trec, iar incarcatura lor este oferita de oamenii care le utilizeaza. Un lucru are doar atata valoare cata ii oferim noi. Insa desi exista tentativa de a incadra si fiintele in categoria lucrurilor, totusi ceva viu are valoare nu in functie de cat ii oferim noi din prisma pur utilitara. Valroarea unui suflet viu nu se poate determina dupa metodele noatre rautacioase de evaluare. Nu este nici un om care sa creeze viata in vreun fel, cum nu este nici un om care sa o poata explica . De ce atunci sa ne inselam crezand ca o putem masura ? Sa ne rezumam macar in prima faza la ceea ce putem face si la ceea ce suntem responsabili sa facem.
Gandesc si io ca narodu ce vorbeste singur, nu tre sa pierzi vremea citind, ca am pus si poze colorate.