miercuri, 26 noiembrie 2014

7+1

Astea is,
iar aici e lingura din cires.
E o lingura cu coada mai dreapta,ii simpla, comoda la folosit si e mai incapatoare decat pare.
Ii bine finisata si e din categoria celor care is mai faine in realitate decat in imagini (zic asta pentru ca nu-s toate asa).

cutit

Asta e cutitu pentru mesterit si pentru drumetie. Lama-i finlandeza (Lauri) din otel carbon si din punctul meu de vedere are chiar dimensiunile potrivite.
Cutitul sta bine in mana si permite cam toate prizele de lucru.
L-am facut din lemn de tisa si
corn de cerb carpatin.
E gata ascutit si dosul lamei e finisat.
Teaca din piele de ren, simpla, usoara si de cursa lunga. Pentru mai multe detalii, trimite-mi o scrisoare" pe adresa afisata in dreapta.
Sanatate si numa bine.

marți, 25 noiembrie 2014

cioplit,necioplit

Aceleasi meleaguri, alte nuante.
Umblu pana ma opresc. Apoi stau pana pornesc iara. Dupa ce pornesc si umblu, ma opresc cand decid sa o fac.
Desi exista o "moda" pe treaba asta, totusi as vrea sa fac o delimitare clara intre a umbla de dragu mersului si ceea ce io numesc drumetie. 
De ce sa aduni kilometrii, esti robot ?
Scopul drumetiei ar trebuie sa depaseasca segmentul cifrelor. Nu e vorba de kilometri si timpi, este vorba de a fi acolo, de a simti si de a face ceva ce in alta parte nu poti face.
O drumetie de mai multe zile va include automat etapele de mers, insa obiectivele vor fi mereu inafara distantei parcurse si a timpilor scosi. Nu e competitie, nu e performanta, este timpul tau liber atat de scurt si de rar. Investeste-l !
S-a racorit. Frunzele au cazut, e vremea vanturilor si a precipitatiilor. Foculetul de acum 2 luni nu-si mai gaseste intrebuintarea in tabara. I-a luat locul unu mai mare.
Totusi si in cazul asta, lemnele ar trebui folosite cu bun simt. Iar ceea ce vezi pe margine serveste mai ales la uscarea bustenilor, dar si ca reflector de caldura. Cei pe care nu-i folosesc ii voi risipi prin padure, cam de pe unde i-am luat.
Podul de piatra s-a prabusit si nu vom face altul mai trainic, ... ca nu-i nevoie. Un fag a cazut si a unit malurile si e suficient, mai ales ca nu-i aglomerat.
Dar ceea ce avem aici este frasin.
Bag la desaga si gata.
Dincolo de punte e casa.
Si incepe treaba.
Dar dupa atata stat pe langa tabara, gandesc ca-i potrivit sa mai si misc o leaca, asa ca las sculele si merg sa vad ce ofera imprejurimile.
Pe o faleza "incopacita" se vad urmele unei cascade fantoma.O perdea de apa mai subtire ca matasea se prelinge fara zgomot.
Nu zic, poate dupa multa ploaie , in cazul vreunei viituri ii posibil sa curga mai tare de atat.
Ca sa vezi diferenta . Cum a fost cu doua saptamani in urma si cum este acuma.
Dar pesterile astea cheama la explorat.
Ii si ea paici, mai mult refugiu pentru vremea rea si loc de adapost pentru oaresce animale.
Apropo de refugiu pe vreme rea. Nu-mi plac focurile la gura pesterilor si nici nu le recomand. Daca ai astfel de inclinatii, mai bine mergi la vreo surplomba. Chiar si acolo ai aceeasi datorie ,aceea de a face curat dupa ce pleci.
Bun, ia sa vedem ce se ascunde dincolo de intuneric.
In mare doar os, ce a fost de mancat .... a fost mancat.
Paianjen
si bivuac ...
Gasim formatiuni, despre care nu are nici un rost sa vorbim ca nu suntem de specialitate.
Strop cu strop, uneori mai des, alteori mai rar.
Coloane ce nu sustin, ci sunt sustinute,
dinti de piatra
si deja e seara si racoare.
Inainte de lumina vine ploaia
dar apoi trece.
Sunt semifabricatele pregatite in tura asta . Impachetez si
pornesc la drum.
Cioplit, cata vreme e doar in lemn pare simplu. Dar probabil ca din minte pleaca la maini.
Mana foloseste instrumentele si ele scot din lemn pana ce lemnul capata o forma determinata (asta daca iti iasa schema :)) ). 
Am decis sa stau in liniste si sa nu ma gandesc, numa asa ca sa probez. Am vrut sa vad daca e adevarat ce imi spuneai referitor la cugetari. Stii tu , treaba aia in care io ma intreb si tot io imi raspund, ca doar e limpede, daca is singur la padure cine alticineva ar putea raspunde si intreba ?! 
No, iar rezultatul a fost surprinzator, ... pentru tine. 
Si adevarul este ca vine ca inspiratia. Daca si acum mai crezi ca sursa principala de inspiratie este ceva ce tine de tine, ori nu esti sincer ori nu ai avut parte de prea multa inspiratie. De fapt, inspiratia este ceva ce mereu vine din exteriorul tau, tot ce poate face "sinele" tau este sa o primeasca. Cum ii zice si numele "inspiratie", prin definitie este "aerul" ce il primesti in tine. Nu voi despica firul acum pe natura inspiratiei.
Nu pot vorbi decat ce percep din ce primesc, nu sunt avizat sa vorbesc despre ce am citit, ca nu prea ma numar intre cititori, ... din pacate. Io am cugetari "primitive" ca indianu care petrecea timpu afara. Acolo vorbesc, intreb si acolo primesc raspunsuri. Uneori nu intreb, alteori nu mi se raspunde ... imediat. Dar dialogul este cat se poate de real. Is nebun ? Hmm, poate , din punctul tau de vedere. Totusi as zice ca se va putea verifica daca e nebunie sau nu,in functie de continutul informatiilor.
Si cum ziceam, am refuzat atat sa intreb cat si sa ma gandesc. Totusi cugetarea a venit.
Si acum prima.
Poate ca pe undeva cel ce a zis prima oara altuia "necioplitule", s-a lovit mai intai de "forma" lui nedeterminata de comportament. 
Necizelat, nedaltuit, hmm. As zice ca nu e cel mai rau lucru posibil. Spun asta in ideea in care ceva necioplit este inca in stadiu de materie prima si nu e vorba de un rebut. Asa ca mai e mult de lucru acolo.
Cu instrumente bine ascutite si pricepere, dintr-un material bun poate iesi o opera de arta, ... nu din mana mea, ca nu-s io artist.  
 Intrebarile pe care nu le ignoram deschid porti pentru raspunsuri. Raspunsurile ofera directie. 
In concluzie e mai usor sa lucrezi cu un necioplit decat cu unul cioplit gresit. 
A doua cugetare.
Vanzatorul de iluzii este un plagiator. El niciodata nu creaza, insa mereu copiaza, atata stie, dar e expert. Desi nu se leaga cu restul naturii, se pare ca se leaga de minune cu preferintele delasatoare si egoiste ale multora dintre noi. 
Asa se face ca unii numim binele rau si raul bine, timp in care unii au mers mai departe si au afirmat ca nu exista bine si nici rau. Desigur ca niciunul nu crede asta, mai cu seama cand raul se rasfrange asupra lui.
Un om nedrept relativizeaza adevarul (evident doar in mintea lui) din simplu motiv ca i se pare mai usor sa indoaie universul dupa sine, decat sa se recalibreze. Totusi cel ce face asta, cauta sa adorma constiinta care inca incearca sa-l mai mustre. Dar adevarul despre bine si rau ii este aratat in momentul in care el se gaseste in situatia victimei. Cu toate astea, desi s-ar putea sa te uimeasca, exista oameni care nu invatat lectia nici dupa ce au pierdut lupta.
"Ai pierdut lupta, nu pierde si lectia"
Cugetarea a3a.
Nemultumirea pe care mereu o invoci are la baza altceva. Sursa problemelor sta in degradarea morala si nu in natura unui creator rauvoitor cum afirmi (stii tu "daca ar exista , de ce permite sa ..."
Motivul este "boala" de care suferi. Este defectul major. Ea face victimele si strica lumea. Daca avem vointa proprie, tre sa fim constienti ca avem capacitatea sa facem si greseli (te-am scuzat aici, am evitat sa zic ca faci rau intentionat, .. tine minte ca aia nu e greseala !), nu doar bine. Iar dupa ce faci prostii, macar ai maturitatea sa pricepi ca greselile tale au adus nemultumirea de astazi.
Spre exemplu, nu este de vina Dumnezeu ca unii manca pana nu mai pot umbla, timp in care altii nu se pot ridica de jos de foame. Nu este de vina El pentru ca ai ajuns un betiv, ai vandut tot ce aveai si zaci intr-un sant muribund si nepasator. Este o nebunie sa dau vina inclusiv pe educatia pe care mi-au oferit-o (sau nu) parintii, cand vine vorba de lucrurile pe care le comit acum, ... mai cu seama ca sunt constinent de ceea ce fac ! 
Revin. "Daca ar exista vreo fiinta divina (cum spui tu) , nu ar permite toate astea" . Deci aici nu vrei sa pricepi. Te bucuri ca ai libertatea , dar dupa ce abuzezi de ea si iti faci singur rau si faci rau celor din jur, Creatorul tau este vinovat ?
Noteaza si poarta mereu cu tine, ca iara uiti. Ai libertatea sa te droghezi, dar daca incepi sa o faci, iti vei pierde libertatea, pentru ca drogul te face sclav !!!
Ai libertatea sa fi lacom, dar facand asta, altu va ramane fara. Ai libertatea sa minti ca sa treci usor peste situatie, dar facand asta strici lumea din jurul tau si te strici pe tine, pentru ca minciuna nu face parte din natura! Prin definitie, minciuna nefiind adevar, poti zice ca este ceva inexistent (e doar o iluzie ce se da drept ceva real, ... iluzionist, scamator). Consecinta afirmatiei unor lucruri inexistente ca si cum ar fi reale, este ca cineva se va baza pe ele si se va ineca . Tu daca ai iubi, nu ai lasa pe altu sa se inece doar ca sa-ti mearga bine pe moment, dar egoist fiind il lasi sa moara in minciuna pe care i-ai aruncat-o.
Mi-a luat ceva vreme sa pricep de ce minciuna are "picioare scurte". De fapt nu are deloc. Mereu o minciuna "mica" va necesita cel putin una sau doua mai mari ca sa o sustina. Iar dupa o vreme efortul va fi de-a dreptul epuizant si in final toate se soldeaza cu consecinte grave. Dintre ele as aminti doar pe a2a cea mai importanta - aceea de pierdere a increderii pentru tot restul vietii in fata celui ce te-a descoperit. Dureaza ani de zile ca cineva sa capete incredere in tine si ajunge o secunda ca sa darami tot ce ai cladit.
Desigur ca pentru cel ce crede doar in sine, minciuna sub nici o forma nu poate comporta caracter negativ.
Bun. Natura cum ziceam reprezinta nu doar spatiul verde, ci intreg ansamblu cu tot ce exista, iar noi cand zicem "mergem in natura" , de fapt nu vorbim corect, dar deja te-ai obisnuit cu ideea sper.
Insa realitatea este ca trecem.Cum adica trecem, pe unde trecem ? Raspunsul este "pe aici".
 Poate maine, poate peste cateva saptamani sau ani. Irelevant, trecem si merem fiecare la casa lui. Conteaza ce gandesti pentru ca asta se va reflecata in ceea ce faci.
Si am pus filmuletul ce cuprinde un scurt rezumat al drumetiei , numa asa cat  sa te aduc mai aproape de locurile astea.

vineri, 14 noiembrie 2014

pastrand aroma

 A pastra ceva inseamna a ţine cu un scop, pana la un momentul potrivit (sau hotarat).
Tre sa te uiti la picioare cand umblii, sa nu calci in gropi si ca sa nu te impiedici, dar nu e bine sa umblii si pe strada DOAR cu privirea in jos. Si as zice ca sunt mai multe motive pentru care nu e bine. 
Baiul este ca omul uita ca a parasit betonul si o data intrat in codru se uita tot DOAR la picioare si vorbeste mult in loc sa asculte macar si putin. 
"Cel ce vorbeste seamana, cel ce asculta culege" , ii o vreme pentru fiecare din ele. Acum e vremea sa mergem mai departe.
S-am pornit.
Fosnetul nu-l mai putem evita, iar pasii ne sunt detectati de la distanta apreciabila.
Explozia de nuante este caracteristica pentru perioada asta . Dar ceea ce va urma in maxim 2 saptamani este cer si mai albastru care poa' sa fie vazut atat de clar printre crengile copacilor. De ce albastru frumos ? Pai ca va fi singura culoare remarcabila, restul vor fi mai sterse.
Atata piatra e sub si printre ierburi, ca iti vine sa te intrebi daca nu cumva cresc si pietre prin padurile astea. Ii buna piatra.
Dupa ce ne asternem cum dormim, macam ce gatim. Cugetul a zis sa ne simtit ca acasa, dar nu ca acasa la noi ci ca acasa la altu unde suntem musafiri.
Promovam cioplitu lingurilor de lemn, ... pana dupa ora unu ca asa-i cu astea, incepi dar nu le lasi cu usurinta.
Nu mai e mult si se pornesc vanturile. Asa ca atentie pe unde campezi.
In rest, frunzele ce n-au vrut sa plece singure vor fi luate pe sus.
Este un moment potrivit sa ne indreptam atentia asupra trunchiurilor si crengilor. Aloca timp sa inveti arborii,ca tre sa-i recunosti si fara frunze.
Pai da, e toporu indianului.
L-am adaptat sa fie functional. L-am taiat, l-am curatat, ascutit si i-am facut teaca. Coada am curatat-o de lacu narozesc si am dat-o cu ce trebuie.
Motivul ? Ca sa am un toporel de dat imprumut la vreunu din cei cu care mai ies si nu au. Iar ca motiv secundar e faptul ca imbina eficienta unui toporel ce permite priza de doua maini,dar cu o greutatea redusa, aproape neglijabila la transport (dar na, io oricum car si lemne asa ca de avea un kg tot un fel de neglijabila era :)) ).
Un toporel cu lama lunga , nu si lata, care patrunde destul de adanc. Forta de penetrare nu-i data de greutatea toporului cat mai de graba de lungimea cozii. Pentru cioplit am cu mine o coada scurta de 25 cm, pe care o schimb cat ai zice "frasin".
Da, numa bine ca am mai dat de o pestera. Este locuita si asta. Urme de carnivor intalnesti din metru in metru. Urma de carnivor fiind coasta, femurul, craniul,... ierbivorei.
Interesant cum omori ca sa traiesti. E cumva un paradox aici. Pentru a sustine viata, alta viata moare.
Ori ce zic io ca-i paradox, este rezultatul unui sistem initial bun si actual afectat.
"Asa este de cand lumea, asa tre sa fie" . Hmm, nu stiu ce zici tu, dar io am alte informatii legate - "de cand ii lumea".
Dar asta ca tema pentru cugetare. 
Arborii astia mari si grosi au devenit rari ca mamutii.
Am observat ca o data ce ti-ai pregatit mintea pentru invatare si ai renuntat la mandria de a-ti alege profesorii dupa bunu tau plac, ai sanse sa primesti lectii din locurile cele mai neasteptate.
Uneori cugeti, dar alteori te "loveste " invatatura.
Si imi aduc aminte una cu fagu. Se facea ca am parasit tabara ca sa vad de ceva lemn pentru lingura. Dupa cateva sute de metrii gasesc un fag mare cazut intre alti doi arbori. Asta cazut era arcuit catre stanga.
Incepe lectia. Ma pozitionez pe partea care trebuie, desi nu era chiar evident ce avea sa se intample, asta daca n-ai prea umblat la padure. Imi aduc aminte afirmatia potrivit careia experienta iti este profesor. Dar vezi tu, experienta poate sa fie si traumatizanta, poate si sa te schilodeasca. Ar trebui sa iei in calcul si metode de invatare mai putin riscante. Spre exemplu experinta ta cu motoru a fost ca te-a ologit ... Sau experienta cu urcatu in copac a fost zdruncinatoare, ca ai picat in cap si acu nu tre sa-ti povesteasca nimeni cum e asta, dezavantaju fiind ca te-ai betegit la cervical.
 Totusi se poate invata si pin observare, studiere. Poti sa analizezi, nu doar sa te arunci, ca s-ar putea unele experiente sa nu te ajute ci doar sa te faca nefunctional.
Revin la trunchiu de fag. Arcuirea nu se distingea usor, dar am intuit partea. Am inceput sa tai.
Dupa ce am trecut de la jumatate, trosc, a revenit in pozitia de relaxare si s-a detasat partea cu varfu. Doua ganduri mi-au venit, primu - ca de erai acolo si taiai pe partea care nu trebuie, iti rupea tibia ...
Dar al 2lea gand e mai fain. "Predispus" este cuvantul care mi-a sagetat mintea. M-am oprit si au inceput asocierile cu viteza mare. Avea o dispunere mai dinainte pregatita sa puşte. Exact ca si carpenul ala pe al carui varf cazu-se stejaru si-l tinea captiv, iar cand am inlaturat stransoarea s-a ridicat cat ai zice "g" (de la ghinda, doar ca nu mai apuci sa pronunti restu literelor :)) ).
Atunci am inteles ca o data ce omul e predispus la o treaba este foarte greu sa nu o faca. Cand mintea este croita pe o directie, ea este ca un arc incordat. Incordarile astea sunt periculoase, atat la oameni cat si la arbori.
Uneori suntem predispusi la rupere exact cum un copac cazut ramane intepenit si mereu solicitat la incovoiere . Mereu in termenii arborelui inseamna pana moare complet celula din el si isi pierde elasticitatea, ramanand cu forma asta exact cum ramane mortu in pozitia in care a cazut.
Cumva ar trebui evitate starile si situatiile care pot crea asemenea tensiuni, ca o data ce esti predispus la o treaba, probabilitatea sa se produca este  ... cred ca "probabilitate" este un termen prea moale in cazul asta.
Apoi imi aduc aminte de lectia cu situatia de criza. In care desi timpul pare ca a prins viteza luminii, in loc sa ma agit am priceput ca este esential sa ma opresc. Tre sa fac planul, nu e vreme de doua incercari, tre sa iasa din prima.
De aici imi amintesc lectia cu rabdarea. Rabdarea este caracteristica maestrilor. Poti sa faci ce vrei si sa ai ce cunostinte afirmi ca ai, daca n-ai invatat sa ai rabdare, ai ramas corigent.
Dar na, cine mai e fraier sa cugete, cand is atatea de facut, de vazut si de gustat !
Dupa sablonul "să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri! " cautam sa aruncam din glanda (care la noi nu exista) cu ceva grasime care sa ne fereasca cat trecem prin viata, ca nu cumva sa ne "udam" cu ceva cunoastere. E grav sa cunosti, ca atunci incepi sa-ti pui intrebari, iar intrebarile genereaza directie. Iar noua directie difera de cele pe care obisnuiai sa umblii (adica aleatorii).
Atat.

miercuri, 12 noiembrie 2014

prin padure

 In realitate nu este centrul codrului, ci ala e doar modul in care vede aparatu lucrurile.
Suntem in plin sezon de drumetit si mesterit.
Feriga si tufele de mur s-au uscat dar nu sunt pleostite asa ca piciorul nu stie pe ce calca si nu prea merge sa alergi pe aici.
Nu putem utiliza vorba "unde potecile ne poarta" , ca nu uzam doar poteci prin partile astea.
Din contra, ca sa ajungem sa vedem si altceva decat ce am vazut pana acum, se cere sa urcam si sa coboram , sa traversam si sa inoptam in locuri noi.
Mai prindem si poteci facute si utilizate de animale cand si cand. Evident ca si drumurile forestiere sunt mult mai multe decat ti-ai dori. Dar inca ai unde sa pasesti si inafara lor.
Cand in vai, cand pe cleanturi, cand pe curbe de nivel.
Conditionam locul de campat in functie de sursa de apa
ca lemn este destul.
Si nu ma plictisesc sa amintesc regulile de bun simt in ce priveste utilizarea focului si stingerea lui. Cand plecam, locul va arata cam ca si inainte sa venim.
Printre arborii maturi si rari se inghesuie ai mici ce stau ca la linia de start, pregatiti sa tasneasca catre cer ori de cate ori unul mare se prabuseste.
Iar cand cade peste ape si uneste malurile, noi il numim punte .
 Pe toata zona avem izvoare cu apa bogata in carbonat de calciu . Asa apar tot felul de forme interesante avand la baza o roca sedimentara numita de om -  tuf calcaros. E moale, usoara si poroasa si arata foarte fain cand e acoperita cu mult muschi.
Nu stiu ce preferinte au oamenii prin tara, dar din toate apele ce le-am baut pe unde am umblat, de fiecare data apele din platoruile calcaroase mi-au placut cel mai mult (la gust).
Alta etapa de drumetit se incheie cu asezarea taberei intr-o noua locatie.
Am zis ca s-a deschis sezonu si la mesterit nu doar la umblaturi. Si incepem pe lumina , dar gatam mult dupa lasarea intunericului.
Ne bucuram si noi ca pruncii de culori si miros, de vant si soare, dar si de biscuitii cu scortisoara :))
Alta apa , alti busteni, aceeasi oameni.
La intoarcere mi-au atras atentia inca o data semnele astea.
Nu mai are sens sa spun ca vorbele din imagine n-au ... logica !
Protejeaza vanatul ?! Vanat = mort sau/si viitor impuscat ! Cum protejezi sau cine sa protejeze ?
Eu sa aprotejez care le fac poze ? sau tu cu pusca ii protejezi cu plumbi in plaman si in ureche, in buza si in ficat, si oriunde mai nimeresti, atunci cand nu esti beat rau de tot si nu tragi in colegii de arme ...
Cui i se adreseaza indemnul asta si care-i sensul lui ?  Desigur ca nu se asteapta raspuns la intrebare si ca doresc sa fie mai de graba o sesizare. Narozia sta infipta in gandirea de genul asta, iar ce intalnim scris este doar ceea ce a dat afara din preaplin.
Si al2lea este exact modul in care "meseriasii" inteleg (si promoveaza) valoarea padurii.
Cu alte cuvinte iti zice cat se poate de clar ca ei in copaci nu vad decat bani.
Banii sa intre in buzunare sa fie burdusite. Iar in viitor, n-ai frica ca nici noi nu vom mai avea padure daca pastram "media de deplasare" pe directia in care ne miscam in ultimii ani .
Si imi permit sa corectez "afirmatia" lor spunand ca IN VIITOR CINE VA AVEA PADURE VA AVEA PADURE , aurul nu are nimic comun cu padurea in toata in ecuatia asta. Vor spune ca au utilizat o metafora, dar modul lacom in care ne miscam arata ca metafora din spuse va deveni padurea si nu aurul ... ca fierotaniile raman ca-s grele si moarte, dar ce-i viu va fi omorat.
Acestea fiind spuse, va doresc o dupa-amiaza linistita si caldura unui ceai langa o persoana draga .