ca o tura sa iasa bine

Am sa impartasesc cu tine cateva ingrediente care contribuie la reusita unei ture/tabere in salbaticie. Cateva am spus, nu toate, iar ordinea e aleatorie.
Alegem zona potrivita, in functie de activitatile pe care le desfasuram, de sezon si de durata turei/taberei.

Cautam sa nu fie in apropierea cabanelor, parcarilor, soselelor sau a locurilor frecventate de alti turisti.
Locul sa fie cat mai putin expus la pericole naturale (caderi de pietre si copaci/crengi, avalanse, viituri, vanturi puternice, teren instabil, chiar si animale salbatice pradatoare).
Sa avem resursursele naturale relativ aproape (apa, lemne, pietre, tren plan si plat, distanta optima intre copaci, vegetatie corespunzatoare cu specificul ales.

Selectionarea participantilor in vedera obtinerii unei echipe potrivite (apropiate ca si conditie fizica, cu pasiune si dorinte comune, dar cu diverse daruri) este esentiala.
Comunicarea cu fiecare participant in parte, in vederea clarificarii detaliilor.

Afisam din timp programul, zona si echipamentul individual necesar. Sustinem participantii cu sfaturi si opinii in ce priveste alegerea echipamentului corespunzator si imprumutam ( nu inchiriem) in functie de posibilitati diverse articole celor ce nu au.

Inainte de fiecare tura studiez si fac programul pentru fiecare zi. Nu exista doua ture/tabere identice, deci nu voi cauta sa rutinez munca pe care o fac cu pasiune.

Prospectarea terenului nu lipseste. Aflam detaliile legate de distante si locatie, conditii meteo. Observam si notam resusele din teren. Cautam urmele animalelor si incercam ca treceea si sederea noastra in natura sa fie cat mai prietenoasa cu putinta ... si pentru mediul inconjurator :).

Ne asiguram ca participantul intelege (nu doar aude) despre e vorba si ca va coincide cu ceea ce isi doreste.
Cautam ca fiecare participant sa aiba transport, hrana suficienta (si corespunzatoare) si atmosfera familiala.

Asiguram echipament tehnic si nu ezitam sa oferim (daca timpul ne permite) mai multe informatii, cunostinte, experiente si exemple decat prevede ,,programa" .

Ar mai fi multe de spus, dar nu sunt un om de cuvinte si ma tem ca multi dintre cei ce viziteaza blogul nu sunt oameni de litere.

Dar pana una alta, am fost la padure sa prospectam pentru tabara de BUSHCRAFT - etapa de TOAMNĂ ;) .

In curand urmeaza sa postam detaliile. Stati pe aproape si aveti grija de voi. 

Sanatate si sa ne vedem cu bine.

experiente alpine - partea a2a

Dupa ce ne-am aclimatizat la Monte Rosa, schimbam tara si muntele.

Imi place cand spun ca vom pasi din nou pe crestele legendare, unde alpinismul isi are originile.

Iata trupa, cam astia suntem toti :) .

Urcam cu trenuletul pe clasica ruta, apoi de pe la 2400 m ii dam pe picioare pana la aproape 3200m unde punem cortul.

Pe drum intalnim o gramada de capre despre care pot spune ca sunt doar semisalbatice, avand in vedere comportamentul neobisnuit. Practic, cata vreme n-au cunoscut pradatori si omul n-are nicio treaba cu ele, isi cam permit sa pasca ca oile.

Avantajul este ca, doar cu un mic zoom, poti face poze faine.

Si uite ca am ajuns si-n tabara de baza. Uscat nu gluma. De fapt n-am mai prins niciodata asa putina zapada.

Vremea e minunata, dar sa vedem pentru cat timp.

Ei si uite ca taman in noaptea hotarata pentru varf se pune o ploaie zdravana care in curand se transforma in lapovita si ninsoare. Ceata invaluie tot muntele in incertitudine. Ne culcam la loc.

Toti cei ce doresc sa urce varful din zona asta, pleaca fie la ora 1, 2 sau cel tarziu 3 dimineata. Noi ne-am decis sa pornim pe la... 7:40  :)) .

Pe urcare ne intalnim cu multi dintre cei ce au pornit cu noaptea in cap. Acum coborau la baza, descurajati fiind de ceata, ninsoare, vant si oboseala.

Obisnuim sa urcam dintr-o singura bucata - de la tabara de baza pana pe varf si inapoi in aceeasi zi. Insa pentru asta e nevoie sa fim aclimatizati si cat de cat pregatiti fizic.

Dupa primul varf mai inalt, nu ne simtim chiar ca la inceput, dar e rezonabil.

Vantul trage si el pe sus, dar parca mai milos ca in alte ascensiuni.

E o zi splendida si parcurgem impreuna creasta. Ai cam tot ce-ti poti dori aici.

Cand ne oprim sa ne tragem suflul, admiram peisajul si mai facem cate-o poza.

Sa nu crezi in povestile celor ce trateaza cu superficialitate muntele asta. Desi e ruta cea mai usoara, sa stii ca nu e lipsita de crevase, zone cu risc de caderi de pietre, portiuni inguste in creasta si chiar inclinatii pronuntate.

Cu alte cuvinte recomand iubitorilor de munte sa vina pregatiti si tehnic, nu doar fizic, pentru a se putea bucura in siguranta de frumoasa ascensiune.

Dar una peste alta, e o tura faina care merita tot efortul.

Suntem sus pe varf si retraim sentimentul rasplatirii, inspirand adanc linistea netulburata. Dureaza doar cateva minute, asta e tot.

Tocmai de aceea e valoroasa intreaga experienta a calatoriei si nu doar ajungerea in locul din care nu mai ai unde urca.

Peste putina vreme se va lasa seara, iar norii par sa se scurga usor de pe crestele inalte.

In timp util suntem inapoi la cort. Hidratam si ne odihnim.

Primim in dar timp frumos si la coborare. O spun pentru ca am parcurs masivul asta pe multe feluri de vreme si am invatat sa apreciez cadourile.

Am avut o dubla satisfactie in tura asta. Prima ar fi ca am avut ocazia sa impartasesc si cu ea ascensiunea in stil alpin. Apoi a doua bucurie a fost retrairea unor momente de demult dar si experimentarea altora mai noi.

Pentru ea sper ca a fost frumos si educativ, iar pentru voi, daca decidem sa facem o tura vara urmatoare, ne vom auzi din iarna asta.

Pana atunci insa, santate buna si pace in suflet va doresc.

Apropo, pentru cei care deja aveti cunostintele de parcurgere in ce priveste alpinismul (de vara) , va invit sa va inscrieti la etapa a2a, anume cea de avansati/echipare. Celor ce doresc sa participe si cu care nu ne-am cunoscut, le voi voi da o testare in urma careia vom determina daca sunt pregatiti pentru initiere (tehnici de parcurgere) sau avansati (tehnici de echipare). Ne auzim.

tabara de bushcraft - etapa de vara - partea a2a

O noua dimineata ne gaseste tot in padure si la fel de bine dispusi.
Folosim vremea ploioasa pentru a invata cum sa ne adaptam tendele pentru a obtine o protectie optima. Iar atunci cand apa din parau se tulbura, colectam apa de ploaie cu care facem toata treaba.

Explorand salbaticiile, inveti cel mai bine sa te deplasezi si sa te orientezi in teren accidentat. La pachet primim cunostinte legate de arbori, exersam inaintarea cu maceta. Fiecare apuca sa fie deschizator de drum.

Padurea de foioase e presarata cu puieti de brad. Fagul guverneaza, iar carpenul si artarii sunt frecventi.

Bastonul ne ajuta la sprijin pe pantele inclinate si noroioase, dar merge bine si la inlaturat maracinii si urzicile. La popas il poti folosi cu succes ca sa-ti intinzi tenda.

Invatam noduri si legatori, atat cu snururi si cordeline sintetice, cat si cu fibre naturale, de la fata locului.

Avem vreme sa povestim si cateva din patanii, sa impartasim ganduri si opinii.

Ne ocupam si de autoaparare. De data asta in centrul atentiei este sulita.

Invatam sa o si folosim, atat de aproape, cat si de la distanta.

Noptile in codru au un farmec aparte. Sa le petreci langa focul cu un ceai bun si prieteni aproape ii o treaba faina.

Ca tot veni vorba de foc, invatam sa-l aprindem cu un singur chibrit si doar cu materiale gasite in padure. In prima faza suna rezonabil, chiar usor, dar dupa o ploaie lunga intr-o padure fara mesteceni si conifere, poate ca o dureze mai mult.

Din apa mocirloasa facem apa buna de baut cu mijloace ,,batranesti" . Intelegem procesul si principiile de baza (colectare,decantare,filtrare, purificare, stocare, etc)

Ziua e plina si oricare din activitatile desfasurate le-as descrie, mi-ar trebui o intreaga postare doar cu detaliile pentru una singura.

In ultima seara ne adunam toti pentru o poza de grup. Astfel inghetam clipa si pastram imaginea ei pentru foarte multa vreme de acum incolo.

Fiecare sezon are particularitatile sale si sunt doar patru pe an :).
Incheiem tabara de vara asta si gandul ne zboara deja la etapa de toamna.
Ar mai fi multe de spus, dar sunt si mai multe de facut. Asa ca va las sa cugetati si ma duc sa mesteresc ceva.
Sanatate si sa ne vedem cu bine.

tabara de bushcraft - etapa de vara - prima parte

In padurea asta de foioase, pe langa varietatea speciilor de arbori, exista si o bogatie in ce privesc plantele de tot felul, dar si a faunei.
Un parau strabate valea, iar calcarul albicios acoperit partial cu muschi, il vezi mai peste tot, strapungand patura subtire de pamant.
Codrul ne va fi casa si in el vom reusi sa ne simtim bine primiti, fara sa deranjam peisajul sau vietuitoarele.

Iata trupa de oameni pasionati, cu inima calda pe orice vreme si cu strangere puternica la maini.
Ne-am unit pentru cateva zile sa invatam si sa exersam lucrurile care au sa ne fie de folos toata viata si pe care ti le vom transmite atat tie cat si generatiei urmatoare.

Ne vom ocupa in mod special de nevoile esentiale. Invatam sa combinam ceea ce avem cu ceea ce gasim si sa mesterim ceva bun.
Aer, apa, foc, adapost, hrana, directie, informare, deplasare, prietenie si bun simt.

Incepem progresiv si recapitulam treburi invatate in taberele anterioare.
Invatam sa ne montam corect hamacul si chiar sa ne improvizam unul la nevoie .
Prima noapte montam rapid tabara la lumina artificiala.
Racoarea apei ne revigoreaza, iar caldura focului ne incalzeste sufletele si mancarea.

Aleatoriu insir cateva din ganduri si activitati.
Unealta principala in tabara asta este maceta. Asa ca zilnic vom invata cate un pic din lucrul cu ea.
Atat la degajarea potecii, cat si la montarea taberei este esential sa cunosti tehnicile de taiere si nu sa tai in forta si la intamplare. O lama lunga si bine ascutita poate fi periculoasa daca este intrebuintata necorespunzator, dar si extrem de utila in maini responsabile.

Montam si testam atat adaposturi realizate din prelate si tende, cat si din ceea ce ofera natura.

Apa din parau o consumam doar filtrata sau fiarta. Asa ca fiecare are ocazia sa vada si sa invete cum functioneaza cateva dintre cele mai practice filtre de pe piata.

Pentru cei ce au gustat o noapte fara izopren, sac de dormit sau alte "proteze" , au constatat ca secretul sta in reglajele fine, dar si ca natura poate sa ofere resurse suficiente pentru a trai , nu doar pentru supravietuire.

In ce privesc tehnicile de deplasare si observarea elementelor, le avem la pachet cand exploram imprejurimile.

Timpul nu e nesfarsit si sunt multe de invatat. In fiecare zi e treaba de facut, multe de invatat si exersat.
Vin ploi, iasa soarele, vine ceata, iar noi continuam sa aprofundam.
Ti se deschid ochii si constati ca si tu poti. Inveti ce si cum, cand si de ce.
Prinzi ideea si pricepi ca sunt mai multe nuante de verde si ca fiecare specie are particularitati, ca nu e totuna cum te misti si ca nu orice se zice in carti si la tv este asa cum nise prezinta.

In realitate e nevoie de munca si multa rabdare, de o buna informare si mereu de exercitiu.
Daca pui la treaba cunostinta cu indemanarea si pregatirea fizica, mai mult si mai mult, ajungi sa dobandesti experienta.

O noua dimineata se arata si ne asteapta multe alte treburi faine de facut.
Cand cresti mare (in unele cazuri chiar batran), constati ca mai nimic nu e ceea ce pare la inceput si toate par sa fie ... asa cum sunt :)).
 Unul din aspectele deosebit de importante este anturajul. Oamenii de langa noi sunt cei ce fac diferenta.
Apoi unicitatea momentului naste in noi constientizarea faptului ca nu mai esti si nu vei mai fi ca pana ieri. O zi noua aduce atat castiguri cat si pierderi. Poate pierzi din ideile preconcepute, dar vei castiga un prieten sau mai multi. Vei castiga indemanare si experienta.

Actiunea cugetata sta la baza lucrului bine facut.
Sanatate buna si ne auzim imediat.

experiente alpine - prima parte

Cam asa se vad alte varfuri de pe unul din varfurile ce le-am urcat.

Dar ca sa ajungem pe culmea muntelui, intai avem umblat pana la tabara de baza.

Poteca nemarcata (ca ei n-au treaba cu marcajele) cuprinde atat portiuni de ghetar cat si stancarie. Nu de putine ori inaintarea se face si cu ajutorul bratelor.

De la 3200m in sus, ai o privelista incantatoare (pe vreme buna :) ).

Iz oriental sau poate nostalgie himalaiana.

"Steguletele" usor zdrelite cu acelasi text criptat (pentru majoritatea privitorilor), fluturate de vant, ce pentru putini au legatura cu vreo credinta si pentru cei mai multi sunt un simplu ornament, amintesc de altitudini.

Aceasta este micuta noastra casa, situata in tabara de baza la Monte Rosa.

 Nu lasam cabanele si nici macar refugiile sa ne fure bucuria de a petrece un timp autentic in masiv. Urcam in stil alpin ... clasic (nu cel modern, ca asta e cu cabane si hoteluri, cu mese la restaurant si apa imbuteliata), campam doar la cort si ne autogospodarim.
Vrem muntele in toata splendoarea si salbaticia lui, dar fara sa compromitem siguranta si buna dispozitie.
Ne facem loc printre crevasele largi si inguste, vizibile si tainuite. Vreme excelenta, zapada stabila si ne simtim in forma.

Pe zona asta ai acces la cel putin 5 varfuri de peste 4000m, timp sa ai si vreme buna.

Tinta e cerul ...se pare :)

Si aici ca oriunde, intalnesti fel de fel de personaje, intamplari si fenomene.
Gasesti oameni care misca mai greoi, altii mai lejer, dar lumea misca.
Unii au urcat un varf, altii mai multe, altii niciunul. Dar toti au urcat si apoi au coborat muntele.
De data asta as spune ca varful nu e destinatia si ca nici calatoria in sine nu este obiectivul principal, ci ceea ce ramane in tine e ceea ce face diferenta. Calatoria e un mijloc de a trai experienta, nu este nicidecum obiectivul, iar varfurile sunt doar puncte intermediare pe la care alpinistul trece, bifeaza si pleaca mai departe.

Muntele are magia lui. As zice ca este unul din instrumentele foarte complexe prin care Creatorul opereaza la sufletul omului.
Modul in care sunt imbinate frumusetea cu asprimea, efortul cu rasplata, e ceva deosebit.
Aici in mod cert nu esti interesat sa achizitionezi noi accesorii si obiecte, ci vrei sa calatoresti usor, sa simti, sa te bucuri, sa traiesti.

Privim din departare urmatoarea tinta, apoi revenim la tabara.

Sfaturi si recomandari:
Urca in munte doar daca esti pregatit si echipat corespunzator. Este esential sa cunosti tehnica de deplasare la coltari si piolet, sa iti folosesti corect betele telescopice si sa umblii asigurat in coarda acolo unde situatia o cere (nu peste tot si nici deloc asigurat).

Pentru alpinisti, ghidul este optional, insa pentru turist (chiar si cu buna conditie fizica) ghidul reprezinta masura de siguranta si confort, necesara pentru a parcurge in bune conditii si cu risc minim rutele vizate.

Ceea ce iti ofer mai exact prin gandurile enuntate si imaginile expuse, este o perspectiva distincta, poate si o invitatie la aventura si desigur un stimulent pentru a cunoaste muntele intr-un mod curat si responsabil.

Acum, schimbam locatia si ne indreptam catre alt masiv. Dar pana la urmatorul, sanatate si sa ne vedem cu bine.