munti

Muntele il urci nu doar ca sa ajungi sus, ci si ca sa il simti sub tine.
Trecem apa inghetata strecurandu-ne prin si pe langa niste mini crevase.
Ma gandesc la muntii astia cum isi schimba infatisarea, ca omul starea de spirit.
Cu diferenta ca muntele nu poate fi urat niciodata, ... insa uneori poate fi mai greu de patruns.
Pe vreme buna totu-i plimbare, dar pe viscol se transforma intr-o lupta. Cu cine si de ce te lupti nu stiu.
Cert e ca desi pasesti aplecat puternic in fata ori lasat exagerat de mult pe o parte, in sufletul tau e liniste, chiar daca afara sufla vanturi peste 100 km/h.

Popas aflii pe fetele ferite de vantul naprasnic, in care e de preferabil sa-ti sapi o mica platforma pe care sa poti lasa rucsacul sa te odihnesti si de pe care sa privesti in jur.
Nu-i concurs si ceasul nu e stapan.
Sunt doar crestele din departare ce bucura ochiul, iar lumea de jos de la oras s-a topit demult si s-a scurs nu stiu unde dar peste ea a nins strat gros de odihna pentru minte.

Ziua umblii, cateri, schiezi, iar seara daca beneficiezi de astfel de confort cum am prins noi sa avem soba langa, ... iti iei somn de nu te vezi.
Dar nu toti, unii sunt doar flamanzi.
Spre exemplu asta manca din carnatu de 2 ori cat el de cateva ore.

In rest mai mesterim cate ceva sa ne fie de folos cand o fi nevoie la lemn.

Dimineata nu-i cu noaptea in cap ca nu sunt planuri marete si nici dorinte ambitioase.
Fiecare urca cu ce poate si pe unde stie mai bine.
Unii cu schiuri .
Altii cu mainile si picioarele prinse in tot felul de gheare si tarnacoape dinalea mici.
Important e ca fiecare ajunge sus, chiar daca pe cai diferite.
Sus esti pentru putin, dupa care obiectivul se schimba si punctul de plecare devine destinatie.
Probabil calatoria in sine este adevaratul scop, dar cu siguranta ca nu analizezi in detaliu si iesi pur si simplu de dragul de a fi acolo.

sezon de linguri

Lingura din frasin, facuta inca pe vreme rece.
Ii buna de mancat si durabila in timp. La munte, la padure si acasa ori in vreo calatorie de orice fel tre sa o ai cu tine.

Dintr-o parte e cum o vezi. Iar din cealalta chiar daca nu o vezi ... ii cum traba .

Incet incet se deschide sezonu de primavara, mai multa lumina si mai multa vreme de mesterit si umblat.

lingura ciobaneasca

Aici discutam nu doar de lungime dar si de grosimi.
Linguro-giomagu e din lemn de carpen . Are ca parti componente cupa grosolana cu o mica concavitate, coada cat coada la sapa (nu la matura) si maciulia care inafara de ca-i buna sa palesti cu ea pe oricine baga mana in oala inainte sa fie gata mancarea, mai ofera si un un bun control la mestecat.
Finisajul e unul grosier catre mediu.
Ea nu-i chiar dreapta, ci are forma de lingura, chiar daca "S"-ul e mai putin pronuntat decat in general.
Din fierastrau, topor, cutit si smirghel ca mai toate, cu diferenta ca la asta a ramas o cantitate mult mai mare de talaj in urma.

Asa ca idee lungimea ei e de aproape 70 cm, cupa are o lungime de vreo 12 si 7,5 latime.
Io pe asta am facut-o si ca m-a distrat.
Vezi daca crezi ca e ce-ti trebuie si-mi zici. Iar daca vrei ceva mai de genu "paleta" imi zici si fac si una dinaia.

incepem cu ea

Este lingura din lemn de mesteacan. Am cautat arborele mai demult cazut pentru ca lemnul sa fie inchis la culoare.
Pe langa asta mai sunt inca cateva treburi de care tre sa tii seama la alegerea lemnului potrivit , dar asta alta data.

Lingura supla si comoda, de marime medie, usoare si rezistenta, numa buna sa mananci cu ea oriunde si de toate.

E simetrica, cu forma placuta si este probabil lingura pe care o asteptai ... sau nu.
Oricum, am lasat-o asa ca sa vezi si tu detaliile inclusiv gaura din capatul cozii prin care voi trece snurul din piele.
Ea are si husa din piele care sa o protejeze si sa o mentina curata la transport si depozitare.
Pana la urmatoarea ce sa zic, pofta buna.

asa, mic cadou

In loc de martisor am zis sa le fac la fete cate o smecherie dinasta mica de canuta, care sa le aminteasca de cioplelile mele.
Am profitat de ocazia asta cu martisoarele si am strecururat si eu la fiecare cate una dinasta.
Din cutit le-am cioplit in lemn de cires.
Le-am facut gaura pentru snurul din piele cu fierul rosu exact ca la cele mari.
Nu le-am finisat ca sa se vada cioplitura si am lasat pe alocuri si conturul trasat initial cu creionul.
Le-am prins asa mai ghiolbaneste pe un carton cu o bucata de piele inodata.
Am facut un numar fix. Sunt numa pentru ele.

Apropo de plasa cu martisoare, ...
Ti-am zis ca nu-i martisor ci mai de graba o mica amintire, asa ca sa o pui acolo de-o parte, ca spre deosebire de martisoare asta nu aduce noroc si nici nu se poarta pe haine. Nu ca alea ar aduce noroc sau ceva, dar stii obiceiul cu snurul rosu si alb, povestea, traditia.
No ma, io n-am nici o treaba cu obiceiurile narozesti. Nu-mi place ideea ca omul isi pune nadejdea in lucruri de doi bani (sau de mai multi bani !) indiferent ca-i vreun obicei sau nu.
E doar o canuta din lemn ,de cires cules de la padure pe care l-am cioplit exact cum cioplesc o lingura .
Sanatate buna.

acasa

Pe buna dreptate ii zic asa. Ca sunt vreo 16-17 ani de cand vin paici.
Si interesant ca de fiecare data descopar si cate ceva nou.
Mi s-a facut dor sa alerg pe poteca din vale si pe cele de sus, dar mai astept o vreme.
Liniste am vrut, de aia am venit aici.
Stiam ca nu va fi nimeni in perioada asta. Am prins zapada destula, grea, flescaita. Vreme buna am avut si ieri si azi.
Tot felul de pasari calatoare (nu neaparat spre tari mai calde) s-au aciuit pe zona noastra. Asa ca si in chei aud voci noi.

Dupa inghet si zapezi, ploaia a umplut "paharul" . Lemnul uscat e rar.
Adun din copaci crengile uscate, nu de pe jos si totusi sunt ude !
Fac o mica rezerva sa-mi ajunga pana noaptea tarziu.
Dureaza ceva si iasa mult fum pana ce flacara prinde putere si lemnul se zvanta.
Caldura vei primi abia dupa ce s-a format si un covoras de jar.
Cand lopata nu iei la tine faci treaba cu picioarele. Asa se face ca marchez zona taberei cu pasul, dupa care continui sa umblu in spirala catre interior. Apoi batatoresc (calc in picioare) suprafata marcata. Din 25-30 cm de zapada moale raman vreo 8-10 tare.
Zapada tasata ofera o suprafata buna, chiar confortabila pentru dormit.

Coaja de mesteacan e valoroasa.
Am vazut ca si tu o folosesti.
Recomandarea mea este sa o iei de la arborii cazuti, rupti, morti. Se desprinde si mai usor si arde bine.
Daca insa nu gasesti nici unul pe jos si esti nevoit ! sa iei de la unul viu, nu proceda ca si cu asta din imagine.
Nu-l mai taia adanc cu cutitul si nu-l jupui. Arborele o data despielitat de coaja moare. Cu cat suprafata decojita e mai mare cu atat mai repede va muri.

Daca tre sa iei de pe arborele viu, tai fin doar un strat sau doua si desprinzi cu grija fasie subtire.
In felul asta iei de la el ce ai nevoie si nici nu-l distrugi.

Dupa lasarea intunericului trec pe sistemul e iluminat auxiliar.

O lanterna dinaia mica da puternica, legata cu baticu de batul cortului e practic stalpul cu felinar.
Focul combina lumina calda cu cea a ledului si iasa numa bine.
Cioplesc pana ma ustura ochii de somn si le pun de-o parte inainte sa imi dau peste maini.
Adorm ascultand apa cum curge inegal si acopera multe din vocile padurii.
La granita dintre vis si realitate sunetul apei prinde forme de voci cunoscute.
N-am vazut nici o urma de om paici. Doar mistreti ce au coborat la apa si au scurmat paici.
Apoi m-am bucurat sa vad ca vulpea ce am urmarit-o anul trecut e bine si se hraneste.
In rest, bursuc, caprioare si iar pasari.

In lemnul de nuc am gasit si o gramada de larve. Am avut mancare la mine, n-am stat sa culeg gustari.
Dar asa ca idee sa stii (probabil ti-am mai zis, da nu-i bai) ca te minte baiatul ala la televizor cand se stramba tot si zice ca-s scarboase. Nu-s deloc scarboase si nici gust rau nu au.
Nu am cu ce compara, ca n-au gust de ceva gatit, decat daca pui tu condimente si le faci vreun sos.
Acu cat sunt de hranitoare si cate proteine si grasimi contin aia nu stiu, decat din ce am auzit. Dar am vazut ca baietii astia de traiesc la padure (triburi) le manca si ursii si alte mamifere mai mici la fel.

Veverita s-a cam iritat si a inceput sa topaie si sa bombane. Nu m-am apropiat mai mult ca sa nu o speriu mai tare. Am apropiat doar din lentile cat s-a putut.
Treaba-i ca m-am distrat cu ea, ca dadea din piciaore si comenta de parca imi tot reprosa una si alta.

Apa a crescut de la o zi la alta cu vreo 10 cm.
Inca e linistita si limpede, dar se va involbura curand.
Nici nu va da inca frunza si vreau sa merg sa prind cascadele la putere maxima.
Imi aduc aminte de citatul asta :
"Zilele trecute cand mergeam pe jos prin padure, am vazut un iepure stand in fata unei lumanari facand umbre de oameni pe un copac."
Si ma gandesc ca realitatea este alta. Majoritatea mamiferelor sunt active noaptea ca ziua sunt haituite.
Dar zapezile trec si urmele nu vor mai fi atat de usor de citit.
Ziua a mai primit cel putin o ora in plus, o ora buna de umblat , alergat, mesterit.
Ca stii vorba:
"Iarna ducea ziua la culcare mai devreme, ca sa nu raceasca"
Si gandul zboara la creste. Oare o fi batut vantul ? O fi inghetat in creste ? Merge bine la coltari sau te afunzi ?
Is mari cornisele ?
Mda, ii fain la munte.

alb trecator

E pana la genunchi, e inca alba si a devenit mai grea ca saptamana trecuta (asta tinand cont ca vobesc de saptamana trecuta !, ... postare cu intarziere).
Nu mai e mult si in zonele joase iarna ii gata. Daca n-ai apucat (vrut, ... putut) sa iesi pana acum, e posibil sa fie tarziu pentru ture de iarna la padure.
Exceptia in zonele inalte, unde iarna e la ea acasa.
Duminica cand am iesit era acceptabil. Nu curgea streasina si nici flescaraie pe jos nu era.
Vultur zice Sebi, la care Mita zice - " nu-i vultur e soricar" :)) . (pe asta o inteleg doar cativa)
In rest e o placere. Zapada mare combinata cu vremea buna, peisaj fain si linistit. Urme de pasi si scurmaturi prin padure.
Curand paraul va creste, pamantul si ierburile culcate vor iesi la iveala, mocirle si crengi putrede vor pastra pentru putin amprenta bocancului.
Stii peisajul de tranzitie. E noros, intunecat si umed, racoros si cetos. Muguri nu-s, zapada nu. Nu-i iarna dar daca stai ti rece. Nu-i nici primavara ca ziua ii scurta si soarele n-are putere.
Alerg si umblu pe solul moale imbibat. Trec in fuga apele stropind cu bucurie de copil.
Ma intorc transpirat pe bluza si plin de noroi pe nadragi si papuci.
Atentie cu solul umed, ii mai "slab", nu tine bine copacii si asa inclinati de povara zapezilor.
Asa ca nu dormim pe noi ci aruncam un ochi si pe sus, ca nu care cumva sa ne faca mici vreun arbore in picaj.
Este perioada in care apa patrunde in sol. E pregatitoare pentru activitatea intensa a naturii ce va marca urmatoarele luni.

El gaseste prilej bun sa faca un ... om zice el, de zapada.
Ai trei bulgari mari nu seamana a om, dar daca asa il cheama traditional, om sa fie. A urs polar mai aduce oarecum.
Oricum lo si echipat, amu ii gata de drum.
Din coaja de copac io facut ochi si gura. O zis ca tre sa zambeasca, ca cica asa is oamenii de zapada bucurosi. O fost un pic nemultumit ca ii zambetu mai cas, dar l-am linisit cand i-am zis ca are semipareza, ... ca-i om si el, le are pe ale lui.
"Viata este o carare foarte lunga, pe care o poti strabate foarte repede". Asa spune o vorba.
Amu as zice ca mai bun ii modul in care se desfasoara decat viteza cu care.

tehnologii nebunesti, masinarii prostesti, ... calculatoare narozesti

Cand eram mic (vorbesc ca bunicul , vorbesc eu acum ca el nu mai e aici sa vorbeasca) eram mai mult afara decat in casa .
Iarna fiecare avea sanie ... si o folosea !
Toate strazile inclinate deveanu derdelusuri. Si pantele de pe dealurile din zona la fel.
Ma uit pe scarile de la Moroasa, nu-i nici urma de sanie, asa ceva pe vremuri era de neconceput.
Nici pe Caraiman si nici pe dealuri nu mai sunt derdelusuri. Abia daca mai vezi vreo urma pe trotuare si aia rar, unde probabil vreun parinte mai trage un copil pe distante foarte scurte.
Mai vad ca-i infofoleste pe unii saracii de nici nu pot sa respire bine si abia umbla.
Eram mic si umblam afara si daca as fi fost doar eu poate ziceai ca e o exceptie, dar asa erau toti (multi).
Nu ma interesa cat e de frig, nu aveam conceptul asta, ieseam cu aceleasi manusi amarate, tricotate ci fir subtire. Nu aveam bocanci cu mebrana si nici toale performante. Aveam niste nadragi rupti (rosi, ca ma dadeam uneori si fara sanie) in fund si vreo bluza si ceva fas.
Daca imi era rece la degete dupa o vreme scoteam mainile din manusi si le frecam cu zapada. Si uite miracol, in loc sa-mi inghete degetele , sangele navalea si mi se incintau.
La deal trageam eu sania, la vale ea pe mine.
Era miscare buna, sanatoasa si reala !!!
L-ai pus la calculator, il lasi la jocuri si ai scapat. Nu tre sa-i porti grija (copilului). Asta nu se cheama ca ti la el , ci esti nepasator si nu vrei sa te implici, pentru ca esti prea comod.
Treaba ta, ... pacat de copil. El este un material extrem de maleabil. Poate fi educat si format in multe feluri. In cea mai mare masura depinde de tine ce informatii ii oferi . Sanatatea de asemenea poate fi sprijinita si favorizata tot de parinte (atentie, n-am zis oferita)
Vezi tu, e o mare problema , o dereglare majora.
Esti mandru ca la 3-4 ani copilul tau stie engleza, stie sa scrie si sa citeasca.
Ma intreb atunci ce face el in clasa intai cand altii fac bastonasele, cred ca se plictiseste.
Ma gandesc mai de graba ca bagi cu forta in copil lucruri pe care ar trebui sa le priceapa mai tarziu, dar neglijezi alte aspecte atat de necesare varstei pe care o are. De fapt cei mai multi astfel de parinti pregatesc copii ca pentru lupta. Toata viata (in mintea lor e o competitie). Copilul e pitbul si trebuie sa faca antrenament sa-i bata pe toti ceilalti . Apoi mai intervine si mandria personala. Iti place sa te lauzi cu el. Alta categorie e cea a parintilor care vor sa vada in copii lor tot ce ei n-au reusit, dar nu apuca sa mai asculte ce-si doreste copilul. Baza e buna, dar daca nu ai rabdare si sari peste etape crezand ca asa castigi timp, vei descoperi lacune enorme in viitor .
Dar cum nu stiu mai nimic despre educatia copiilor, ma abtin sa fac sugestii.
Dar nu ma abtin sa zic ca daca un copil stie 3 limbi straine, face integrale la 5 ani si se joaca pe calculator doar jocuri dinastea foarte complicate, dar creste si nu stie sa alerge, sa inoate, sa se apere, sa respecte, sa se bucure de cerul albastru si de o plimbare in natura, te anunt cu foarte mare parare de rau ca e handicapat (=infirmitate fizica sau psihica). Inainte sa gandesti vreo prostie analizeaza daca nu cumva e adevarat ce-ti zic.
De ce vrei sa pui o proteza pe un picior sanatos ???!!! De ce nu-l lasi sa umble pe picioarele lui si pe bicicleta, de ce ii iei masinute electrice si alte narozii ? Vrei sa-l anchilozezi ? Nu stii atata lucru ca muschiul neantrenat e terminat ? E ca si constiinta. Daca o inabusi se stinge.
Nu mai da la copil cola si dulciuri prostesti, prajeli si alte magarii de rontait cu care incerci sa inlocuiesti o masa adevarata ca alea nu-s alimente hranitoare, ci momeli. Distrugi dintii,ficatul pancreasul, il faci obez si bolnavicios.
Problema nu-i la asta micu ma, e la tine. Educa-te intai pe tine si nu mai mere dupa paine si apa minerala cu masina.
Lasa banda si aparatele prostesti, iesi afara din casa sa alergi. Indianu nu folosea benzi narozesti.
Despre vorbe am inteles ca sunt ca vantul. Unele trec ca si cum n-ar fi fost, altele se opresc pentru putin, dar pana la urma majoritatea dispar.
Si uite asa ma simt uenori ca un animal pe cale de disparitie.
In pasivitatea asta excesiva nu ma incadrez nicicum iar in prostiile astea de electronicarii nu gasesc deloc placere.
Cum sa gasesti satisfactie intr-un telefon mobil ??? (nu tre sa raspunzi ori sa vi cu argumente, e doar o parere personala, nu zic ca am dreptate). Lucrul e bun pentru utilitatea lui si atat.
Dar fie ca-mi permiti fie ca nu, a gasi placere in obiecte e ceva superficial (de suprafata, fara semnificatie, esenta).
Si daca pe langa toate altele ar fi astea, n-ar fi problema, dar ai pierdut lucrurile frumoase si ai ramas cu nimicurile.
Ai ramas cu un ambalaj minunat, pregatit ca de artist, ca doar detaliile conteaza nu ? dar inauntru e gol, ... unde sunt detaliile ?
No, amu ca ai citit, meri luni si ii iei sanie si dupa masa lasi prostiile si lui ii inchizi calculatoru si mereti cu sania.
Ce-i baiul ? Nu vrea, nu-i place, vrea sa stea ? Tu l-ai adus in stare asta, i-a atitudine cat inca nu-i prea tarziu. Cand e mare o sa-ti strige si poate va fi pe buna dreptate, desi va fi inutil.
Stiu, nu-i cu linguri postarea. Dar e cu ganduri si amintiri.

Se cioplesc si linguri intre timp. Uite, unii au obosit de au cazut lati.
S-a cam incalzit afara.
Azi am avut o zapada mare, dar grea si uda.
Ma gandesc ca ar putea fi o primavara frumoasa. Cascade mari, izvoare puternice. Evident vor fi si ceva viituri, dar oricum sunt an de an.
Ziua de maine imi pare prea departe desi azi e cam pe sfarsite.
Pana la primavara mai e mult si inca sunt sperante de ceva ture la munte. Pana acum muntele nu s-a indurat sa ne primeasca. S-a invaluit cu ceata si a aruncat in noi cu vant si zapezi.
Apropo de zapezi. Cine urca primul imediat cum se deschide cerul, tre sa stie ca va duce greul. Se bat urme in zapada mare, iar versantii prezinta risc crescut de avalansa.
Ma ce bun ii ceaiul asta de menta, gata postarea.