Este o poveste bazata pe fapte reale, ... :)) .
Se facea ca intr-o dupa masa insorita in marele oras din vestul tarii, pe una din ulitele de piatra neteda intr-un car de fier erau pantru oameni diferiti. Un mesaj vine de la al5 lea, cum ca se afla in apropiere si doreste sa participe la calatoria asta.
Tai repede firu introductiv si zic din scurt ca si Liviu (care avea doar vreo 3 zile de stat in tara) o vrut arc. Banuiesc ca s-a lasat "afectat" de discutiile anterioare. Se face ca un magazin de profil tocmai s-a deschis in zona si gasim cu cale sa-l vizitam.
Luam ce-i de luat si iesim la padure.
Gandul meu nu era deloc sa vorbesc despre arcuri ci despre muguri, primavara, lemn, ape, insecte, pasari, pasi, voci, intuitie, cuget, alegeri, intrebari, toate in lumina de la inceput, care in limbaj international suna cam asa - "In the beginning God ..." . Asa incepe totul si asa se desfasoara si orice tentativa de a desprinde sau dezmembra un segment din intreg, inafara de faptul ca-l diseci (ca sa-l studiezi cu amanuntul) dupa care il asezi inapoi in contextul din care a fost luat, este mai absurd decat a incerca sa scoti protonii din atomul de fier si apoi sa-l numesti tot fier. Prin definitie daca pe un atom "il saracesti" de cativa protoni, neutroni si electroni, el nu se mai cheama fier ci devine alt metal sau chiar gaz in functie de cat scoti din el.
Preferam sa vorbesc despre arcuri atunci cand lemnu era uscat, cand arcu facut din lemnu ce l-am luat de la padure era gata si cand veneam cu sagetile din lemn (care acu stau acasa ca stiam ca Liviu trage prima oara si de aia le-am luat pe astea de aluminiu).
Insa inca o informatie pe care am primit-o , spre stupoarea mea, a fost nu ceea ce numesc io lectie, ci mai de graba as zice ca m-a lovit "realitatea" fix in tampla.
Se facea ca urcam poteca catre locul unde in ultimele luni obisnuiesc sa trag cu arcu. Nu bine ajung la liziera padurii, ca doua fete aproape in poteca incercau sa afiseze un zambet fortat si nenatural, as zice copiat din ceva sabloane arhicunoscute, in vreme ce un baiat cu aparat dinala cu obiectiv aspru si trepid pana la piept facea poze. Salut din mers si trec fara sa aprofundez cu ochiul nimic, daca e posibil. Dar era tarziu acum, simpla privire cu jumate ochi imi era suficient incat sa pot vorbi in minim 10 pagini despre asta.
Mai tarziu Richard imi zice ca s-a holbat o leaca si a vazut cum fetele aveau si cate un pistol de jucarie si in diferite ipostaze doreau sa fie imortalizate. Nimic nou, ... din pacate, nimic deosebit.
Gata, acum atac ! Trebuie sa raspund atacului , pentru ca este un atac la dresa mea si a ta, iar atacul meu nu este decat o defensiva. Scurt - pai fetele is la varsta la care nu analizeaza si nu cantaresc , dar baiatul ala care era mai mare, el de ce nu gandea ???
De ce te-ai stricat de tot la cap ? de ce intrii in padure doar sa ai ce le arata la altii si de ce te hranesti cu o superficialitate atat de mare ? de ce preferi sa traiesti in realitatea virtuala daca esti fiinta vie ? De ce esti asa fraier incat sa iti doresti aprecierile alea care stii deja ca nu sunt sincere si ca sunt mai de graba un schimb de genul "imi dai like, ca-ti dau si eu" , cand in realitate chiar de ai fi grozav nu vei starni niciodata admiratie ci cel mult invidie . Ai orbit chiar de tot ? Coperta revistelor ? probabil ca nu ajungi acolo, ... dar si de ajungi, ce-ti traba sa fii pe coperta ?
Vezi viata printr-un ecran, iti transferi persoana din realitate in ecran si doresti sa gati imediat cu realitatea ca sa ai din nou ocazia sa "traiesti" in imaginile afisate acolo.
As vrea sa mai vin cu niste comparatii, cu lucruri care sa te atraga si care sa-ti arate o fateta mult mai frumoasa si mai plina de semnificatie decat ai "descoperit" tu, mai bine zis decat ti-a fost servita si tu te-ai intoxicat cu ea.
Pai cat de narod esti incat sa mergi sa faci lucruri si sa vizitezi locuri strict cu scopul de a pune pozele pe facebook ? Cat de puscat la cap ai ajuns incat sa gasesti ca cea mai mare satisfactie si motivatie e nu sa fii acolo si faci ce faci, ci sa fii vazut de altii facand aia si sa-ti doresti cumva o anume apreciere? !
Trebuie sa gandesti un pic, stiu ca e cam greu acum, ca sculele necesare pentru asta le-ai lasat undeva si nu mai ai acces la ele. Banuiesc ca este mai usor sa te superi pe mine pentru ce zic, decat sa pricepi ca nu sunt suparat pe tine ci pe cei care te-au otravit.
Gata. Despre tine , momentan cam atat.
Acum revin la micul nostru grup. Se face ca baiatul asta nu a tras niciodata cu arcul, dar era mai interesat sa apara pe "banda" decat sa invete sa traga. Si ii zic, ma concentreza-te pe tras, lasa camerele si filmarile nebunesti pentru cand vei trage bine (daca chiar vrei sa filmezi ceva). Dar el zice ceva ce nu am putut contrazice, desi nu prea cred nici acum - " pai tocmai, ca vreau sa vad cum trageam la inceput" :)).
Pare rezonabil, dar amadoi stim ca altul era motivul. Facebook, puste-l Stalin, sa te vada lumea ca esti un mic Robin si sa zica, mai baiatule dar esti priceput.
Bun, sa zicem ca as fi priceput, evident nu sunt si nicicare din noi nu este, dar si de suntem, care-i smecheria ??? care-i ratiunea dupa ne ghidam aici ?
Si acum calm revin la armonia si linistea pasarilor si la adirea blanda ce abia leagana frunzele inca mici.
Daca tot a filmat, atunci am zis sa profit si sa promovez (chiar daca prematur) o alta activitate placuta in natura - tirul cu arcul.
Nu discutam aici despre sportul respectiv ci despre o activitate recreativa. In general nu sunt sportiv si nu apartin nici unui club in nici unul din sporturile ce le practic. Prin fiecare doresc sa fac o trimitere la ceva frumos, activ, la o varianta placuta de a petrece timpul , de ce nu la o gandire mai profunda prin intermediul miscarii.
Sper ca nici de data asta sa nu fiu inteles gresit si careva sa isi faca impresia ca e o poveste despre anume personaje, ca nu este. E strict despre trasul cu arcul si vrei nu vrei cineva trebuia sa traga cu el , iar acum cei care cara tortul s-a intamplat sa fim noi.
O tinta am improvizat si daca esti proaspat arcas si doresti sa stii cum sa-ti faci una iti zic si gasesti si la altii "retete".
Io am facut una de tip "valiza" adica si cu maner sa o pot transporta usor. I-am facut un cadru din lemn si asta e. Am curatat in jur de pietre atat cat am putut.
Recomand oricui sa faca ce eu nu am avut ocazia, adica sa mearga la un club si sa invete tehnicile corecte si toate detaliile despre arc si sageti. Io tre sa le invat singur pentru ca nu am acces la cluburi si invataturile lor. Ttehnicile sunt diverse si arcurile la fel. In functie de ce-ti doresti, iti alegi. eu prefer arcul traditional, mai ales cel cu lame detasabile ca se face mic. La inima mea insa sta arcul asa numit "primitiv", facut doar de mana mea si doar din lemn.
Asa se face ca gasesc in padure pene de uliu, mai primesc pene de gasca si curcan si betele le iau, le indrept, le usuc iar varfurile le confectionez acasa. Pe langa astea gasim sa luam si bete gata facute si varfuri de otel care se infileteaza sau se lipesc. Asa ca fie iti cumperi sageti , fie le faci, nu poti zice ca nu ai cu ce trage.
Trasul cu arcul nu este o activitate pentru cine doreste sa scape de migala. Aici mereu ai ceva de mesterit. Daca esti arcas traditional, poate vei vrea sa-ti faci singur tolba, manusa, protectia de antebrat, dar si arcul, coarda si sagetile. Totusi pentru astea trebuie mai intai sa cunosti cum se trage si cum tre sa fie un arc si "o" sageata care sa functioneze.
Sunt constient ca facand multe treburi nu voi excela niciodata la nimic, dar cum prin"excelenta" nu ma intereseaza sa excelez ci doar sa pricep si sa calatoresc, sa transmit si la momentul oportun sa predau tot felul de activitati legate de reintegrarea omului in cadrul natural cu scopul de a-l extrage din nebunie si de a-i reda simtul umanitatii, gasesc ca treburile astea sunt o necesitate pentru intelegere.
Sunt aspecte legate de mesterit, de migala dar si de lucru in echipa la modul real, care te vor ajuta sa pricepi mai bine ce inseamna sa a fii om si care te pot scoate la lumina la care sa pricepi ca si tu esti om si contezi si ca nu esti doar un pion insignifiant intr-o societate de consum care se inchina la BANI !
O sa vezi ca banii sunt doar mijloace cu ajutorul carora nu faci decat sa simplifici schimburile, insa departe de a fi ceva concret, nicidecum nu isi merita locul intre zei. Si daca nimic altceva nu reusesc sa te invat, daca reusesc sa iti explic in cuvinte simple sau complexe sau chiar fara vorbe ca esti om si contezi nu pentru produsele pe care le oferi ci contezi pentru ca in tine a fost sadita viata, atunci am facut tot ce mi-am propus.
Spuneam ca prefer tolba laterala, asa ca dinaia mi-am facut. Sunt o gramada de variante de tolbe improvizate, perfect functinale si rapid de confectionat. Insa daca ai timp iti recomand una mai mesterita.
In tara noastra vanatoarea cu arcul nu este permisa asa ca uita gandul ala. In plus caprioara si mistretul nu de aia se plimba ca tu sa-i infigi sageti in plamani. Trebuie sa te detasezi de gandul sadic in care te hranesti cu suferinta altora si in care zbaterea cumplita cu ultima suflare iti intaresete fortele. Cine are ce manca nu are nici un temei real sa omoare. Iar cine nu are ce manca, tot are datoria sa cantareasca bine ce anume omoara, cand, cat, cum si de ce.
Si pentru ca e activitate recreativa, nu are miza deci nu poti fii niciodata prea slab, cata vreme nu ai nevoie sa te compari. Asa ca mi-as dori sa renunti in graba la frustrarea ca nu nimeresti de la primele trageri. Baiul nu e ca nu nimeresti, ci ca exagerezi cu distanta. Vrei tot mai departe sa tragi, cand n-ai invatat nici de aproape.
Io stiu ca rabdarea e un concept abandonat, considerat demodat si inutilizabil, insa traiesc cu convingerea ca sta la baza oricarei reusite.
Cand tragi, tragi si tragi, nu tre sa gafai la fiecare sageata care nu nimereste unde iti doresti. Ca este absurd sa te uiti la youtube la baieti care sunt profesionisti, iti iei si tu un arc si mergi si vezi ca in cazul tau miracolul prezentat in 53 de secunde nu se produce.
Am sa-ti dezvalui secretul. Nu era vorba de miracol ci ore de tragere pe zi cativa ani la rand. Cand si noi vom face asa, putem avea asteptarile alea, pana atunci insa, tragi si te bucuri de asta.
De cand eram mici cochetam cu arcurile, banuiesc ca si multi dintre voi.
Ca umila recomandare, daca incepi sa tragi si nu ai mai tras, mergi la club si intinde arcuri si stai de vorba cu meseriasii, nu cumpara ce vezi mai scump, ca nu vei face treaba cu el. Daca esti incepator, recunoste asta si nu lua arc scump si nici prea tare, ca nu vei putea sa-l intinzi, iar cele pe care le intizi iti vor face mainile sa tremure si nu vei nimeri nimic.
Tragem si tragem, iar behaielile par sa devina zgomot de fond si sa se amplifice pe masura ce claiele de lana se apropie. Cand se aflau in raza de tragere am incetat si am mers sa le manam numa un pic mai incolo.
Trage fiecare atat cat ii pica bine. Tinta trebuie sa o fizezi in asa fel incat sa nu aiba acces nimeni in spatele ei fara sa-l vezi. Noi am gasit un loc excelent, cu un deal abrup si lung in spate.
Si nu tine aerul asa mult in tine si nu mai sta asa contractat. Pui asa mare miza pe fiecare sageata ca si cum ar depinde viata ta de ea :)) .
Dar ii bun, ca asa aflam inca o data ca ceea ce pare usor cand face altul, in realitate necesita munca, exercitiu, corectie, timp alocat.
M-as bucura mult ca si copilul tau sa descopere ca exista treburi in realitate si jocuri care nu se masoara in puncte si in care uneltele nu sunt tastele.
Pozitii din filme cred ca atrag pe toti. Cineva ar zice - "cotul mai sus" . Dar lasand la o parte aparentele, sesizez ca unii au o "inclinatie", un simt nativ mai bine dezvoltat ca altii la trasul cu arcul sau/si cu prastia.
Asa se face ca el pare sa nimere la primele trageri in vreme altii nu reusesc inca sa invete cum se fixeaza sageata in coarda. Insa nu te descuraja, nu are mare relevanta treaba asta. Cu exrcitiu fiecare poate trage bine.
Apropo de prastie Richard si Vlad prefera prastia, ... bun Vlad o zis ca prefera prastia in loc de arc si ghioaga in loc de sulita :)), e un om foarte fin si foarte blajin.
Apai na, de aia is mai multe sa poata fiecare sa-si aleaga ce crede ca-l prinde mai bine.
Inainte de lasarea intunericului, adunam sandarmaua, curatam zona daca e cazul si cu valiza in mana , schimband mana la anumite intervale, ne indreptam catre casele noastre.
Din multitudinea de secvente am selectat cateva in speranta ca in mod informativ, poate comic si nu neparat instructiv reusesc/ reusim sa iti trezim interesul pentru asa ceva.
In rest, pentru prietenul Liviu, ma bucur ca ai ajuns cu bine si sa ne vedem sanatosi si data viitoare, iar pentru Richard Inima de Leu (nu de piatra :)) , cum ar zice Claudiu, Silviu, Mario sau altii :)) , ne vedem la o tragere cu prastia si sper sa nu mai intarzii mult ca vine seara si iara tragem anapoda.
Si acum mici "traduceri" ale imaginilor. Tinta nu este nici "conventionala" si nici de marime standard (daca exista asa ceva) ci este cum gasesc io cutie si nu vreau sa fie mare ca tre sa o pot transporta vreo 3 km fara sa ma oboseasca ca sa mai si trag 2-4 ore. Nu am imaginea tintei in marime obisnuita, ci utilizez o foaie A4 cu ceva tinta scoasa la imprimanta, descarcata de pe net.
De tras, tragem de la ce distanta ne vine, nu ne interseaza cifrele rotunde. Uneori abia vad tinta, dar mai foaia din milocul ei. Alteori tragem si la 12-15 m. Uneori de la 30-40 alteori de la 50-60 (le-am trecut cifre rotunde, dar in realitate cred ca is 37,1 m :)) ).
Pentru ca nu este un culoar bun de pe la 50 m, am patit o data ca am rupt sageata de molid in carpenul din care a ricosat, iar alta data o ramas infipta taman in carpenul ala subtire si uscat si la vreo 6 metrii :)) .
Apai m-am suit sa o dau jos, dar mereu cu gandu ca se rupe si pregatit sa sar din ... sau cu el o data.
Uneori nimerim alteori nu. Cand plesneste stii ca ai nimerit. Imi place arcul asta nu nu are sisteme de ochire si ca e ca la prastie, nimereala se face in functie de abilitatile tale.
La un moment dat si Liviu ca multi altii observand ca realitatea nu se ridica la nivelul asteptarilor lui, isi pierde cumpatul si in loc sa doreasca sa nimereasca tinta a mare pe langa care deseori tragea, doreste sa nimereasca aparatul atat de mic care filma. E un aparat dintre cele mai mici, are numa 100 de grame si in mod evident i-am zis sa nu traga ca dracu mana sageata cand omu vrea sa faca rau si o sa-l nimereasca .
Evident asa s-a si intamplat din prima a tras in el. Insa faptul ca nu s-a spart in loc sa-i serveasca ca pilda, a fost o satisfactie si o incurajare mai mare :)).
Dincolo de faza "interesanta" si de exemplul NU pozitiv as spune, mi-ar place sa cred ca evenimentele si dorintele de genul asta sunt rare.
Asa ca de e sa tragi cu acul si nu neaparat sa fii sportiv , iti recomand dupa ce prinzi baza , sa iesi afara la aer, ca e alta treaba. Aici bate vantul, canta pasarile, trece oaia, ... bicilistul :)) . Deci nu mai poti spune acum dupa atatea variante cate ti-am aratat ca nu ai ce face si de aia ramai in continuare si tragi cu arcul intr-un joc pe comp in loc sa iesi afara si sa tragi cu adevarat.
Eee, nu-ti place arcul ? bun. Dar nu-ti place nimic decat sa stai sa te uiti la ce fac altii ??? Fii cu bagare de seama ca de te lasi singur pacalit, nu-ti mai permiti scuza ca n-ai avut de ales.
