marți, 19 martie 2019

primavara in toata puterea cuvantului

Din nuante de gri si bej incep sa rasara culorile vii. Deschide bine ochii si observa pentru inceput speciile cele mai comune si mai frecvent intalnite.
Toate sunt bune la ceva, unele de mancat, altele de leac, unele pentru diverse treburi in gospodarie.
Insa mare atentie, ca sunt multe specii bolunde si invatarea nu se face empiric.
In prima faza vreau sa intelegem ca dincolo de aspectul atragator este diversitatea. O luam treptat si cautam sa le (re)cunoastem si abia apoi vom invata despre proprietatile lor si cum anume sa beneficiem de aceste resurse valoroase.
Prin umblarile noastre cautam nu doar sa ne relaxam, dar prospectam si in vederea gasirii locurilor potrivite pentru tabere, culegem atat imagini cat si plante pentru mancat si ceai.
Multe din flori pot trece neobservate pentru ca sunt fie prea marunte si prea discrete, fie sunteti cu gandul in alta parte decat unde calca piciorul.
Nu doar plantele sunt tinere primavara, ci si animalele si chiar sufletele noastre reintineresc. Invatam anual sa fim iarasi elevi, incepatori de noi drumuri.
Printre locurile pe care le frecventam periodic, introducem si explorarile pe zone prin care nu mai umblasem.

Corpul trebuie mereu antrenat, ca sa poata tine pasul, dar mintea de asemenea necesita noi si noi cunostinte. Nu mai spun acum despre nevoile duhului ca, din pacate, traim vremurile in care cei mai multi clacheaza cand vine vorba sa miste membrele, dar mai sa gandeasca dincolo de informatiile predigerate si amestecate cu o gramada de arome sintetice, uitand sau necunoscand ca e mult mai grav sa bagi prostii in cap decat in stomac !!! Cu toate astea, nu vad multi oameni care sa se ingrijoreze ca ingereaza alimente de cea mai proasta calitate pentru minte, insa vad o cireada care se ingrijoreaza de ceea ce-si vara in stomac.

Pai omule, n-ai invatat inca ca daca bagi ceea ce-i bun in cap, vei baga bine si-n stomac ? ... insa invers nu e la fel.
Daca nu e mintea sanatoasa, corpul (masinaria) nu poate nici ea sa fie si chiar daca este ... serveste cui si la ce ?

Trag cand si cand un semnal de alarma mai mult sau mai putin public, pentru ca nu am mare nadejde ca se aude prea departe sau ca este distins si luat in seama.
In rest continui sa va incurajez in a cauta explorarea dincolo de limitele cotidianului (urban).

luni, 25 februarie 2019

instruire in alpinism a2a jumatate

Suntem in creasta si revenim cu inca cateva franturi ce tin de viata la munte.
Am invatat sa stam pe picioare, sa urcam, sa coboram si sa traversam. Am invatat si apoi am exersat opririle cu si fara piolet si coltari.
O data ce am reusit sa stapanim cat de cat tehnicile de deplasare, am intrat la tehnicile de corzi.
Umblam pe orice teren si in orice vreme, simuland diverse situatii.
Cand muntele ne permite iesirea in creasta lejer, pur si simplu pasim, dar cand iesirea ne este blocata de-o cornisa, o cataram, iar daca e surplombata o strapungem.
Am fost si la stanci, 
dar ne-am facut biroul in stana din care am scos intai zapada.
Pentru putina vreme muntele ne-a fost casa
si ne-am amenajat cat am putut noi de confortabil.
Am invatat sa utilizam rapid resursele din dotare si sa ne adaptam la teren si neprevazut.
Am avut si soare cu dinti si viscol cu ceata, in toate zilele am profitat de ceea ce am primit.
Cand a fost sa exersam, am alocat timpul necesar,
iar cand ne-a fost frig, singura soba era inima noastra care pompa sangele cad era stimulata suficient.
Treptat, de la orizontala si teren cu inclinatie moderata am ajuns pana la verticale.
Am catarat si am invatat sa echipam. Am inteles ce inseamna retragerile de urgenta si recuperarea integrala a echipamentelor si protectiilor.
Gerul sec nu rapea niciun pic din splendoarea noptii ce se dezvaluie in lumina de luna.
Am avut doar de castigat.
A fost greu ? Nu, n-a fost greu, pentru ca e greu doar cand esti obligat sa faci ce nu vrei, noi suntem aici pentru ca vrem.

Ceea ce ramane este experienta, amintirea multor clipe frumoase, dar si ganduri mai profunde legate de esenta vietii in sine ... cel putin in cazul meu.

Asa am incheiat si povestioara extrem de succinta, de saraca in detalii, a ceea ce a insemnat saptamana de instruire in alpinism - etapa de avansati.

Sanatate buna si sa ne vedem pe sus ;).

joi, 21 februarie 2019

instruire in alpinism - prima jumatate

Se cere conditie fizica buna, pentru ca muntii ii urci pe picioarele tale, iar ceea ce vei folosi trebuie sa-ti cari in spate.
A stapani mersul, asa cum spunem noi "simplul pasit" pe zapada, este de fapt un proces elaborat care trebuie invatat. In functie de inclinatia pantei si tipul de zapada, tehnica variaza.

Incepem fara echipament tehnic pentru a planta tehnica. Astfel se formeaza si echilibrul necesar pentru a umbla fara sa mai stai cu sufletul la gura ca aluneci ... sau mai rau, sa umblii inconstient fiind in primejdie la orice impiedicare usoara.
In saptamana pe care am petrecut-o in masiv, am prins vreme foarte schimbatoare. insa apusul asta peste marea de nori e memorabil.
Exersam la cald, 
pentru a putea aplica la rece.
Desigur ca in procesul invatarii nu e ca si in amestecul de imagini pe care le astern aici. Inainte sa te inhami si sa iei pe tine funiile, va trebui sa stapanesti tehnicile de deplasare la piolet si coltari.
Spre bucuria lui Codrut, avem mereu parte si de ture de noapte.
Ce nu poti trece cu muschii sau lipsa prizelor, poti compensa cu tehnica de utilizare a echipamentului.
Aplicatiile in teren le facem indiferent de vreme. Astfel ca au fost zile in care viscolul nu ne-a ocolit deloc.
Si daca zapada primim, cu ea lucram.
Daca afara e aspru, inauntru e primitor ;) .
Procesul invatarii si aprofundarii continua si de la zapada trecem la stanca si gheata.
Faptul ca se intuneca nu schimba cu nimic programul. Pornim frontalele si-i dam drumu in sus.

marți, 19 februarie 2019

vederea si lipsa ei

Hai sa-ti prezint o perspectiva mai putin comuna.
S-a zis ca stiintific insemna a testa, a dovedi prin metode diverse, repetitive, totusi cele mai multe si mai mari tromboneli au fost inghesuite ca sa sustina preferintele "elitistilor" si n-au absolut niciun suport real si in niciun caz nu sunt fenomene demosntrabile si repetitive. Dar acestea s-au bazat pe "principii simple : tie nu-ti pasa detaliile, iar lor nu le pasa de tine, ci vor doar sa te fraiereasca si sa obtina banii si puterea, sa poata cladi minunatul sistem actual. Nu e relevant sa ma intrebi ce as fi facut eu in locul lor. Niciun om nu poate face singur nimic ... in locul a catorva milioane care lucreaza impreuna.
Treaba e alta. Ce ar fi daca in loc sa impun orbirea mea altora, as dori sa impartaseasca ei cu mine vederea lor ?
Cum ar fi daca cel care simte miresmele ar fi bagat in seama si verificat de catre cel ce nu simte , ... in loc ca cel ce nu are cum si cu ce simti , sa depuna mereu si mereu efortul de a demosntra ca nici miresmele nu exista si nici organul responsabil cu simtul lor.
Numa gandeste-te cum ar fi, daca cel ce stie a face ceva ce tu nu poti doreste sa te invete, iar tu doresti a invata, ... in loc ca tu sa incerci a-l convinge ca asa ceva nu se poate.

Nu e vorba ca unu-i mai destept, altul mai prost, e treaba ca trebuie sa fie un rost in astea.Unul are ceva, altul are altceva, ... iar astea nu sunt pentru ca sa ne mancam intre noi, ci zic io, sunt ca sa reusim a relationa in vederea unei completari frumoase.
Am vazut insa lumea in care spitalele nu mai au pacienti, ci clienti !
Acolo unde medicul nu doreste o lume sanatoasa ci una bolnava, cu cati mai multi "afiliati".
Farmacistul nu doreste leac vesnic, ci temporar, ca sa-ti vanda ceva si maine. Se face reclama la pastile mai ceva ca la ciocolata , ... si tot eu sunt nebun ?

Aici unde juristul nu doreste onestitatea reala a lumii intregi, pentru ca si-ar pierde meseria.
Politistul nu ar vrea cu adevarat neincalcarea (absoluta) a legilor pentru ca n-ar mai fi nevoie de postul sau. Judecatorul nu s-ar bucura de lipsa infractionalitatii si lista poate sa continue.

Auzi tu ce ce marsavie !!! Cand intreb de ce un produs e facut intentionat sa se defecteze , primesc raspuns ca asa e normal !!! Cica sa poata sa produca si in continuare fabrica , sa cumperi iarasi si ei/noi sa avem ce face si la anu. Pai nu e asta o risipa si o inselatorie facuta cu rea-intentie ? E nu doar risipa si nepasare, dar e o logica de balta si o lacomie nascuta fara strop de cugetare.

Si in toate ce intelegi ? Ca am scris cam multe randuri pentru cum e obisnuit omul sa vada acum, apoi te mai si indispune.
Asa ca hai sa ne ingramadim "invatatori dupa poftele" noastre si asa deplasate.

Ce nebunie !!! Nebunia nebuniilor, sa isi aleaga prostul invatatorul, evident puscat la cap si el, ca doar cel ce nu cunoaste alege dupa preferinta si va alege in necunostinta ceva deja stricat. Se merge pe premisa "EU platesc, vreau sa imi arati NU DOAR asta, ci exact asa si nu altfel".

Atunci ma intreb, daca neinteleptul dicteaza invatatorului, ce sanse mai are omul sa invete, sa se destepte ? Daca ai inceput a fugi de efort, de esec, de caderi, de suferinta, de inevitabil, crezand ca poti reusi sa iti fie bine fara sa cunosti, fara sa simti, fara sa primesti, fara sa oferi, fara sa iubesti, fara ... sa traiesti, cu ce mai ramai ?
Sau ce crezi ca poate sa te mai astepte in drum si sa te lumineze ?
E doar un strigat mut, semidisperat, in care se vede ca prin ceata cum ignoranta si lipsa de bun simt" acapareaza si pune stapanire pe fiinte. Treptat in sisteme trainic cladite, te dezumanizezi si participi activ la procesul asta.

Lumina a devenit prea deranjanta pentru ochiul neantrenat. Sunetele adevarului zgarie timpanul atat de tare incat te ajuti si de maini sa astupi si de glas sa le acoperi.

Si eu sunt nebunul ? ... oi fi. Dar sa stii ca toti pierdem, tu aderenta cu realitatea, iar eu pe tine. Pentru cei ce mai cred inca in invatatura aia atat de derizorie ca tu esti suficent pentru tine, ... tu si sinele tau, dau acum un anunt.

Niciodata n-ai fost mai fraierit si mai condamnat la singuratate si intuneric decat acum cand incepi sa crezi ca ceea ce faci si se intampla este pentru tine si ca in astea ai putea sa simti vreodata ca ai un rost.

 Daca indraznesti, ... dar si daca primesti minim de intelepciune sa pricepi ca orice exista si e facut, lucreaza DINSPRE SINE, INSPRE EXTERIOR (spre ceilalti) si asta ii confera scopul, tot ii ceva. Dar daca nu, atunci n-ai prins nici macar lectia cu firul de iarba. Revino la origini, iar originea nu inseamna sa te ingropi si mai tare in desertul ala care il numeti "eu insumi" , ci casca ochii mari ca pruncul si (re)invata a privi, a umbla, a cere, a multumi, ... a invata.

Dar daca Stapanul se ocupa si cu intunecarea mintilor (permite si faciliteaza, din simplu motiv ca nu pune dorinta pentru adevar, nu ofera intelepciunea minima de a dori ceva bun, nu aseaza dragoste in inima si vedere in ochi)), atunci eu tot prostii vorbesc si cu siguranta cuvintele vor fi absorbite de neant ... orice ar mai insemna si aia .
Poate suna paradoxal, dar in loc sa te intristezi/frustrezi/bulversezi , ar trebui sa te bucuri atunci cand cineva te opreste din ratacire si nu sa te infurii ca te franeaza din caderea libera care se va solda inevitabil cu zdrobire. Dar te lasa mandria sa te bucuri? Te mai lasa orgoliul sa inveti ? Cine-i seful tau ? ... ego-ul, arza-l focul.

Sunt doua variante, ori moare ea (mandria/trufia) ori te omoara ea pe tine. Parteneriat aici nu exista.  Nu doar ca n-ar trebui sa te manie ce zic, dar ar trebui sa verifici, iar imediat ce constati ca se confirma, ar trebui sa zici "multumesc' si sa ma intaresti si tu si sa imi deschizi ochii acolo unde si eu sunt orb.
La intrebarea "cui i se adreseaza cuvintele ? raspunsul e evident - "tie" (-cel/cea care citesti, ... oricare , tuturor, dar fiecaruia in parte).
Nu e nimeni (mai) avizat sa zica si sa faca treaba asta, trebuie sa mi-o (si sa ti-o) asumi, nu sunt alte optiuni.
Nu e vreme de asteptat dupa atestate si grade, e un moment bun chiar acum. Inca este nadejde.

luni, 18 februarie 2019

tabara de bushcraft - iarna - a2a parte

Aceasta a fost trupa noastra.
Tin sa amintesc mereu ca taberele de iarna sunt probabil cele mai provocatoare pentru ca e nevoie sa depui efort mai mare ca sa obtii confortul necesar.
Pana si focul care e atat de usor de aprins vara, in sezonul rece si inghetat, e o provocare in sine.
Construirea adapostului presupune mai multa munca, deoarece e nevoie de o structura solida care sa tina si la incarcarea cu zapada si viscolul puternic.
Gatitul si mesteritul pe langa foc, ofera o satisfactie aparte.
Somnul din inima padurii, in adapostul improvizat, poate sa fie satisfacator sau chiar bun daca sunt indeplinite cateva conditii de baza.
Fiecare zi vine cu sarcini si provocari noi. Astfel ca sunt lucrari ce se fac in echipa, dar pe altele le muncesti de unul singur.
Cu mana ta si cu ceea ce gasesti in jur, iti vei confectiona diverse accesorii care sa te ajute si sa-ti usureze calatoria.
Mici siretlicuri, un pic de mestesug si cateva improvizatii, fac posibila treaba si fara prea multi muschi investiti.
Am avut si soare si ninsoare.
Mestereala cat cuprinde, de dimineata pana seara.
Am invatat, exersat, practicat. Stim un pic mai multe, putin mai bine, iar mintea si ochii sunt mai limpezi si mai deschisi acum. 

Pornim iarasi la drum catre noi aventuri. Sanatate buna si cata vreme mai poposim in efemer, poate ne vedem si prin paduri ;) .