HOME

sâmbătă, 11 iunie 2016

hai cu noi la padure

 S-am pornit.
 Campul este presarat cu tot felul de nuante si miresme.
 Aflam popas la loc deschis,
 apoi mergem mai departe.
 Trecem raul cum putem, 
 ne facem pat din ce gasim, 
 dar nu ne dam inapoi nici de la ape reci,
 boscheti, cataraturi si alte provocari.
 Ne hodinim o leaca la umbra ei, 
 apoi urcam pieptis.
 Nu pierdem nicidecum bucuria.
Intalnim localnici ...
 Trecem putea de poveste
 si ne adunam la foc inainte de culcare.
 E o noua zi si avenTURA continua.
 Apa desi e maricica, e limpede.
 Vedem, ne apropiem,
exploram
 impreuna, 
 iar unii impreuna cu liliecii.
 Ne retragem pe corzi, 
 doar cat sa mergem 
 la urmatoarea.
 Urmeaza alta tura, alte pesteri, alte paduri si noi zone de explorat.
N-am sa iti ascund nici faptul ca in cele mai multe din turele astea ne vom intalni si cu animalele salbatice, mai mici si mai mari. Voi alege traseul de asa natura incat sa munceti un pic ca sa-l parcurgi, dar vei avea ocazia sa vezi si sa traiesti lucruri frumoase. Fara efort nu iasa ceva bun.
Voi fi calauza ta si in multe alte drumetii, atat cat bunul Dumnezeu ne poarta pe aceste meleaguri.
Doresc sa-ti expun o perspectiva mai complexa asupra naturii, mai cu seama vreau sa te introduc treptat in ceea ce inseamna salbaticia, dar o vom face discret, curat si frumos.
Daca doresti sa iei parte la asa ceva, scrie-mi o scrisoare la adresa moisavasile82@yahoo.com si te voi instinta cu privire la urmatoarele ture, tabere, cursuri.
Sanatate buna.

luni, 23 mai 2016

inca un pas catre alpinism

Totul incepe cu dorinta de a urca muntii. Pana ajungi la moduri de abordare si echipament necesar, trebuie sa iei contact vizual,auditiv sau macar olfactiv si tactil cu ceea ce se cheama muntele.
Drumetia montana este de obicei punctul de plecare catre alpinism. Oricum faci, inainte sa treci de pasaje dificile si sa urci creste expuse, va trebui sa ajungi pana la ele.
Asa ca pune in "rucsacul" mintii tale interes, atentie si buna dispozitie, apoi hai sa calatorim impreuna.
Cand spui escalada nu spui in mod oblogatoriu alpinism, dar in mod cert alpinismul cuprinde si partea de escalada.
Desi in proportie majoritara picioarele vor face treaba, trebuie sa cunoastem ca mainile vin in ajutor atunci cand terenul incepe sa capete inclinatie foarte pronuntata. Treptat mersul se va transforma in catarare pana ce ajungem sa parcurgem portiuni verticale si chiar in surplomba.
Cunostintele privind necesarul de echipament si mai ales utilizarea acestuia vor face diferenta intre parcurgere si expunere la risc.
Incepem cu inceputul. Partea de teorie cuprinde detalierea aspectelor esentiale, pe care daca nu le notam tindem sa le uitam. Insa ceea ce e scris ... ramane scris si vei putea sa-ti reamintesti citind.
Socot ca este de mare importanta ca la astfel de cursuri sa petrecem tot timpul in natura, sa mancam ce ne aducem sa dormim afara lucrand in echipa, impartasind experienta si nevoile.
O data cu tehnica (de folosire a echipamentului si a miscarilor corpului) trebuie sa invatam inclusiv aspectele ce tin de apropierea de masiv,campare, autogospodarire, cunoasterea partenerului/echipei, orientarea in teren,etc.
Nu le invalmasim, ci alocam timp separat pentru a imprima tehnica privind deplasarea pe verticala unde utilizam miscarile corpului fara a ne face griji in privinta punctelor de asigurare si asigurator (catare in mansa).
Alt timp il alocam pentru invatarea si exersarea folosirii echipamentului.
Exersam miscari pe stanca legati in coarda, dar le exersam si jos ("bolovaneala") unde nu avem nevoie de echipament de protectie.
Cand dormim, ne odihnim, iar cand bem un ceai la caldura focului ne relaxam.
Iar cand cataram, cataram !
Invatam sa parcurgem mai rapid pasajele utilizand atat prize naturale cat si artificiale. E important sa cunosti ca escalada sportiva ... este un sport, dar alpinismul nu e nicidecum un sport. Asa ca nimeni nu te va puncta sau depuncta daca vei urca sau nu cutare munte. E o treaba de pasiune, e o calatorie ce cuprinde si multe dificultati si e o parcurgere ce inglobeaza toate mijloacele necesare de a a urca un munte cu forte proprii. Cu sau fara coarda, cu sau fara oxigen, cu sau fara echipa, astea sunt detalii de nuanta. Cu sau fara elicopter ?  :))
Nota : urcarea muntelui doar in masina, elicopter, avion, cu cabluri, etc nu-i nici macar drumetie. ;)
Am prins si ploaie si soare. Ca in jungla, cate un abur tare fain se ridica dintre copaci.
Dormim, gatim, mancam,glumim.
Dar cand pregatim suntem seriosi, 
iar cand urcam nu ne jucam, 
                                                            insa ne mai si distram.
Inveti sa cobori asigurat,dar inveti sa-i cobori si pe altii.
Cand ploua sarcinile se impart si optica se schimba.
Stanca uda se zvanta in soare si vant, dar lipsa aderentei lasa loc numa bun pentru urcatul pe coarda utilizand nodurile specifice.
Uneori nici nu iti dai seama cum trece timpul si luminatorul cel mare se pregateste sa paraseasca scena. Noi doar avem grija sa nu plece neobservat.
Acum am fixat un segment important, cealalta etapa urmand sa se desfasoare la altitudine, in crestele Retezatului.
Pana atunci pentru ca nu ai prins sa ajungi, e posibil sa mai facem o trupa pentru Cernei si sa repetam experienta.
Zile insorite, ochi limpezi si inima curata va doresc.

luni, 16 mai 2016

arcul pentru copii

Asta-i pentru prunci. L-am facut din lemn de sanger.
L-am pus langa ala de ulm ca sa vezi cat de cat proportiile.
Este elastic si are o intindere mare pentru dimensiunile lui.
Ii timpul sa-i scoti si pe ai mici la tras cu arcul.