HOME

luni, 23 mai 2016

inca un pas catre alpinism

Totul incepe cu dorinta de a urca muntii. Pana ajungi la moduri de abordare si echipament necesar, trebuie sa iei contact vizual,auditiv sau macar olfactiv si tactil cu ceea ce se cheama muntele.
Drumetia montana este de obicei punctul de plecare catre alpinism. Oricum faci, inainte sa treci de pasaje dificile si sa urci creste expuse, va trebui sa ajungi pana la ele.
Asa ca pune in "rucsacul" mintii tale interes, atentie si buna dispozitie, apoi hai sa calatorim impreuna.
Cand spui escalada nu spui in mod oblogatoriu alpinism, dar in mod cert alpinismul cuprinde si partea de escalada.
Desi in proportie majoritara picioarele vor face treaba, trebuie sa cunoastem ca mainile vin in ajutor atunci cand terenul incepe sa capete inclinatie foarte pronuntata. Treptat mersul se va transforma in catarare pana ce ajungem sa parcurgem portiuni verticale si chiar in surplomba.
Cunostintele privind necesarul de echipament si mai ales utilizarea acestuia vor face diferenta intre parcurgere si expunere la risc.
Incepem cu inceputul. Partea de teorie cuprinde detalierea aspectelor esentiale, pe care daca nu le notam tindem sa le uitam. Insa ceea ce e scris ... ramane scris si vei putea sa-ti reamintesti citind.
Socot ca este de mare importanta ca la astfel de cursuri sa petrecem tot timpul in natura, sa mancam ce ne aducem sa dormim afara lucrand in echipa, impartasind experienta si nevoile.
O data cu tehnica (de folosire a echipamentului si a miscarilor corpului) trebuie sa invatam inclusiv aspectele ce tin de apropierea de masiv,campare, autogospodarire, cunoasterea partenerului/echipei, orientarea in teren,etc.
Nu le invalmasim, ci alocam timp separat pentru a imprima tehnica privind deplasarea pe verticala unde utilizam miscarile corpului fara a ne face griji in privinta punctelor de asigurare si asigurator (catare in mansa).
Alt timp il alocam pentru invatarea si exersarea folosirii echipamentului.
Exersam miscari pe stanca legati in coarda, dar le exersam si jos ("bolovaneala") unde nu avem nevoie de echipament de protectie.
Cand dormim, ne odihnim, iar cand bem un ceai la caldura focului ne relaxam.
Iar cand cataram, cataram !
Invatam sa parcurgem mai rapid pasajele utilizand atat prize naturale cat si artificiale. E important sa cunosti ca escalada sportiva ... este un sport, dar alpinismul nu e nicidecum un sport. Asa ca nimeni nu te va puncta sau depuncta daca vei urca sau nu cutare munte. E o treaba de pasiune, e o calatorie ce cuprinde si multe dificultati si e o parcurgere ce inglobeaza toate mijloacele necesare de a a urca un munte cu forte proprii. Cu sau fara coarda, cu sau fara oxigen, cu sau fara echipa, astea sunt detalii de nuanta. Cu sau fara elicopter ?  :))
Nota : urcarea muntelui doar in masina, elicopter, avion, cu cabluri, etc nu-i nici macar drumetie. ;)
Am prins si ploaie si soare. Ca in jungla, cate un abur tare fain se ridica dintre copaci.
Dormim, gatim, mancam,glumim.
Dar cand pregatim suntem seriosi, 
iar cand urcam nu ne jucam, 
                                                            insa ne mai si distram.
Inveti sa cobori asigurat,dar inveti sa-i cobori si pe altii.
Cand ploua sarcinile se impart si optica se schimba.
Stanca uda se zvanta in soare si vant, dar lipsa aderentei lasa loc numa bun pentru urcatul pe coarda utilizand nodurile specifice.
Uneori nici nu iti dai seama cum trece timpul si luminatorul cel mare se pregateste sa paraseasca scena. Noi doar avem grija sa nu plece neobservat.
Acum am fixat un segment important, cealalta etapa urmand sa se desfasoare la altitudine, in crestele Retezatului.
Pana atunci pentru ca nu ai prins sa ajungi, e posibil sa mai facem o trupa pentru Cernei si sa repetam experienta.
Zile insorite, ochi limpezi si inima curata va doresc.

luni, 16 mai 2016

arcul pentru copii

Asta-i pentru prunci. L-am facut din lemn de sanger.
L-am pus langa ala de ulm ca sa vezi cat de cat proportiile.
Este elastic si are o intindere mare pentru dimensiunile lui.
Ii timpul sa-i scoti si pe ai mici la tras cu arcul.

miercuri, 20 aprilie 2016

educatie pentru suflet

 Fiecare din noi suntem atat elevi cat si dascali. Irelevant daca ai apucat sa te certifici pe undeva sau nu, sa stii ca tot porti responsabilitatea de a transmite/imparti mai departe ceea ce ai invatat, cunoscut, primit.
Si incepem tura cu ape si miscare.
Vegetatia a luat-o inainte cu aproape doua saptamani. Apele nu sunt asa  mari ca in alti ani, dar au debit suficient cat sa imprastie farmecul si racoarea in jur.
Prinde momentul, deschide inima si ochii se "descetoseaza".
Nu vreau discriminari intre om si cerb. Daca e echilibru, atunci si noi avem cel putin aceleasi drepturi in a calca cu talpa goala iarba, in a sorbi apa curata si a te bucura de cantarile corurilor mixte (pasari si insecte, vant si ape) .
 Atat de gingas si efemer, este purtat de vant si raspandit "cine stie unde" , zicem noi. Micuta parasuta ce o poarta aceasta samanta isi face bine treaba.
Diversitatea miresmelor si varietatea temperaturii, rugozitatea si consistenta solului nu o pot reda, dar vizual te voi atrage un pic, macar cat sa trezim "uriasul" adormit din fiinta ta.
Sunt locuri in care poti umbla si singur o data ce te-ai informat cu privire la traseu (obiective, marcaje, durata, echipament necesar, conditia fizica minima necesara, etc), apoi mai sunt ture in care nu e bine sa mergi fara cunostinte si pregatire mai avansata, iar aici iti venim in ajutor. Mentionez si turele in care obiectivul principal este sa parcurgi relaxat si sa te bucuri de calatorie si moment, iar grija orientarii , camparii si asigurarii zonei sa o lasi ghidului.
Sunt cel putin doua moduri de a privi flora. Unul in care deja cunosti speciile si urmaresti aspectele practice si studiul diverselor fenomene, iar altul in care efectiv iti permiti sa te lasi placut impresionat de diversitatea culorilor, formelor, parfumului floral si activitatea insectelor. Insa uneori merg mana-n mana.
Recomand pentru vizitare, cateva zone care mi-au ramas in suflet. De asemenea recomand sa nu va abateti de la potecile turistice, iar daca totusi doriti sa vedeti salbaticia codrilor, cautati calauza potrivita si nu alegeti metoda empirica. Nu merita sa va asumati ratacirea si potentialele accidentari pentru ca discutam de timpul vostru liber destinat agrementului.
Probabil ca albastru este culoarea preferata, dar verdele vine tare din urma si este specific pentru blogul asta.
Iar tu sa papi tot ca sa cresti mare, ... sa aiba ce papa din tine si ceilalti.
Nu e niciun secret ca greierii,lacustele, dar si alte insecte constituie hrana pentru pasari, mici mamifere, pesti, reptile.
Cunoaste natura din mijlocul ei. Acum privesti prin ecran, dar maine ai ocazia sa o vezi la modul real, sa o simti atat cat iti poate permite limitarea simturilor cu care ai fost inzestrat.
Pentru largirea sferei de perceptie, imbogatirea cu noi cunostinte si perspective, iti vom oferi ture organizate, dar intr-un cadru cat se poate de lejer si adaptat la dorintele si nevoile tale.
Izvoarele carstice au apa cea mai buna. E rece si dulce. Stiu, am mai zis asta, dar nu ma plictisesc sa reamintesc ori de cate ori am ocazia.
Orice masa luata in padure este deosebita si toate bucatele sunt gustoase pentru ca sunt inghitite cu aer proapat.
Uite, daca nu ma crezi, intreaba salamandra care tocmai inghite cu nesat un limax.
Focalizarea se schimba in functie de cat cunoastem. De la cele mari , putem trece deseori la cele marunte, iar impreuna compun intreg ansamblul.
                             Taxus baccata, nu brad. E rar si deosebit ..,. sau deosebit de rar.
In principiu orice vreme e potrivita in cele trei sezoane cu frunze, dar depinde ce alegi sa faci si pe unde vrei sa umblii. Exceptie facand doar cateva ore de ploi torentiale cand te poti adaposti undeva.
Paduri de amestec , cu mare diversitate de specii si dimensiuni.
Incanta privirea, vindeca stresul, panseaza inima si intareste mintea.
Unicitatea clipei as putea sa o definesc si ca apa unui rau ce se avanta in cascade si a carui curgere este complet distincta de la o secunda la alta.
Unele ganduri cresc si se dezvolta ca ciupercile si plantele dupa ploaie, dar mai important este ce soi de "seminte" aduc ele si care va fi impactul asupra fiintei.
Nu inchei invitatia aici, ci doar gandul.
Invitatia abia acum se contureaza si cunoastem deja ca oricat de mult am detalia sau oricat de succint ai exprima o idee, mereu va ramane neterminata. Cred ii bun, ca doar ii sade bine calatoriei sa continue.

miercuri, 13 aprilie 2016

arcuri traditionale pentru cei mari si pentru cei mici

 Cel mic este pentru copii, e din lemn de sanger si o sa-l vezi in urmatoarea postare.
 Asta in schimb, este un arc plat din lemn de ulm. Are vreo 65 inch lungime si nu am avut cu ce sa-l masor acum, dar aproximez pe la 45 lbs la o intindere de 28 inch.
Trage bine. Adica na , mie mi-a placut.
In mijlocul arborelui lemnul avea culoare maronie, iar o parte din el o regasesti in manerul arcului, sub si pe langa pielea infasurata.
 Latimea lui scade progresiv de la portiunea de langa maner si pana la punctele de fixare a corzii.
 Am la el si un set de sageti potrivite si o tolba din piele.
 Arcul vine cu tot cu coarda si cam asa e setul complet.
Tot ce mai trebuie este sa pui mana pe el si sa iti aloci timp pentru tragere.