joi, 29 ianuarie 2015

leuku proaspat

Este cutitul mare scandinav, care la nevoie functioneaza si ca o mini-maceta.
Si ca sa revin la o treaba din "vechime" - da, taie painea a mare fara sa fie nevoie sa o rotesti. Apai daca ai o paine si mai mare , atunci iti dau parangu :)) . Oricum, nu prea ii gluma ca la ei painea e mult mai mare ca in partile noastre. De fapt ceea ce noi numim paine ei zic ca-s chifle, iar painea in toata puterea cuvantului multi care n-au mers in partile alea nici n-au vazut.
Pana una alta, mentionez ca lama e diferita de cea clasica. E mai agresiva, adica varful e mai ascutit , iar unghiul e mai deschis, deci mai robust. Nu sunt modificari foarte mari, dar cred io ca sunt spre bine. Asta nu inseamna ca am ceva de obiectat in privinta celeilalte. Ambele se comporta exemplar.
Manerul din lemn de frasin incheiat cu corn de cerb este comod si solid.
Grosimea lamei e la fel (3 mm). In rest obisnuiesc sa intorc cutitul sa poti vedea manerul si in "dunga".
Teaca neagra din piele e pe masura lui si il tine fix. In cazul cutitelor mari scandinave, care au lama mai lata decat manerul, tre sa stim ca este o anume tehnica de scoatere a cutitului din teaca. Asa in graba am gasit aici (vezi de la minutul 3). Ideea este sa strangi un pic de teaca cand introduci si scoti cutitul ca sa o aplatizezi. Desigur ca teaca asta spre deosebire de aia din filmare, are si al3lea strat de piele care sa protejeze cusatura.
Bun, in lista il gasesti si daca te atrage ideea, scrie-mi o scrisoare.

joi, 22 ianuarie 2015

mica din frasin

E mai mica, clar. Desi mic aici se refera mai mult la scurt.
E genul de lingura pentru omul care vrea sa o doseasca prin vreun buzunar, sa o "piarda" prin plasa cu mancare sau umbla des la munte si cauta de mult asa ceva.

miercuri, 21 ianuarie 2015

lingura din mesteacan

Din mesteacan argintiu am facut-o.
E o lingura comoda de marime medie.
E usor asimetrica si e mai inchisa la culoare. O gaura in coada obisnuiesc sa dau cu un fier rosu si apoi ii petrec un snurulet din piele impletita ca sa o poti atarna la uscat.O husa din piele o inveleste si o mentine curata pe durata transportului. Mai sa-ti doresti sa iesi trebuie.

luni, 19 ianuarie 2015

iar acum salcam

Da, tocmai din salcam.Este arborele cu lemn tare, care creste repede si are tepi si flori frumos mirositoare, dar si pastai lungi pe care sa nu le mananci ...
In el gasesti "doua " lemne, ala mai tare si ala alb moale.
Asta-i o lingura potrivita ca lungime, avand cupa lunguiata si generoasa.
E rezistenta, dar nu butucanoasa. O husa din piele o completeaza si e gata de plecare.
Alte doua sunt astea, una din salcam si una din ulm, asupra carora n-am sa insist pentru ca le-am dat deja.
Dar cea de mai sus este diponibila cata vreme o vei gasi in lista.

duminică, 18 ianuarie 2015

linguri din lemn

Am mai gatat o mana plina de ele.
Asta bicolora este din lemn de ulm. Ce e pentu arc e una, iar ce-i pentru linguri e pus de-o parte.
Am "exploatat" duramenul ca sa aiba in ea maroul ala inchis.
In mod clar ca-i de dorit sa alegi lemnul cat mai deosebit si variat, dar nu orice esenta sau orice lemn (gasesti) are doua culori in el si mai ales nu cu diferente atat de evidente.
Poza nu reda fidel forma si dimensiunile, de aia subliniez ca e mai incapatoare decat pare aici si mai comoda la folosit.
Dintre cele doua de ulm , asta-i un pic mai mare. Ambele sunt bine finisate si se pot distinge cu usurinta inelele de crestere ale arborelui.

vineri, 16 ianuarie 2015

inca o zi

Aproape zilnic ies cateva ore in padure, in afara de zilele in care sunt in padure cateva zile .
Doi termeni se pot remarca - "zi" si padure" . Desigur ca vorbesc despre zi" ca unitate ce cuprinde 24 de ore si nu doar de perioada in care soarele isi revarsa lumina peste suprafata pamantului orientata catre el, pentru ca iarna probabil jumatate din timpul petrecut pe dealuri e la lumina lanternei.
Si de 15 ani incoace n-am avut doua iesiri la fel. Caut sa "lucrez" in mai multe planuri si mersul nu constituie un scop in sine, dar nici placerea umblatului nu o ignor. 
Intru prin tufisuri si merg printre bolovani, ca sa vad ce se mai modifica si ce mi-a scapat neobservat datile trecute. 
Asa se face ca aici e locul unde prezentul pastreaza imaginea trecutului si iti arunca imaginatia catre viitorul mai mult sau mai putin apropiat. 
Trecutul ca viitor ce a avut deja loc, prezentul din punctul meu de vedere inexistent pe scara timpului (cata vreme exista o continua curgere si nu poti indica un punct - static - pe care sa-l imbraci cu un tricou galben inscriptionat "prezent") si viitorul ca tot ceea ce urmeaza si nu-l stim si in care pasim strict cu ochii credintei. Exact cum instinctul vede in viitorul imediat (cel ce tine de cateva fractiuni de secunda inainte), credinta ajutata de ratiune(-a capabila sa dezvolte gandire analitica si sa traga concluzii pe baza informatiilor, experientelor si cunostintelor acumulate) te va duce in viitor la imagini si evenimente plauzibile unele mai mult sau mai putin simpliste , functie de informatiile detinute.
Si sa nu-mi zici ca nu folosesti credinta, ca ori de cate ori pornesti undeva, ai incredintarea ca si ajungi si oarecum te si vezi acolo, ca altfel n-ai mai fi planuit si detaliile ce urmeaza dupa clipa ajungerii in locul respectiv. 
Asa se face ca in momentul in care te inscrii la un curs, ai cel putin speranta, daca nu si incredintarea ca-l si termini si nu doar atat, ca-ti va folosi la ceea ce deja ti-ai planuit mai inainte chiar de a te inscrie la curs ! Poti sa numesti lucrurile astea banalitati si sa nici nu te gandesti la ele, dar mentionez si faptul ca a nu gandi nu este o virtute ...
Si uite asa trecutul pastreaza in el istoricul evenimentelor. Trec pe langa arborii din care am luat lemn sa mesteresc cate ceva. Acum, unii din ei sunt intr-o stare avansata de descompunere si nu mai constituie material pentru cioplit. Altii au fost sectionati si luati pentru ca sa fie arsi si astfel transformati in energie termica prin care sunt incalzite incaperile locuite. Pe vremuri omul intrebuinta tot, inclusiv cenusa, dar asta e un subiect aparte si vreau sa-i ofer atentia si timpul necesar.
Vechi ateliere improvizate, astazi cuiburi de soareci si sali de mese pentru pasarile care scobesc lemnul si extrag larvele. 
Alti arbori care erau in picioare, acum ii gasesc cazuti. Intre timp unii care erau tinerei, au mai castigat in inaltime si diametru. 
Toate continua, chiar daca niciodata la fel, ... toate pana la o vreme. 
Un stejar cazut vara trecuta, avand se pare radacina putreda, imi va oferi semifabricate pentru linguri,cani si manere de cutite si alte unelte. Desigur ca din toata masa lemnoasa o parte infima se va regasi in cele mentionate, iar marea parte probabil ca va ramane casa si hrana vietuitoarelor de tot felul.


Avand in vedere intrebarile ce mi se pun si a caror raspuns in cele mai multe cazuri se regaseste in text, am zis sa pun si cate o filmare mai sugestiva privind natura activitatii si a mediul in care se desfasoara.  
Cam asa cioplesc cele mai multe linguri si cam asta sa ai in minte cand te uiti la lingura ta. Sa-ti amintesti ca fiecare element pe care noi il numim util sau inutil este de fapt un segment dintr-un intreg indivizibil si ca fiecare obiect are ca scop principal ceva inafara sinelui. Mi-ar place sa integem si noi ca fiinte, ca scopul nostru transcende sinele si ca menirea unui om sta inafara regasirii si satisfacerii de sine (care de altfel sunt doar niste idei simpliste si egocentrice inspirate  de la rau catre ignorant).
O dupa-amiaza faina iti doresc in continuare.

joi, 15 ianuarie 2015

hai cu arcu

Gata arcul de stejar. Lemnul este destul de elastic si nu la fel de dens (nici la fel de tare, de aia tre sa-l faci mai lat) ca si carpenul si cornul.
Pana acum imi da impresia ca tine, dar din experienta cu mostra, am constatat ca este mai sensibil la compresiune, mai ales daca il lasi prea gros.
I-am infasurat sfoara de canepa un pic inbitata cu "aracet" care dupa uscare tine fain si nu se vede (ca adezivul e trasparent). Acu ai aderenta buna. Din piele i-am facut un mic suport pe care se aseaza sageata si un pic de protectie pe lemn.
Cam asta-i moaca lui desfacut si vazut din fata.
Si asta-i latimea la capeti.
Iar asa arata cand se odihneste.
 I-am indoit putin capetii la cald ca sa prinda cata efect, il ajuta. Ii bun, trage.
Cand e pregatit
si cand e intins.
Am o mentiune.Observ ca lumea cauta sa copieze doar forma, uitand de restu detaliilor. Asa ca se imbraca cu echipamente ca a unor sportivi de performanta. Si mai vezi nebunia in care incepatorul cauta sa-si achizitioneze accesorii cum au campionii, crezand ca in felul asta va ajunge foarte rapid la performante incredibile. Aiurea, snobism si ignoranta, prostie si momeala (i-au fraierit astia, ... ba, ati picat in plasa comerciatilor si v-au luat foarte multi bani, iar voi nu faceti cu alea decat ce ati fi facut si cu un echipament de baza).
Caut sa subliniez ca nu sunt sportiv si nu promovez sportul de performanta. Ci mai de graba incerc sa te scot la aer prin fel de fel de activitati ca sa mai limpezim gandurile si sa vezi ca exista viata si infara birturilor si calculatoarelor (aproape deplasat imi suna astazi "calculator" cand ma gandesc ca functia aia pe computer e secundara sau chiar inexistenta in cele mai multe case :)) ).
Asa ca io fac arcuri pentru agrement si pentru cei de doresc sa traga de placere. Nu discutam de competitii sportive aici si in nici un caz sa nu ti se nasca vreun gand marsav sa pandesti caprioara. Vanatoarea cu arcul este interzisa la noi si se pedepseste cu inchisoarea. In plus nu se cade sa faci din macel distractie! Tre sa nu uitam ca inafara de placerea noastra mai sunt si alte lucruri importante in lume !
Apoi arcurile astea din lemn o frumusete aparte. Sunt asa usoare si cand te gandesti ca doar dintr-o creanga sau bucata de trunchi mestesugita iasa. Iar cand tragi, te intorci in timp si o parte e reala, ca esti afara in codru unde erau si ai de pe vremuri.
Am pus o scurta filmare pentru prezentarea arcului, dar am un dublu scop.
As vrea sa uiti aspectele tehnice (care oricum lipsesc din filmare), ca sunt un incepator si doar dupa "ureche" si sa pricepi inca o data ca planul meu este sa-ti arat un arc si mai ales sa promovez inca o activitate in aer liber.
Este o posibilitate de a petrece timpul afara, in mod activ si spre deosebire de toate naroziile alea de jocuri pe comp, asta e ceva real ce pune sangele in miscare. In loc sa-ti strice ochii si capul, iti formeaza o acuratete si te scapa de ganduri prostesti. Desigur ca unora se pare (vezi tot pe internetu ala nebunesc) ca le da idei sa faca prostii cu arcu. Dar, tre sa tinem cont ca relele nu stau in arc ci in mintea sucita . Insa tu care esti citov la cap vei gandi limpede si vei lucra responsabil.
Sanatate mentala iti doresc mai intai de toate, ca fara ea degeaba merg picioarele.
Numa bine.