vineri, 1 ianuarie 2016

ma gandeam la tine


      Si incep azi de unde am lasat ieri. Asa se face ca "cel mai mare dar" este in continuare viata.
Am sesizat cateva aspecte comune zilelor noastre, valabile in contextul si zona noastra. Ce o fi pe alte meleaguri nu stiu. 
Se face ca ne miscam intre robotizare, superficializare si insatietate.
Robotizare pentru ca nu mai suntem capabili nici sa dorim altceva decat a face /a indeplini multe sarcini abstracte , ... bune la nimic si pentru nimeni, lipseste pana si dorinta de a mai avea un scop real si consistent, nepasarea fata de bunul simt, lipsa nevoii de a mai iubi si m-as opri aici momentan.
Superficializare pentru ca in amalgamul de informatie nu mai suntem in stare sa aprofundam nimic, ci stergem praful de la suprafata. Suntem de-a dreptul aroganti si ne "vedem" mai destepti ca cei de dinaintea noastra. Maine murim, dar sa ne mai uitam un pic ce accesorii se poarta, ce cu ce se asorteaza, cine ce barfe a mai lansat, ce mai zice facebook ... "si ce ma mai enerveaza fraierii astia, tare as vrea sa nu-i mai vad, ... dar sa plece ei, nu eu!"
Insatietate cand discutam de stricaciuni si ambalaje, dar cand se iveste contextul de a vorbi treburi grele ce tin de viata, responsabilitati, comportament, etc, foarte repede afirmam : " ma dar ce mult vorbesti"  , dar dupa ce el tace si te trezesti intr-un pseudo-subiect si esti capabil sa il duci cu orele chiar de nu-ti foloseste la nimic, ... atunci uiti ca e multa vorba. 
Pun pret pe invelis, ... sa fie frumos impachetat, dar inauntru e putred ! S-a stricat! E mort. Nu-i grav ?! Merge si asa ?!
Te cert, asa-i ? ... Nu, nu pe tine te cert ci pe mine, pentru tine doar trag un semnal de alarma. 
Te constientizez ? Hmm, as vrea eu dar nu pot. Insa iti aduc la cunostinta ca nu e deloc bine asa, ca e nevoie de altfel si altceva, ca trebuie !!! sa fie altfel ca sa fim altceva. Nu altcineva ! ca nu suntem cineva acum, ... nu suntem ceea ce ne credem a fi ci suntem doar ceea ce suntem.
Asa ca anul asta iti doresc sa fii fericit/a si sa fii bine , ... nu doar sa te simti bine.
Sa ne dea Cel Atotputernic intelepciunea pe care pana azi nu am avut-o, dragostea pe care nici nu indraznim sa ne-o dorim, cumpatarea care contrazice atitudinea noastra actuala si sa ne descopere adevarul fara invelisuri. 
Nu multi ani lipsiti de semnificatie si vreo zvarcolire fara directie iti doresc, ci viata vesnica dincolo de barierele marimilor fizice (temporale, gravitationale, atomice si oridecare), iar cata vreme esti paici, sa mergi drept si curajos, nu mandru si nici invidios, ci liber si fara teama. 
Sa ne vedem sanatosi cand ne-om vedea si sa invatam tot ce azi inca nu stim. 
Tie iti multumesc pentru ca m-ai primit si ai ramas aproape si cand n-am venit cu gand bun sau cand n-am spus bine, voua va multumesc ca mi-ati fost exemple, lor le multumesc ca m-au ascultat si le-a prins bine, iar Tie Tata iti multumesc ca nicio clipa nu m-ai lasat nici macar sa ma simt singur. 
 Poate ca se vor mai urca munti, poate ca picioarele astea vor mai alerga o data, poate va mai sari aschia din lemn, poate ca te voi scoate si pe tine sa vezi padurea, sa simti, sa intelegi. 

miercuri, 18 noiembrie 2015

ondulata din carpen

Carpenul are lemnul foarte tare si se finiseaza pana luceste. Din el am scos o lingura care imi place, ... mentionez asta pentru ca nu-mi plac toate lingurile pe care le cioplesc.
Sta bine in mana iar in realitate fura privirea mai mult decat in poza.
Are si husa ei din piele si te asteapta sa o iei acasa.

marți, 3 noiembrie 2015

una doar pentru tine

Usoara, incapatoare, bine finisata si fara nevoia de vreun ornament pe coada, este chiar ea, lingura pe care o asteptai  ... sau nu. Amu de n-o fi asta , nu-i bai, o fi cealalta.
Maretii fagi, deloc banali, sunt strajerii dealurilor noastre. Esti un maruntel cand umblii printre degetele lor.
De la unul ca ei vine si lingura asta. Era acolo in bustean, eu doar am scos-o afara ca sa ti-o inmanez.

luni, 2 noiembrie 2015

de suflet

 Muntele poate sa fie hotarul dintre trup la suflet. Prea putin reusim sa mai gandim dincolo de pragmatismul bolnavicios care are de-a face strict cu niste "nevoi" insamantate de vanzatorii de orice.
Dar sufletul cand il hranesti ?
Nu stiu de ce crezi ca neaparat trebuie sa dai banii pe ceva ca sa gasesti satisfactia. Cele mai bune lucruri iti sunt daruite, dar asta n-ar trebui sa te faca sa le desconsideri.
Multi platesc si parcug distante mari in tari departate sa vada ce tu ai langa casa. Te invit la munte.
 Cugeta, dar cugeta bine.
Aici timpul nu a schimbat multe. Dinainte de daci si dupa ei, muntii astia is tot aici si probabil tot asa. Lasa vantul sa-ti patrunda respiratia.
Nu mai spun cat ii de fain sa iesi cu prietenii cei mai buni, ca ma cuprinde prea tare nostalgia ... mai cu seama ca deseori ies singur. Dar am sa cobor stafeta pana ajung la sufletul tau. Am vrut sa mergem mai sus de munti, mai sus de nori, dar nici stelele nu erau suficient de atractive asa ca am zis "hai mai departe" . Cand m-am uitat in urma m-am trezit ca nu mai erai.
Asa ca muntele e un spatiu ideal de plecare.
 Elemente aparent simple cum ar fi un apus de soare, un ceai la focul de surcele culese pe loc, o vorba buna si o privire lunga catre creste, ... pur si simplu minunat.
Nu te prinde momentul ? Nu-i bai,hai inca o data ca incet incet o sa-l (sufletul) obisnuiesti cu frumosul.
"Bogat nu este cel care a dobândit multe, ci acela care a dăruit multe" , iar cuvantul nu e putin lucru. Daca aduce constientizarea atunci vei vedea ca esti sau poti ajunge bogat in felul in care nici nu ti-ai imaginat. Nu ai nevoie de accesoriile care sa-ti ingreuneze mersul prin viata.
Liber e cel ce n-are sufletul robit.
Noaptea la cer senin, pe fond de picatele sclipitoare poti calatori pana la limita imaginatiei si pana te ia racoarea de vrei sa intrii iar in cort.
 Permite-ti sa zburzi, permite-ti sa zambesti, permite-ti sa te bucuri, nu trece cu vederea .
 Ape repezi si reci serpuiesc,
 apoi navalnic se arunca si pulverizeaza necontenit inverzind in jur.
Nori ce invaluie muntii ca o mantie.
Am zis "sa scriu si despre ce si cat", dar apoi mi-am reamintit ca despre toate astea se aude peste tot. Asa ca mai aman un pic.
Pentru sufletul tau cine scrie ? E de putin folos? Eu zic ca e de mare folos, pentru ca a fi om presupune inclusiv a fi sensibil la frumos. Prinde inflorescenta !
Ofera-i floarea cat traieste, Vorbeste-i frumos cat e langa tine. Urca muntele cat te tin picioarele.
Ochiul e lentila prin care vezi, dar priveste cu inima si mintea, nu doar cu piciorul si aparatul foto.
Hai sa mai urcam o data, hai sa cladim peste ce este acum. Hai sa ne hranim cu ce am primit, apoi sa mergem si sa dam si altora. Nu poti vorbi despre ce n-ai cunoscut, nu poti calauzi pe unde n-ai umblat. Exploreaza muntele, lasa frumosul sa-ti patrunda inima.
 Ai doua optiuni. Fie iti intaresti inima si iti inmoi  mintea , iar asta se traduce ca devii insensibil si instabil, ori iti inmoi inima si-ti intaresti mintea si astfel devii uman. Am optat pentru a doua varianta si voi cauta sa-ti dezvalui si tie treaba asta.
Daca iti misca ceva inauntru, atunci putem trece si la aspectele ce tin de infaptuire. O sa vedem despre ce si cum sa alegem, pregatire, detalii tehnice, etc.
 Calatoria sufletului se face inclusiv cu piciorul, ca unde piciorul nu te duce, ochiul nu vede, inima nu simte. Muntele e si pentru tine.

duminică, 1 noiembrie 2015

si cealalta din stejar

E inca una robusta
simetrica, comoda si bine finisata.
Are in coada un snur impletit si husa ei din piele. Poate ca e exact pe forma care-ti place, apai de nu-i cum vrei, nu-i bai ca am si altele.

vineri, 30 octombrie 2015

cu paduri

S-au dus caldurile si in scurta vreme se duce si frunza. A fost o vara ... care a trecut, cum trece fiecare. Nu e de neglijat bucuria de moment, dar sa nu constituie singurul element ce "trebuie" urmarit. Frumusetea peisajului cere si ochiul care sa o admire. Acu revin la intrebarea ta care suna ceva in genul "oare floarea asta e frumoasa ea sau doar eu o percep ca fiind frumoasa?" .
Oare fata si baiatul sunt frumosi ca asa sunt ei sau esteticul tine de ochiul privitorului ? Banuiesc ca in oaresce sens tine si de educatia pe care privitorul a primit-o si nu e nevoie sa intru in "excentricitati" pentru exemplificare.
Daca pana nu demult razele soarelui se strecurau ca fasciculul lanternei printre ramuri, in vreo doua saptamani o sa se asterne mai uniform si nefiltrat.
Insa lumea subterana va ramane neschimbata. Mediul asta va contrasta mereu cu suprafata oricum ai gandi.
In majoritatea noptilor am dormit fara nevoia unui acoperis deasupra capului. Au fost zone in care mistretii ne-au dat tarcoale si capriorii nu se jenau sa pasca la cativa metrii.
Cand si cand s-a mai cioplit. Este o activitate demult integrata in turele astea. Cand o sa vi si tu la padure o sa vezi ca pe langa drumetie si explorari, dimineata si seara la foc merge si ciopleala.
Am mai zis si o mai repet sa-ti fie spre invatatura. Uneori calatoria noua nu este cand schimbi locatia cat mai de graba sa vezi "cu alti ochi" locurile prin care ai mai umblat. Poate in ideea de a descoperi noi elemente, de a percepe noi directii, dar mai mult decat atat, de a-ti deschide inima fata de Dumnezeul cu care peste putina vreme te vei intalni.
Nu poti sa-ti faci scop din a trai pentru tine, ... ala nu-i scop, e dezamagire finalizata cu un gol imens. Nici macar un arbore nu rodeste pentru sine, dar mai un om. Treaba se intampla pe multiple planuri.
De cand cu obisnuinta de a te uita doar la poze , nu am mare nadejde ca sta careva sa citeasca si textul, asa ca uneori imi da senzatia ca as putea scrie orice doar sa umplu randurile ca nu e mare diferenta, ...
Dar pentru ca totusi esti parte din micro-minoritatea care mai stie a citi, iti voi impartasi gandurile si invataurile mele asa limitate cum sunt, atat cat le-a permis sfera perceptiei sa le proeicteze.
Berbeci cu statura impunatoare si lana multa, coarne incovoiate si privire tainica, copita despicata si miros specific.Ciobani cu oi , magari si caini, anima peisajul si asa frumos.
Pare simplu cand face altu ...
O scanteie unde trebuie si gata. Dar pentru asta mai intai aduni materialul si il asezi pe categorii, de la mic la mare ca atunci cand s-a aprins fuculetul sa ai cu ce-l alimenta.
Iar cand s-a pornit ai la ce sa te incalzesti. Da, e si asta o satisfactie. Vara e mai mult de "atmosfera", dar iarna va fi o necesitate.
Povestea la lumina calda poate sa cuprinda lucruri mai simple sau mai complexe. Experiente sau evenimente, crezuri sau perceptii, diverse intamplari sau chiar treburi marunte. Uneori simpla cugetare in tacere este cea mai potrivita, iar uneori caldura celui de langa tine este mult mai mare decat caldura focului.
Sunt multe motive sa iesi in natura asa ca nu le mai alege pe acele maxim doua-trei ca sa nu o faci.
Poate ca in timp o sa punem o treaba la punct in asa fel incat sa poti veni si tu intr-un cadru discret dar bine pregatit, in care sa-ti pot impartasi din tainele umblarilor de pana acum. Toata treaba tine de deschiderea si interesul tau. Nu pot merge mai departe decat e capacitatea ta de absortie.
Din specia rozatoarelor tupeiste dar foarte simpatice e si individul din imagine care avea o creanga preferata si mereu gasea cate ceva de facut pe ea.
Alta zona , alt context , alt echipament, alte activitati.
Daca esti aici, atunci diversificam. Ai stanca, ai echipamentul, ai capacitatea, dar ai si dorinta.
Nu urci doar sa cobori, ci urci ca sa misti intr-un mod diferit, urci ca sa simti stanca, sa inveti o alta dimensiune a increderii si uneori urci ca sa vezi lucrurile de sus.
Desigur ca dupa o vreme urmeaza sa cobori, dar niciodata nu vei mai fi ca inainte sa urci. Fiecare calatorie aduce ceva nou, schimba in fiinta ta, chiar daca unele doar la nivel micronic.
Caprioara nu are haine, nu are alte accesorii inafara de cele care fac parte din trupul ei, totusi nici cei mai isteti vanzatori nu o vor putea convinge ca ii lipseste un papuc mai lejer pentru fuga, o rochie de seara, o crema hidratanta, o masina de spalat vase care sa-i ofere mai mult timp de petrecut cu ... cu cine ? Aiurea !!! ,  de regula mai mult timp de petrecut cu un alt accesoriu prostesc, ca de oameni nu mai poate sa fie vorba.
S-a stricat treaba. Lucrezi pana tarziu, apoi urmeaza rutina schimbatului, spalatului, mancatului, apoi activitati auxiliare ce presupun de multe ori alt soi de lucru. Uneori este "timpul meu" in care ma ingrijesc de unele aspecte personale, de regula ceva ce tine de suprafata. E noapte, cadem de oboseala si daca apucam a zice un "somn usor" e mare lucru. Ro-bo-ti-za-re.
Am ajuns sa inteleg ca egoistul nu e cel mai prost om. Dramatic, dar se poate mai rau decat sa faci toate pentru tine.Cum ar fi de exemplu sa faci toate pentru ceva ce se cheama intreprindere, firma, corporatie sau alti "roboti" ori elemente abstracte. Nu se mai poate pune problema de faptul ca lucrezi pentru patron. Nici macar patronul nu se simte mai lejer ca tine ci din contra. El lucreaza poate si mai mult, iar mintea ii sta la ecuatii si variante, ... linistea ? - poti s-o uiti.
Ei bine poate ca sunt conservator, poate ca sunt un neadaptat sau chiar un nebun , dar inca mai cred ca mediul in care vietuim permite si constientizarea faptului ca nu trebuie sa traiesti pana mori ca un fraier care crede toate balivernele ce se cheama "idealuri" legate de dezvoltarea profesionala si persoanala, de marketing, de afaceri, de fel de fel de sabloane ce vizeaza nimicurile monotone.
Prietenii incep sa dispara din ecuatie, de familie nici nu mai incape in discutie. Apoi "dumnezeul" tau este cel caruia ii oferi timpul si energia, adica o abstractizare ireala si seaca, ca pe Cel Prea Inalt il mai chemam doar cel mult cand ne loveste un pericol iminent sau un faliment major.
Un alt soi de realitate virtuala este realitatea artificializata. Cand te inconjori de "minunile tehnologiei" si de tot soiul de accesorii si "proteze" care sa-ti faca viata mai usoara, aminteste-ti ce-ti spun acum, ca nu ai o viata mai usoara decat avea bunicul bunicului meu. El muncea real, manca real, se bucura de roade la modul real, avea familie pe care o iubea si care tinea la el, nu avea nimic computerizat care sa gandeasca in locul lui si totusi desi avea un vocabular mult mai putin sofisticat, avea intelepciunea care astazi extrem de rar o mai aflii. Era intelepciunea cladita pe bunul simt si cumpatare, unde lacomia nu ocupa loc fruntas si unde timpul inca mai avea rabdare cu omul.
Nu era mai destept decat Creatorul si nu a murit ca si cum n-ar fi trait. El a invatat a iubi, a avut indrazneala sa intrebe ce-i adevarul si nu sub forma retorica dupa care sa intoarca spatele .
Nu te pot scoate de acolo, dar voi trage un semnal de alarma. Poate ca vreodata printr-o alta conjunctura si vorba asta sa contibuie macar cat o caramida plasata bine, ... in peretele casei, nu la ceafa.
Nu-mi permit luxul de a aminti de nevoile spirituale cata vreme omul a pierdut dorinta pentru simplele nevoi sufletesti. Totusi ordinea buna a fost sucita.
Nu de senzatii duci lipsa asa ca nu senzatii vreau sa-ti ofer. Ceea ce se rareste pana aproape de extinctie este exact finetea aia subtila dar atat de frumoasa, gingasia, tandretea, mireasma, atingerea. Acum  se promoveaza "animalismul" brutal, provocatorul, abundenta de culori, explozia de gusturi, erosul, droguri cat mai tari, scuturatura din toate incheieturile. Apoi ramai tot mai gol ... si mai gol. Sufletul iti seaca de la atata uscaciune si frustrariele se inmultesc din zi in zi. Nervii au devenit ca guma veche si pe alocuri ciupita. Si-au pierdut elasticitatea, s-a dus rabdarea si intelegerea.
Eu am fost invatat sa expun lucrurile profunde prin intermediul cadrului natural si de acolo sa patrundem tot mai adanc, asa ca pana primesc altceva voi lucra in felul asta.
Daca in cele materiale este de dorit a te multumi cu putin, sa nu uiti ca in cele mentale si mai ales in cele spirituale, plafonarea este moartea fiintei. Spiritual, ... hmm cat de denaturat a ajuns si termenul asta. Clarific zicand ca atunci cand amintesc de spiritual spun doar !!! despre legatura dintre om si Dumnezeu real (nu vreunu din ai multi inchipuiti sau cei pe care ii fabrici dupa bunul plac)  al de te-a facut si pe care nu-L placi ca nu-L cunosti inca., dar care crede El in tine si te cauta.
In contrast cu ceea ce se promoveaza a fi valori astazi, ordinea fireasca este asta pe care o mentinam. Nu uita ca nimic din ce construiesti nu are relevanta daca nu e pentru cineva. Omul este mai important decat lucrurile. De aia spun ca e mai bine sa gresesti fata de sarcini si lucruri decat fata de oameni. Apoi mai mult decat atat, daca pornesti cu gand bun si inima curata, atunci ti se va descoperi ca nu poti sa te raportezi corect la altcineva pana ce nu te raportezi corect la Creatorul.
Nu reasez lucrurile, ca n-am nici putere si nici autoritate, insa voi aminti de faptul ca a ajunge om nu este un lucru simplu , iar alternativa de a fi ne-om nu ar trebui sa fie una atractiva.
Asa ca hai sa vedem cum facem sa ne intalnim in scoala re-umanizarii, cum facem sa redescoperim lucrurile cu adevarat importante, frumusetea in plinatatea ei, dragostea care intrece orice intelepciune si pacea care depaseste orice pricepere.

miercuri, 14 octombrie 2015

hamace si arcuri

Fara sa exagerez mentionez ca vremea hamacelor se apropie de sfarsit pe partile noastre.
Suntem in plin sezon de mesterit si-i numa bun de mers la padure. Racoarea diminetilor aduce valoare focului si a ceaiului cald.
Despre hamace as avea cate ceva de zis. La intrebarea care-i cel mai bun, as zice ca cel mai bun e ala care il ai la tine atunci cand ai nevoie. Apoi daca ma intrebi care-i cel mai potrivit , as zice ca in functie de context si utilizare unul e mai potrivit ca altele. Daca ma intrebi care-i cel mai fain, evident al meu este !!! Nu pentru ca-i al meu si atat, ci pentru ca la dimensiunile lui este probabil cel mai usor si comod hamac .
Amintind greutatea, voi zice din start ca trebuie sa tinem seama ca lucrurile foarte usoare sunt mai subtiri si mai sensibile, ... chiar daca dicutam de materiale performante.Alegi ultrausor pentru turele rapide cand vrei bagaj foarte mic, dar pentru folosire intensa iti recomand materiale mai robuste.
Despre produsele din imagine zic ca intra la categoria ultrausoare si ca setul de hamac si tenda cantareste cel mult cat tenda clasica. Dar !!! nu te lasa furat niciodata de o singura caracteristica. Daca vrei sa iesi mai des si obisnuiesti sa campezi in diverse medii , mai mult sau mai putin prietenoase si (te stii ca) nu ai grija de echipamente, atunci poate e bine sa alegi din gama celor clasice care au preturi (mai) accesibile si materiale mai comune .
Nu e postarea cu noduri si metode de montare, pozitii de dormit si locuri de ales, ci e strict despre perspective in vederea alegerii hamacului.
Despre culori am de zis ca exista tendinta de a copia ce ai vazut fara sa te intrebi de ce asa si nu altfel. Am ajuns la discutia "de ce verde si nu galben". Hai sa vedem de ce verde si nu galben si cand galben mai bun ca verde.
Verde/maro/gri iau cand vreau sa intru in peisaj si sa ma fac cat mai nevazut, dar esti sigur ca si tu vrei sa mergi prin paduri fara sa fi vazut usor de vanatori/braconieri, cerbi, mistreti, lupi,ursi, etc? Si mai ceva, ai avantajul ca pe culoare stridenta e mult mai usor sa gasesti tabara dupa ce te-ai dus sa iei lemne si apa sau sa explorezi un pic zona. Gandeste-te daca si ce anume urmaresti. Nu mai alege doar pentru ca si altii au ales asa inaintea ta ca nici ei nu stiau de ce au ales asa, ci au copiat doar o forma a cuiva care poate stia dar n-a comunicat.
De teama unii si-ar pune hamacul in varful copacilor (desi in cazul de fata motivul e altul), ... mai ales lor le recomand modelele in culori stridente. Nu ma intreba cum l-a pus acolo si nu gandi ca-i fain, lasa asa.
Revin la distinctia dintre foarte usor, mediu si robust. Foarte usor = folosire ocazionala si prudenta. Mediu = folosire normala cu oarecare prudenta. Robust = utilizare frecventa si prudenta minima.
Au fost zile cu hamace
urmeaza zilele cu arcuri.