duminică, 21 septembrie 2014

verde pentru inca putin

N-as vrea sa zic in cuvinte, da nici nu mi-ar place sa astept pana ce va veni cineva care sa faca analiza si sa dezgroape anumite aspecte mai mult sau mai putin relevante ce stau intinse printre randuri.
Observi bine ca-mi fac loc in context utilizand treburi simple si comune . Spre exemplu culorile.
Asa se face ca nu peste multa vreme vom schimba haina. Doar pentru putin si doar daca nu va bate vreun vant tare, ne vom putea bucura de nuantele galbui si rosiatice in copaci. Urmeaza apoi dezvelirea si pregatirea pentru sezonul rece. Arborii nu vor mai avea nevoie de frunze, insa pamantul da.
Eh, dar am alte aspecte ce doresc sa le pun in lumina astazi.
Discutam de modul in care facem ceva nu doar de dragul de a face ( nu "pur si simplu" , ca de ar fi PUR si ar fi SIMPLU ar fi excelent, dar superficialitatea nu are nimic pur in ea si nici macar simplu, ... poate doar simplist).
Asa se face ca am ajuns sa personificam abstractul si sa abstractizam persoanele.
Societatea pare ca a devenit in mintea unora o entitate de sine statatoare capabila sa dicteze si sa intretina. Si se pare ca pentru a o multumi, omul e pregatit sa renunte la principii morale (care initial au cladit tot ceea ce se putea numi societate , in adevaratul sens al cuvantului , care initial era formata din totalitatea indivizilor ).
Se pare ca sunt cativa care dau tonul iar restu recita ce li se pune in fata, dar fara sa mai si analizeze/gandeasca versurile.
Aici vin si mentionez ca nu e obligatoriu sa crezi toate prostiile ca sa poti trai multumit.
Dupa "principiul" ce e val ca valul trece, e bine sa constientizam ca dincolo de alergarea dupa nimic, de graba interminabila si de toata narozia care ne este semanata de peste tot, este important cum te misti acum.
Sunt doua mari ganduri in mintea ta care par sa intre in contradictie. In prima faza auzi ca esti deosebit si ca totusi contezi pentru el/ea (astea is de la tv) mai cu seama cand vrea sa-ti vanda ceva si cand are nevoie de un serviciu, apoi desi nu-ti zice personal, totusi subliniaza cat de ingrosat posibil ca individul nu are o importanta prea mare si ca oricine poate sa fie cu usurinta inlocuit.
Nu mai esti o persoana ci esti doar un obiect care indeplineste o anumita sarcina, iar valoarea ta se ridica strict la cat reusesti sa produci pentru ei. In rest esti o pacoste si esti fragil ca un bec dinala vechi si consumi la fel de mult desi dai lumina slaba.
Pe langa indobitocirea fortata in care in loc de lipsa informatiei este folosita alta unealta care se cheama INFORMATIA, dar de data asta cea de foarte proasta calitate, mai esti intins pana aproape de pragul ruperii ca nu cumva sa scapi din stres si sa apuci sa iti amintesti ca ai fost creat sa traiesti liber.
Nota: Informatia eronata e un mijloc de dezinformare mult mai eficient decat lipsa informatiei. Lipsa de informatii te tine interesat si pregatit , pe cand informatia proasta mascata in una buna este menita sa-ti creeze impresia ca ai rezolvat problemele si ca ai primit raspunzurile.
Utilizand pe rand cele doua "unelte" scopul a fost indeplinit. Mai intai ne-au insetat, apoi ne-au servit apa de la fantana otravita.
Desigur ca pentru un mare procent din cei atat de putini ce apuca sa citeasca si textul, vor considera ca ce spun io acu e abstract si nu ceea ce le este servit zilnic.
Bine. Revenim la minunata padure. Ce e minunat in ea? Unde e minunea ? E peste tot in jur.
Minunea prin definitie consta in ceva ce nu suntem capabili sa explicam. Pe de alta parte mereu au fost si oameni ce nici nu au dorit sa o explice. Cand incepi sa faci analiza unei actiuni ce cuprinde procesul sarutului sau cel al gustarii unei ciocolati foarte reusite facute in casa, risti sa pierzi nu doar momentul ci si intreg ansamblul. Tre sa bagi la cap ca unele "lucruri" daca le diseci, le omori !
Nu vreau sa ma adancesc in asta prea mult, dar ceea ce se cheama biologie (care de fapt pretinde ca este stiinta ce studiaza viata) este mai de graba studiul pe mortaciuni si are in vedere doar carcasa , viata in sine ramane in continuare un mister. Cand tai broasca sa vezi de ce traieste, constati ca nu mai traieste .
Daca incerci sa inghesui ratiunea in ABSOLUT orice, ajungi sa gandesti ca un robot (chiar daca e vorba de un robot mai destept). Fiecare din "uneltele" astea servesc unui scop si fiecare are o limita. Cand incerci sa simplifici complexul doar din dorinta de a-l putea pricepe, nu faci decat sa pierzi detaliile si sa pui o eticheta gresita.
Deci ziceam ca focul ...
Da, am mai vorbit despre el si acum e mic si plapand si incalzeste exact cat trebuie, dar vine iarasi vremea in care se cere sa fie mare ca sa fie util.
Am luat lemnul pentru arc special ca sa-l indrept si apoi sa-l stramb asa cum vreau. Poate ca oricum toamna e un sezon bun pentru mesterit.
Ca de fapt in padure un copac cand cade nu poate sa nu afecteze si pe altii din jurul sau.
Asa se face ca un gorun a mai rupt si cativa frasini exact cum fagu ala mare a rupt cativa carpeni.
Ce sa este asta oare ? Ii clar lemn pentru linguri, pe langa multe alte intrebuintari ce le mai indeplineste chiar acolo.
E asa mic ca-l poti purta la chei, intre dinti, la ureche (daca n-ai floare) si este practic mai ales in ce priveste cioplitul lingurilor si pregatirea semifabricatelor. Ai ghicit e toporelul
Era (sa incerc) sa imit in litere sunetul pe care il scoate lama cand despica fibra, dar mi-am dat seama ca nu imi iasa.
Din nou ma izbesc de saracia cuvintelor scrise si de limitarea lor cand vine vorba sa descriu un miros, un senstiment, chiar si un sunet. Orice comparatii utilizezi si orice metafore, daca receptorul nu are suficiente informatii ca sa poata asocia, niciodata nu va putea sa inteleaga cum anume miroasea acolo si ce anume ai simtit cand ...
Ziceam mai sus ceva legat de procesul in sine si nu doar de produsul finit.
Stiu ca pentru multi nu conteaza cum se obtine si prin ce mijloace a luat nastere ceva, dar pentru care conteaza tin neaparat sa le expun.
Asa se face ca nu e totuna cum iasa o lingura din lemn. Nu e totuna nici unde o cioplesti si nici de unde iei lemnul.
Primul care are contact cu lingura este cel care o ciopleste. El e primul care invata ceva de la lemn, de la natura, ceva despre ce inseamna sa iei doar cat trebuie si mai bine putin. Cand iei putin, daca nu e destul mai iei o data, dar daca ai intrat prea adanc si ai intrat rau, ce e desprins inapoi nu se mai lipeste.
In ceea ce priveste semifabricatul pentru lingura, fiecare se poate opri din topor la cat simte ca e suficient cat sa nu avarieze iremediabil lemnul. Io obisnuiesc sa intru mult mai adanc decat vezi in pozele astea.
Insa acum nu fac decat sa pregatesc ceva lemne pentru cand ies in deplasare si asta doar ca sa am destula munca din cutit.
Pentru care e vizitator de putina vreme paici, am pus cate ceva asa pentru exemplu ca sa iti poti face o idee.
Daca ar exista o dorinta mai mare (decat constat) in privinta acestei activitati sau daca as fi mai infigareţ (cum nu sunt), poate ca as incepe sa fac tabere de instruire pentru cioplit linguri si toata treaba sa aiba loc la padure intr-un cadru cat se poate de primitor dar bine organizat.
Am observat un paradox aici. Ca nu cei ce detin cunostintele organizeaza scoli si evenimente ci cei care se pricep sa organizeze, deci nu cei care s-ar pricepe la ceea ce se preda acolo. Cumva as zice ca idealul s-ar materializa intr-o colaborare.
Asta gandind in termeni de promovare si popularizare a unei astfel de activitati. Desigur ca priceputul organizator vede din munte banii, din padure la fel si de fapt din orice altceva. Baiul este ca pierde din ansamblu esenta , iar tu din lipsa de altceva si neavand cu ce sa compari iei ce prinzi.
As zice ca pe acolo suntem si cu scolile de munte in prezent.
Bine. Io totusi ma bucur ca treaba asta a prins la multi si ca fenomenul s-a propagat. Stii cum ii, mai intai se invata copilul sa citeasca pe litere apoi urmeaza restu, nu-i trantesti direct "Ultimu mohican" si ii zici, no amu citeste!
O activitate de genul asta e buna pentru ca reuseste sa extraga omul dintr-un context ce tindea sa exercite o presiune prelungita si nedorita. Insa pe parcurs ideea este sa mergem mai departe. Nu e vorba de mai mult si mai mult. E vorba de mai bine. Daca in dimensiunea materiala este de dorit sa te multumesti cu mai putine in dimensiunea intelectuala si mai ales spirituala este bine sa vrei mereu mai mult si mai bine. Insa piedicile deseori ni le cream singuri pentru ca tindem sa aplicam sablonul gresit.
Voi incerca sa nu intru mai mult in subiect acum. Practic intregul fragment serveste la asezarea gandurilor proprii. Acu na, daca cumva reusesti sa deslusesti ceva de paici cu atat mai bine, dar daca nu  sau daca le iei altfel, nu te ingrijora.
Ce zice el/ea, litere cam multe, poze mai putine , ... hmm nu-mi prea place :)). Las ca-i bine.
O sa vina si la tine vremea vreodata in care o sa simti vibratia unei frunze care cade si nu te vei mai limita la simpla perceptie vizuala si de moment ( prin aceasta "vibratie" includ tot ceea stim despre frunza respectiva si modul in care ea isi face simtita prezenta si mai ales modul in care contribuie la intreg).
Pe undeva asta ne dorim toti, mai mult sau mai putin constient. Ca n-ai de ce sa te ingrijorezi, va ramane mereu si aspectul simplu al miscarii izolate, al culorilor, al aromei.
In plus nu va exista nici un moment in care sa te trezesti ca ai ajuns sa cunosti prea multe ...
Vor fi intotdeauna lucruri noi si aspecte inedite.

miercuri, 17 septembrie 2014

devreme ... sau de vreme

Se deschide o imagine in care cerul patrunde partial printre coroanele arborilor. Nu a plouat noaptea insa stropii mai atarna . As vrea sa zic ca lucesc si ca soarele arunca in ei lumina pe care acestia o reflecta, dar nu e cazul de albastru, e doar nuanta de gri.
Incepe sa fosneasca. Ce sa fie oare ca doar nu se vede nimic venind, totusi zgomotul se amplifica si lucrurile din jur se misca. Parca imi aduc aminte, e ceva cu diferenta de temperatura, cu gazele din compozitia aerului cu variatii de presiune, nu-i simplu, dar nici complicat, e vantul.
O frunza capteaza atentia din simplu motiv ca nu poti privi mai multe simultan si te focalizezi pe un punct. Se clatina pana ce stransoarea se desface si o data eliberata, zici ca se avanta ca un caine ce tragea de lant sa-l rupa si acum a reusit. Dar ea pluteste, cainele nu.
Te uiti si cand o vezi cum zboara zici ca forma ce o are i-a fost data special ca sa poata pluti pe vant. Totusi realitatea este ca forma se prea poate sa aiba legatura mai de graba cu altceva. Ca de fapt e posibil ca ea sa aiba asa suprafata mare pentru a putea absorbi multa lumina.
Lectia e simpla, asocierile pe care le facem deseori determina o anumita logica chiar si inafara cunostintelor minime necesare. La nivel de imaginatie si exercitiu nu-i rau, dar daca din asta facem stiinta si zicem "stiu de ce e asa" , se prea poate sa ne grabim cu afirmatiile si sa constatam ca nu stim. Alta ipoteza (cel putin eu cred asta) este ca in natura nici un lucru nu indeplineste doar o singura functie, iar complexitatea este termenul cel mai potrivit daca e sa descriu intr-un cuvant .
Privind din hamac vezi lucrurile la un alt unghi si cu mai multa lejeritate (ca de stai in picioare cu capul plecat pe spate te doare ceafa si o parte din concentrare se va risipi cu gestionarea contracturilor musculare).
O alta zi, o alta lingura ? Nu chiar. Sunt multe alte zile si inca o lingura.
Tot din lemn de ulm inrudita cu cealalta, nu prin forma ci prin continut si provenienta. De fapt s-au hranit cu aceeasi seva si au impartasit aceleasi anotimpuri.
Acum fiecare din ele este matura si are calea ei de urmat. Desi vor avea locatii diferite, in mare indeplinesc acelasi scop, acela de a duce ciorba la gura.
Daca e sa fac o descriere privind forma si dimensiunile, pot zice ca se incadreaza in tiparele clasice.
Lemnul e pentru o vreme. Trece ori ca il utilizezi ori ca nu. Pana si piatra se macina si se face nisip sau/si pamant. Structurile actuale sunt orice vrei, dar nu stationare. Exista un proces necontenit de modificare la nivel atomic care desi pare lent vazut printr-o gaura facuta cu un ac intr-o foaie rupta dintr-un carnetel ce contine poate cateva ganduri notate, toturi imaginea de ansamblu se cere a fi raportata la ceva mult mai mare.
Frunza ce parea ca zboara doar a plutit, iar acum e pe sol si langa ea vor veni si restu in urmatoarele saptamani.
Exista o confuzie majora la nivel de perceptie in ce priveste viata cand este privita ca un cerc (roata, circuit, vezi invataturile de demult). Iar confuzia consta in faptul ca omul care se pripeste nu distinge intre ce este temporal si ce nu. Se vede pe sine ca pe un arbore si numeste viata cresterea si dezvoltarea (multiplicarea si "diversificarea" functiilor la nivel celular) trupului, iar prin moartea si descompunerea acestuia trage linie si zice ca asemenea arborelui ce cade, cercul continua prin semintele lasate de al batran care acum pe fond de caldura si lumina germineaza si altii vor creste.
Aici se pierde din schema un aspect esential. Anume ca omul ca si fiinta nu este temporal. Nu este "atomic" nici la nivel de individ, gandire, constiinta. Daca nu este atomic, nu este afectat de forta gravitationala si implicit nici de timp. Nici informatia nu este temporala.
Cand un om pierde un segment din trup nu devine mai putin om. In sinea lui nu simte ca e mai putin complet, tot ce pierde este capacitatea de a manifesta anumite treburi . Ai pierdut doar o unealta, nu o parte din tine. Cine numeste omul trup ala spune despre tine ca esti o trusa de scule, un briceag dinasta elvetian multifunctional.
Dar de fapt tu esti cel care manevreaza briceagul. Esti gandul din spatele trusei, poate esti chiar constiinta .
Sau poate constiinta este o parte componenta din tine, poate este acel segment, acea parte prin care Creatorul comunica cu creatura si asa se explica de ce atunci cand dorim sa inchidem canalul astupam "gura" constiintei , ... nu stiu, cred.
Lingura nu e nimic, nimic altceva decat o unealta pentru mancat, gandul din spatele ei este invatatura primita exact ca si educatia din spatele tehnicii invatate intr-un stil de arte martiale. Daca doar misti, curand nu vei mai misca. Orice miscare inceteaza la un moment dat, insa daca miscarea a fost cu sens ea a contribuit la ceva semnificativ.
Daca doar alergi, curand nu vei mai alerga. Insa daca ceea ce faci in trup rezoneaza intr-un mod constructiv in spirit atunci n-ai pierdut vremea.
Nota: se cere sa invatam ce-i aia constructiv si distructiv. Neutru nu exista cata vreme se utilizeaza (= investesc sau risipesc) resurse si energie.

luni, 15 septembrie 2014

cu dor de padure

Inca una usor ondulata si potrivita ca marime. E din lemn de ulm si e gatata de curand chiar daca lemnu o fost luat in iarna.
Simpla si practica, ii buna si la mancat si la gatit. Zic gatit si ma refer in drumetiile tale, nu acasa la oala a mare.
O tija incandescenta a carbonizat pe o suprafata determinata celulele lemnului strapungand coada lingurii in asa fel incat sa poata patrunde un snur din piele impletita (piele de animal ... mort, ca nu se obisnuieste sa se ia grefe de piele de la animale vii doar pentru confectionarea de accesorii si imbracaminte). Vrei papuci de piele ? Tre sa-l omori. Nu vrei sa-l omori? Atunci renunta si la papucii din piele. Macar ala de il manca face mai putina risipa ca tine, ca tu ii iei doar blana, alalalt e mai respectuos nu arunca nici carnea.
Vezi tu, aici se face diferenta intre maturitate si lipsa ei. O anume formulare iti poate schimba perceptia daca esti labil. Daca insa esti suficient de matur, vei putea pricepe ca formularea nu face decat sa puna accentul pe anumite aspecte si ca nu schimba situatia reala.
Ca sa manaci carne, omori. Ca sa te imbraci cu blana la fel. Ca sa te incalzesti la fel. Noi categorisim viata in functie de dimensiune si complexitatea perceputa de noi. Si zicem (iar cand nu zicem gandim) oarecum ca un caine e mai mult decat un soarec (soarecul e daunator ! ... oare asa sa fie ?) si ca furnica e mai putin decat o camila. Io nu zic ca nu-i asa, dar suntem ipocriti. Acordam importanta in functie de cum exploatam si apoi transferam treaba asta intr-un gand ce pare inaltator si pare ca se refera la ceva ce presupune respect pentru mediu si viata. Ca sa construiesti orice se cere sacrificiu. Ca tu sa te imbraci, este consumata energie de multe feluri. La fel si ca sa stai la caldura, adapost, lumina, etc.
Vei zice ca acum sunt materiale inlocuitoare, dar daca aflii efortul si pagubele implicate in fabricarea lor constati ca nu iesi mult mai bine.
Cand vrei sa nu sacrifici, tre sa fi corect, accepta lipsa . Ca nu poti avea avantajul produsului fara nici o pierdere. Pentru orice proces are loc un consum de energie.
Inceteaza cu nebuniile in care zici ca-ti pare rau de gasca si de rata,de gaina si altele, dar sacul tau de dormit e plin cu puful lor, pernele si plapumele la fel. Dar nu le omoara, ca is unele pe care doar le ciupele :)). Hmmm ... aia da. Cred ca cele care traiesc doar pentru a fi scalpate sunt mai fericite decat cele ce mor (ca si cum cele "scalpate" n-ar muri sau ca si cum alea ar avea vreun statut special).Iti zic simplu ca singurul motiv pentru care traiesc este sa ciupeasca de pe ele mai mult si cand spun productiv nu ma refer la binele lor ci la mai multi bani.
 Mai zici ca iti plac albinele, dar le furi mierea si le distrugi fagurii. Noteaza ca mierea e pentru albine, cand le pui la treaba le robesti! O fi bine , o fi rau ? Unu zice chiar ca nu conteaza, altu ca exagerez. Nu dezvolt acum.
Spui de hartie si paduri, dar iti place sa lucrezi cu lemnul si chiar sa abuzezi de el. Ai mobile si faci foc in semineu si sobe.
Conducem autoturisme ore si ore, avioane si altele, dar vorbim de calitatea aerului ca si cum ne-ar pasa. Am auzit si nebunia in care unul nu face foc in drumetie sa nu poluaze aerul ! Suna oarecum bine pentru unii, dar e dezechilibrat total, ca acelasi om n-are nici o jena sa spele masina in paraul cu pastravi sau sa deverseze gunoaiele pe un deal afara.
Cand alegem sa ne deranjeze doar ceva si absolutizam infimul ignorand aspectele majore nu facem decat sa ne inselam singuri.
Cand vrei sa manci piept de pui tre sa stii ca un cutit taie gatul pasarii (bine, ca altii poate prefera un topor). Daca nu vrei sa tai gatu, nu manci pui.
Cand manc dublu fata de cat am nevoie (indiferent ce mananc) sau cand arunc la gunoi multa mancare care a ramas, de fapt eu fur de la altii de langa mine care sunt lipsiti si flamanzesc.
Nebunia ma indeamna sa nu pastrez ci sa risipesc si tot nebunia ma indeamna sa condamn micile abuzuri ale altora si sa le ignor pe cele atat de mari ale mele (vezi treaba cu barna ).
Doar o vorba care descrie sau accentueaza un aspect, nu va schimba situatia ci doar mangaie constiinta murdarita sau o curata. Daca e imbacsita tare, atunci trebuie frecata puternic si degresata.
In cazul in care nu ai realizat inca, acum nu fac o pledoarie pentru ecologia clasica ci o dezvaluire a unor prefacatorii ce le practicam fiecare din noi.
Rareori exista macar si finetea aia in care omului sa-i pese de mediu cata vreme nu-i pasa nici de altii si nici de sine la modul real.
Maestrul care nu corecteaza miscarea gresita e ca si parintele care nu opreste gestul nepotrivit la copilul sau si amandoi sunt niste sarlatani si fac mai mult rau decat bine.
Ca un pom sa rodeasca trebuie tuns si ingrijit ca lasat sa creasca cum "simte" (alta forma de exprimare este "liber"), el va creste nu cum simte ci se va dezvolta sub influentele factorilor externi. Spre exemplu daca are soare doar dintr-o parte, doar acolo va avea ramuri viguroase si daca e in desis nu se va dezvolta bine sau chiar va muri. Ca sa creasca bine copacelul, tre sa omori ierburile din jurul sau pentru ca tufele cresc mai repede decat copacii. Mai ceva, daca vrei copac bun si sanatos tre sa omori daunatorii care se hranesc din el si care il seaca de seva si ii distrug scoarta si frunzele.
Ca sa mananci grau, tre sa smulgi buruienile din juru lui. Daca pana acum n-ai invatat ca pentru orice treaba buna trebuie sacrificat, nu-i bai ca si acum e o vreme potrivita.
Cand spui natural, de fapt vorbesti de niste resurse "oferite" (luate,extrase, furate in unele cazuri) din natura.
Natura, ... alt temen abstract personificat. Natura nu e o persoana este doar mediul inconjurator si nu este altceva decat un termen conventional menit sa inglobeze totalitatea celor ce ne inconjoara.
Si in prostia noastra ne separam de intreg si vorbim rau spunand cuvinte ca "Omul si Natura". Dar la fel de incorect este ca si cum zicem " Cercopitecul si Natura" sau "Tenia si Natura" sau "Nisipul si Natura". In prima faza natura inglobeaza tot ce percepem si ce nu, asa ca automat suntem parte din ea. Supranatural nu e nimic !!!
Nimic altceva decat Cel care a creat-o. Aducand si logica in discutie, putem spune ca totul este natural (nu doar ce percepm noi in limitarile noastre) si supra-natural (sau deasupra ori inafara sau peste ea) este doar fabricantul ei. Pentru cine doreste sa creada ca natura s-a creat singura, este liber sa creada si ca lingurile de lemn se extrag singure din bustean si printr-un proces foarte indelungat si elaborat datorita influentelor climatice si numai, ajunge din multe esecuri sa evolueze pana la forma actuala.
In prezent existand multe mutatii la nivel de lingura, iar furculita nu este altceva decat varul primar al lingurii care ambele provind dintr-un stramos comun numit nasture.
Sau ma poti crede cand iti spun ca eu le cioplesc.

miercuri, 10 septembrie 2014

revenim la ciopleli

 Am gatat trei dar pe rand, chiar daca in poza se prezinta impreuna.
 Prima e asta de cires. E o lingura numa buna pentru mancat.
 Ii asimetrica si sta bine in mana, in ambele.
 Asa de mult a trecut de cand am inceput-o ca am uitat unde era arborele din care am luat-o. Desi s-ar putea sa fie chiar de la ciresu ala de sub Ghica , din tura aia ma, cand am fost cu Vali.
 Avem paici o gramada de arbori cazuti, rupti. Unii is mari, batrani si gaunosi in mijloc, iar altii peste care au cazut aia mari, sunt tineri. Asa ca am acces la o mare varietate in toate starile si dimensiunile,
Insa intotdeauna pentru aflarea lemnului potrivit umblii.

duminică, 31 august 2014

Muntele - al2lea gand

Spun ganduri, pentru ca ele sunt un rod al mintii, al procesarii informatiilor provenite de peste tot, ele reprezinta motorul si acolo şade si motivatia si bucuria si dezamagirea si analiza si concluzia. Gandurile pot sa fie si inspirate/insuflate/descoperite.
Nu poti sa minimalizezi gandul, chiar de incerci sa o faci, in realitate nu faci decat sa subjugi alte ganduri cu un gand nou.Cand te gandesti sa nu gandesti nu faci altceva decat sa gandesti, ... dar gandesti rau.
Ca orice munte si orice ascensiune si asta are doar atata valoare si "greutate" cata cantitate de informatie si traire a reusit sa penetreze invelisul si a patruns in interior.
Voi repeta mereu vorba asta pana ce o vom intelege bine si io si tu - " Tot ce facem in trup rezoneaza in spirit, iar relevanta si semnificatia perceputa confera nuanta. Acelasi lucru se poate face in multe moduri si poate avea rezultat similar. Iar la aceeasi situatie exista foarte multe moduri de raportare. Modul in care te raportezi face diferenta si coloreaza peisajul din sufletul si din jurul tau in nuante potrivit alegerilor luate."
Binenteles asta pentru care crede ca omul are libertatea de a alege, macar si intr-un cadru prestabilit.
Aici stiu ca e posibil sa existe mai multe sabloane de gandire si inca cateva ce se abat mai mult sau mai putin de la ele.
Se prea poate si ca intreg cadrul sa fie asternut sub asa forma incat sa para ca faci alegerea cand in realitate situatia te constrange sa iei o singura optiune posibila , iar restul sa ramana doar o parere de-a ta ca ar fi existat mai multe variante. Daca e vorba de a sti sau nu, atunci nu stiu. Insa cand discutam despre ce cred, atunci cred intre ele, in sensul ca ti se ofera un anume context (sa fie clar, contextul nu-l alegi, nu alegi sa te nasti, unde, prin cine, nu alegi profesorul, prietenul, gripa, nu alegi cine sa te iubeasca, etc) iar tu alegi modul in care sa actionezi si variantele de ales se rezuma la doua, maxim trei optiuni, restul e miraj (analizeaza si tu in detaliu si vezi ca poate restu optiunilor secundare sunt tot copii sau reflexii ale uneia din cele 2-3).
Ne-am nascut cand ne-am nascut si vorbind de generatii, ori ca faci parte din "generatia de aur", ori din aia cu cheia la gat, ori cu golania, ori cu calculatoria si telefonia, e prea putin sa te identifici cu aspecte exterioare. Astea is aiurea si tin de cateva aspecte cat se poate de superficiale.
Uite, io zic ca suntem parte dintr-o generatie care decat sa gandeasca prefera sa se distreze. Si asa zis-a distractie calca in picioare absolut orice norma. De ce sa imi pun intrebari cand intrebarile forteaza barierele si necesita efort in a afla raspunsuri. De ce sa fiu sensibil la nevoile oricui cand imi sunt peste masura de multe ale mele si lista continua.
"Manancam si bem, ca maine vom muri." - se reia principiu mereu si mereu.Unul asemantor zice ca "fa ce-ti place si daca te simti bine e ok". "Daca tu te simti bine, inseamna ca e bine" , ... dar realitatea arata ca nu este asa. Binele nu este maleabil si nu se muleaza dupa preferintele nimanui, iar Adevarul nu este o aruncare de piatra a unui om legat la ochi.
Pana aici nota introductiva.
Relaxarea a avut loc in ziua aia de care ziceam ca e pregatita pentru spalat haine, umblat descult prin iarba, odihna, etc. Insa o data ce ne-am pus in miscare, tre sa dibuim transporturi si rute pentru a ajunge in noua locatie.
Rucsacul al mare si bun il caram in spate pe tot muntele. Am vrut independenta iar pretul ei se masoara in kilograme. In privinta alegerilor doresc sa ne responsabilizam si sa incetam sa mai cautam pachete care sa includa doar lucrurile (cele mai) preferate noua, daca nu din alt motiv, din simplu motiv ca deseori sfideaza legile fizicii (nu exista atotcuprinzator, foarte mic si usor, rapid, comod, moale nevoluminos, cald dar la nevoie si racoros si toate astea simultan).
E de bun simt. Vrei sa mergi rapid si sa dormi la hotel, platesti mai mult si degeaba de uiti cu jind la altii ca ei traiesc expeditia mai aproape de natura la cort, ca tu ai ales sa  mergi cu putine lucruri. Sau daca ai luat la tine tot, atunci inceteaza comparatia cu cei din jurul tau care urca lejer cu un rucsacel. Nu as fi vrut sa mentionez neaparat gandurile astea copilaresti, dar o fac pentru ca inevitabil te-au lovit si pe tine. Io stiu una si buna, accept ce am ales, iar daca vreau altfel, cand si daca am posibilitatea, voi ajusta printr-o alegere diferita.
Pe langa asta, am luat si noi vestitul trenulet pentru doua-trei statii (asta a acoperit maxim o treime din urcarea pana la tabara de baza si nu era nici pe portiunea de inceput si nici pe cea de final) sa nu cumva sa zicem ca n-am mers si cu el, ... nu-i ieftin. Coborarea insa a fost mai faina. Am facut-o pe picioare, pe langa peretele nordic si de nu era ceata, vedeam mai multe.
Muntele e aici si aici inseamna nu ca el a venit, ci ca noi am ajuns la baza lui.
Este ceata acum si am gasit un loc favorabil pentru tabara. Am amenajat ici-colo cate ceva si am facut din munte casa pentru o alta saptamana.
 O noapte de ploaie, alta de ninsoare si altele cu stele (mai rare astea cu stele). Dar noptile is bune pentru dormit.
La un moment dat aud din somn cum ceva fosneste si cum oala aia goala se rastoarna. Eh, o fi fost vantu.
Pasarelele se aduna dimineata pe langa noi cand luam micul dejun. Le pune pe piatra ceva amestec de cereale cu fructe si seminte exact cum mancam si noi. Apai sa le fac io poza daca tot is "platite" sa joace.
Si se da un mic spectacol.
Dimineata zice el, pasarile au luat punga cu gunoi si au manat-o. Si zic da ma ...
Dar in timpul zilei imi amintesc ca pasarile noaptea dorm si ca era o punga prea mare pentru pasari asa mici, iar oala era si ea cam voluminoasa.
Noaptea urmatoare deslusesc misterul. Era vulpea cea smechera , am prins-o cand se apropia. Ea a luat punga, a rasturnat oala si tot ea ti-a spart cortul (in 2009) si ti-a furat mancarea, ... nu vaca (cine a patit stie despre ce vorbesc daca cumva citeste paici).
Acu na, ea e localnic, noi vizitatori. Evident asta nu o investeste cu dreptul de a fura. Cand si daca o prinzi poti sa-i dai peste gura si sa o certi.
Aici curge apa proaspata. Ghetarul in topire naste parauri care macina permanent stanca si adanceste canioanele demult create. Ai succesiuni de cascade si cascaduţe. Aici ne scaldam si tot de aici luam si apa pentru gatit.
Miroase a munte, se simte ca si cum ar fi munte, ce daca nu se vede, cu siguranta tre sa fie muntele.
Urmeaza o dupa-amiaza in care consier ca e bine sa investesc timpul in prospectare pentru aflarea unei eventuale rute.
Informatii in zona n-am aflat, iar picior de alpinist n-am vazut de aproape o saptamana. Asa ca ne vom baza pe ce gasim cu piciorul si ochiul nostru.
Pentru scurta vreme se arata o portita tot asa in nori, dupa care se aduna buluc toti, se porneste un pic vantul si incepe sa ninga. E vremea sa ma retrag. 
O zi superba urmeaza si socotim ca in noaptea urmatoare putem urca. Stanca era uscata si curata doua treimi (nu complet cum o stii din anii trecuti) si mi se parea foarte primitoare. De la 2300 la cort aveam de urcat pana la aproape 4000 intruna si de coborat in aceeasi zi.
Apai facem bagajelu si ne culcam cu speranta ca pe la 4 ne trezim si pe la 5 plecam. Noaptea se pune ploaia iar apoi se raceste brusc si apa ingheata pe stanca si peste ea ninge. Strat alb acopera atat tabara cat si intreg muntele. La 4 suna ceasul ... degeaba .
Il pun la 6 . Apoi la 6 il opresc si zic ca asta e, macar dormim. Pe la 8 jumate e trezirea naturala.
Mancam ceva. Avea sa fie frumos cu cer mai mult senin in timpul zilei, variabil si partial noros seara. Baiul era ca soarele asta avea canini si nu a topit mare lucru de pe stanca. Apai pe la 10:40 incepem sa urcam. O ora care poate sa para cam tarzie pentru urcarea asta daca socotesti ca acum calcam pe gheata subtire de jos pana sus si ca aveam sa mai si coboram tot pe acolo.
Ce sa zic, primele portiuni de catarare mixta (stanca inghetata si ceva zapada) , apoi un pic de serpentine si inca o treime de cataraturi pe stancarie inghetata. Ultima treime am facut-o pe ceva limbi de zapada inghetata si niste valcele cu inclinatie pronuntata. Era si acolo un soi de catarare clasica. Pe ansamblu pot zice ca traseul nici macar cu gheata pe el nu a adus dificultati notabile.
In drum spre varf ne opream fie ca vroiam fie ca nu si mai admiram crestele. Trebuia sa ne mai tragem rasuflarea.
Un gand de ingrijorare se naste in echipa si e prea devreme sa-l audiez. Vremea e buna, muntele e aici, este ziua pentru varf si nu e greu.
Cam asa era pe portiunile cu inclinatie mai mica. Coltarii vor face tot ce nu poate face bocancul.
Inca 200 m diferenta de nivel, ... aia trec cat ai zice "plesiozaur" :)). Norii sunt sub noi si continua sa urce.
 Cand esti pe varf, nu mai vezi varful ci vezi doar celelalte varfuri si toti ceilalti munti. Nu mai vezi muntele pe care trageai sa urci, nu-l mai vezi pentru ca faci parte din el exact ca orice segment ce il compune.
Nici o urma din alte parti, nici picior de om. Cornisele sunt intacte. Vad ca nu le place la oameni muntele anul asta ...
Coborarea e cum iti ziceam, mai usoara decat urcarea.
Un pic mai incomod a fost cu zapada care la urcare era inghetata si acum s-a flescait. E clar ca nu mai oferea suportul necesar. Ii mai mult o alunecare controlata pana la o vreme cand zapada se imputineaza si pe stanca abrupta nu mai ofera deloc aderenta.
Din nou nu pot zice ca avem de-a face cu portiuni dificile. Inclinatia era de bun simt.
Dincolo de aspectele tehnice privind ascensiunea, m-am alimentat din plin cu tot ce a oferit muntele in materie de hrana pentru ochi.
La "ruptura" asta , gandesti ca privesti intr-un vulcan fumegand. De fapt nu e vulcan e o peretele nordic, nu e foc ci apa si nu e luminat de flacarile de jos ci de soarele de sus.
Culorile pe apus se schimba dupa cum soarele "se muta" , lumina se imputineaza iar nuantele devin mai pronuntate pentru putina vreme.
La coborare stanca era deja curata pe ultima treime. Aproape ca am ajuns inainte de lasarea intunericului pe o ceata ca abia am gasit cortul.
A fost o urcare buna care desi a inceput tarziu s-a desfasurat conform graficului. Daca vremea ar fi permis si de aveam mai multe zile cu soare legate, mai urcam cate ceva in zona, dar zic multam pentru cat am primit si trag linie in carnetel.
Tabara e formata dintr-un cort care are toate dotarile necesare sa asigure viata in bune conditii pentru o durata determinata de timp. O masuta ne-am amenajat din bolovani si scaune la fel. Un mic loc pentru gatit care sa fie ferit de vant si nu ne lipseste nimic.
N-as zice ca mi s-a facut deja dor de padure, mai cu seama ca as mai fi urcat vreo 2-3 munti. Dar pentru timpul pe care l-am avut alocat, la vremea care a fost, ii bun asa.
Am pastrat pentru incheiere vorba inteleptului Iorga, care vine sa-mi confirme ceea ce s-a nascut si in mintea mea :
"Lumea nu e a cui o străbate cu piciorul, ci a cui o înţelege cu gândul".
Multi umbla si ratacesc, insa unii umbla fara sa rataceasca. Una e sa te duca piciorul si alta-i ca piciorul sa fie comandat de minte. Io nu stiu unde ma situez in planul asta insa stiu ca orice tura este obligatoriu sa aduca o invatatura noua ca sa merite investitia.
Si iarasi am adaugat un filmulet doar asa ca sa puna acoperis pe restul postarii. Cam aici inchei turele cu zapada din vara asta si ma indrept catre paduri pentru o vreme.

vineri, 29 august 2014

Muntele- primul gand

 E a3a saptamana dupa ce doua am amanat pe motiv de vreme nefavorabila si acum consideram ca Trebuie sa mergem. Asa ca nu mai stam sa alegem. E un an cum se vede cu o vara doar calendaristica.
E placuta pentru plimbari in parcuri, alergari lungi, nu-i buna pentru inot si urcat munti mari.
Varfurile tehnice, stancoase in restul anilor, acum sunt albe si se aude ca n-au fost inca urcate.
Punem la punct cate un rucsac ca pentru o camila si pornim.
Exista cate o zi insorita printre mai multe cu ceata si precipitatii. Se face ca urcam undeva pe la 3700 si incepem sa pregatim locul pentru corturi.
In viziunea mea alpinism hotelier si cabanistic nu exista, dar na, n-ai decat sa ma contrazici, poate is io prea conservator.
Insa noi nu dorim doar varfurile, ci intreg pachetul care sa cuprinda atat invatatura, cat si  respiratia muntelui, vrem autogospodarire, independenta si peisaj de cum deschidem ochii.
Nu vreau sa-mi fie cald cand ies din sac, nu vreau sa am papuci de casa si nici toaleta cu dusuri. Nu vreau locuri prestabilite si mai rau - impuse,  unde sa dorm, ci vreau sa urc in stil alpin, sa trec un munte si inca unul si cand e vremea sa pun cortul sa inoptez , iar a2a zi sa merg mai departe.
Vreau viscolul sa loveasca in folia cortului si sa ma trezesc noaptea sa trebuiasca sa-l sprijin cu mainile ca sa nu-l rupa.
Vreau in zilele insorite sa fie asa cald inauntru incat sa nu pot sta nici in tricou imediat dupa orele diminetii.
Si mai vreau sa ma bucur cand il vad de la distanta (pe vreme buna) si abia astept sa-mi hodinesc cioantele ostenite dupa lung drum, iar in zilele cu vijelie sa ma bucur cand il aflu prin negura groasa.
Da , e cortul meu, am dat banii pe el si am in plan sa-l folosesc pana se descompune. Are deja aproape 10 ani si e in stare buna.
Dupa pledoaria de mai sus, despre cum anume iasa alpinistul la munte, vreau sa subliniez un pic si DE CE.
Poate ca unul din motive este sa vada cerul asa cum apare in poza asta. Cel putin asta e unul din motivele mele.
Altul e sa aflii ca poti urca acolo unde nu erai sigur ca vei incerca vreodata.Nu-ti stiu io motivatiile.
 Desigur ca exista motive ce au la baza si "impinsul de la spate" ce tin de protejarea unei imagini deja create, ambitii nu neaparat personale cat mai de graba sablonate (vezi cazul marilor alpinisti care inca n-au urcat asa zisele varfuri obligatorii ce trebuie sa existe in palmaresul lor )  si altele, dar nu e cazul nostru, ...
Acum nu-mi voi permite sa vorbesc despre noi ca grup cand voi expune cateva aspecte ce tin de caracterizare si s-ar putea ceilalti sa afirme ca altfel stau lucrurile. Tot ce zic amu e ca io n-am ambitii sablon si ca nici in postarea asta nu voi cauta sa promovez vreo persoana ci mai cu seama o activitate si un mod de raportare.
Urci muntele, dar sa o faci pregatit pentru ce ti-ai propus. Nu te intinde mai mult decat iti este patura si nu face greseala de a crede ca a avea bani sa ajungi undeva iti va fi suficient sa te si deplasezi in siguranta.
Platoul inalt cu varfuri si mai inalte pare atat de abordabil pe vreme buna, dar este atat de vitreg cand se porneste vantul.
Nota: lasa visul muntilor mari daca inca n-ai fost in ture de iarna in muntii nostrii ai mici. Invata sa folosesti echipamentul, exact cum inveti sa conduci masina inainte sa iti iei permisul. Nu e o pierdere de timp ci e o salvare de vieti. Nu spune ca stii prea bine astea, ca te-am vazut in masiv, nu doar ca nu le stii, dar iti lipseste si responsabilitatea necesara sa deslusesti pericolul in care te aflii. Iar pentru care crede ca stie, sa faca bine sa le spuna si prietenilor care nu stiu si sa-i indrume catre cursuri de initiere, pentru ca nu merita sa-ti pierzi viata sau sanatatea pentru pasiuni in faza incipienta.
 Intre timp norii se risipesc si soarele loveste zapada, dar nu cat sa incalzeasca ci doar cat sa-ti rupa ochiul daca stai fara ochelari.  E vremea sa urcam.
 Si urci si cobori si urci si cobori intr-o sinusosida ascendenta pana ce treci si de ultimul varf pe care il aveai in plan pentru ziua respectiva dupa care sinusoida devine descendenta.
Din şa vedem foarte bine "coarnele" elvetiene (ca la ei toate is coarne, ... vezi denumirile varfurilor).
Ne confirmam ca este un an zapados si dupa o cugetare de moment mergem mai departe.
Al nostru vizat e el. Atata zapada are vara asta 
si atata avea anul trecut pe vremea asta ...
 Pana atunci insa, azi e o zi reusita in care desi am avut doar portite de senin, in care dimineata mi-au inghetat toate 10 degete de la maini, s-a urcat mai mult decat se astepta.
Dapa amiaza, val dupa val ceata acopera total sau partial rutele si varfurile. Uneori vedem langa noi hauri de kilometrii si cornise lungi si inghetate , uneori le vedem doar cand suntem pe ele ...
Inapoi in tabara, dimineata vine cu sapatul si destupatul corturilor, ca ne ingroapa casa daca stam si ne uitam.
Sunt nopti in care ies si de trei ori sa eliberez cortul de sub povara stratului proaspat depus. Nu doar ca iti micsoreaza spatiul din el si iti blocheaza intrarea (sau ca il darama pe tine daca nu e solid) dar baiul al mare e ca ramai fara aer si te trezesti panicat.
In cazul de fata e lux. Cantitatea cazuta nu e mare, iar acum ca s-a crapat de ziua ninsoarea s-a domolit si avem sa ne facem de lucru cu capacele de la oala si pioletii.
Interesant lucru este ca lumea care a venit ( si mai ales care a platit ghid), urca pe orice vreme macar atat cat se poate, fie ca vede ceva fie ca nu.
O surpriza ne-a adus intalnirea cu alpinistul aradean, puternicul a carui specialitate sunt feţele nordice.
 Bun, ca nu stam nici noi in loc. La un moment dat nu astepti vremea ideala sa faci ceva si pornesti cu speranta, ... speranta este cea care intervine atunci cand nu stii ce va urma si care te ajuta sa pasesti in viitor chiar si asa inconstient sau partial constient.
Vantul rece si puternic arunca bucatele de gheata in obrazul care se dovedeste a fi mai subtire decat se zice.
 Au fost si varfuri de plimbare dar au fost si varfuri de catarare.
O prima intalnire neasteptata si o placuta surpriza s-a petrecut cand am dat nas in nas cu "controversatul personaj" (pentru unii) dar prieten pentru noi si alpinist ca toti alpinistii, poate doar o leaca mai pasionat decat cei mai multi.
Impreuna am impartit ceea ce am numit "tabara internationala" care la inceput a fost formata doar din cele doua corturi si carora li s-au alaturat inca cateva in urmatoarele zile. Tot impreuna am urcat si am avut destula vreme sa si povestim.
 Se crapa de ziua si pare sa fie portita pe care o asteptam. Cand vremea e cum o stim si cand timpul trece si resursele se imputineaza, nu stai sa alegi intre zile pe cea mai buna, ca risti sa treaca pe langa tine si sa ramai in tabara. Asa ca io prefer sa facem incercari.
 Trei plecam pe drumul asta pana la o vreme.
Insa echipa de varf e compusa doar din doi. Nu exista urme. Inca nu s-a urcat pe partea asta. Varful pana azi a fost doar de poza, dar nadajduim sa facem "poteca" pana sus.
 E genul clasic cu dificultate redusa, pe alocuri catarare mixta si multe traversari expuse.
Portiuni verticale nu ai, insa ai cateva foarte inclinate, dar cum ziceam, fara pretentii tehnice ridicate.Stiu ca aici e de discutat in privinta evaluarii, dar io nu vorbesc amatoriceste ci privit cu ochii de alpinist. Va fi usor pentru tine care te ocupi cu asta si va foarte greu sau imposibil pentru tine care n-ai luat contact cu alpinismul hivernal si catararile de iarna.
 Asigurarea o facem pe dupa ţancuri si ne deplasam continuu (mergem concomitent, nu cum se obisnuieste in pasaje, cap-secund - filati).
 Vederea in lateral expune haurile prin fereastra din nor . In jur de 2 mii si mai bine de metrii, ar fi un zbor memorabil .
 Seracuri imense pe coama inzapezita, iar faţa lui abrupta si lunga aproape ca-mi face pofta mai ales dupa ce i-am vazut pe rusii aia din filmare cum o urcau. Acum voi admira doar peisajul cu crestele si norii ce se ridica si care urmeaza sa ne invaluie.
 Nu mai e mult, inca ceva stancarie si cateva traversari. 
 Comunicarea in mare se face prin "io trag, tu simti si mergi" . Nu sunt multe de discutat in mers. Este o placere urcarea, dar exista mereu si un factor de contratimp. Vremea nu e calduta , iar cand se porneste vantul si se pune ceata vine si inghetul al mare. Si a trecut doar un pic de cand ne-au inghetat degetele.
 Si suntem sus.
 Clasicul gand si mareata bucurie ca am atins obiectivul propus in vremuri incerte.
Nu e mare lucru privit global, dar e ceva pentru cei care urca. Nu as putea sa spun motivele pentru care sa urci un munte pana sus. As vorbi "gratuit" daca as descrie senzatii si ambitii, ca ele sunt ca praful, se spulbera cand da o pala de vant si se muta de colo-colo cand acesta isi schimba directia.
As putea spune citand, ca sus acolo nu e nimic de gasit si nimic de cautat si ca mai de graba scotocesti in sufletul tau dupa ceva.
Dar prefer o exprimare personala potrivit careia alpinistul urca din acelasi motiv pentru care pictorul picteaza, alergatorul alearga, flamandul mananca si multumitorul multumit nu ezita sa multumeasca.
Nu trebuie sa fie neaparat ceva iesit din comun, ceva cu totul inetit si senzational, "ce-ai ba ?! " (e vorba alpinistului ce ne-a fost partener de tura in cateva zile) ci pur si simplu poate fi frumos si hranitor si fara sa-ti puste toate organele de simt.
 Inveti despte tine, inveti despre altii, inveti despre mediu, inveti despre Creator, inveti sa fii echilibrat si sa iei decizii mai bune, ... ori mai exista si varianta in care te sclintesti la minte si "o iei pe aratura". Nu e exclusa niciuna din variante. Dar io totusi sper sa-ti prinda bine.
Timpul alocat a fost utilizat corespunzator si acum s-a dus. Coboram din nou la verdeata.
Oceanul cel alb ramane in urna si din nou se deschide o imagine verde presarata cu nuante albastrii ajutate de oglinirea cerului in lacurile cu apa ghetarilor.
 O zi plina de pregatire, relaxare, refacere si spalarea hainelor ne alocam. Soarele si vanticelul evapora apa din fibrele vesmintelor si e o placere sa umblu descult toata ziua prin iarba dupa o saptamana de bocanci.
In consecinta, am gasit cu cale sa pun si un filmulet care sa expuna mai pe viu ceea ce n-am reusit sa exprim in litere sau care sa vina in completare cu cele mentionate.

Pana la umatoarea, sa fii sanataos si sa auzim de bine.