duminică, 26 februarie 2012

acasa

Pe buna dreptate ii zic asa. Ca sunt vreo 16-17 ani de cand vin paici.
Si interesant ca de fiecare data descopar si cate ceva nou.
Mi s-a facut dor sa alerg pe poteca din vale si pe cele de sus, dar mai astept o vreme.
Liniste am vrut, de aia am venit aici.
Stiam ca nu va fi nimeni in perioada asta. Am prins zapada destula, grea, flescaita. Vreme buna am avut si ieri si azi.
Tot felul de pasari calatoare (nu neaparat spre tari mai calde) s-au aciuit pe zona noastra. Asa ca si in chei aud voci noi.
Dupa inghet si zapezi, ploaia a umplut "paharul" . Lemnul uscat e rar.
Adun din copaci crengile uscate, nu de pe jos si totusi sunt ude !
Fac o mica rezerva sa-mi ajunga pana noaptea tarziu.
Dureaza ceva si iasa mult fum pana ce flacara prinde putere si lemnul se zvanta.
Caldura vei primi abia dupa ce s-a format si un covoras de jar.
Cand lopata nu iei la tine faci treaba cu picioarele. Asa se face ca marchez zona taberei cu pasul, dupa care continui sa umblu in spirala catre interior. Apoi batatoresc (calc in picioare) suprafata marcata. Din 25-30 cm de zapada moale raman vreo 8-10 tare.
Zapada tasata ofera o suprafata buna, chiar confortabila pentru dormit.

Coaja de mesteacan e valoroasa.
Am vazut ca si tu o folosesti.
Recomandarea mea este sa o iei de la arborii cazuti, rupti, morti. Se desprinde si mai usor si arde bine.
Daca insa nu gasesti nici unul pe jos si esti nevoit ! sa iei de la unul viu, nu proceda ca si cu asta din imagine.
Nu-l mai taia adanc cu cutitul si nu-l jupui. Arborele o data despielitat de coaja moare. Cu cat suprafata decojita e mai mare cu atat mai repede va muri.

Daca tre sa iei de pe arborele viu, tai fin doar un strat sau doua si desprinzi cu grija fasie subtire.
In felul asta iei de la el ce ai nevoie si nici nu-l distrugi.
Dupa lasarea intunericului trec pe sistemul e iluminat auxiliar.
O lanterna dinaia mica da puternica, legata cu baticu de batul cortului e practic stalpul cu felinar.
Focul combina lumina calda cu cea a ledului si iasa numa bine.
Cioplesc pana ma ustura ochii de somn si le pun de-o parte inainte sa imi dau peste maini.
Adorm ascultand apa cum curge inegal si acopera multe din vocile padurii.
La granita dintre vis si realitate sunetul apei prinde forme de voci cunoscute.
N-am vazut nici o urma de om paici. Doar mistreti ce au coborat la apa si au scurmat paici.
Apoi m-am bucurat sa vad ca vulpea ce am urmarit-o anul trecut e bine si se hraneste.
In rest, bursuc, caprioare si iar pasari.
In lemnul de nuc am gasit si o gramada de larve. Am avut mancare la mine, n-am stat sa culeg gustari.
Dar asa ca idee sa stii (probabil ti-am mai zis, da nu-i bai) ca te minte baiatul ala la televizor cand se stramba tot si zice ca-s scarboase. Nu-s deloc scarboase si nici gust rau nu au.
Nu am cu ce compara, ca n-au gust de ceva gatit, decat daca pui tu condimente si le faci vreun sos.
Acu cat sunt de hranitoare si cate proteine si grasimi contin aia nu stiu, decat din ce am auzit. Dar am vazut ca baietii astia de traiesc la padure (triburi) le manca si ursii si alte mamifere mai mici la fel.
Veverita s-a cam iritat si a inceput sa topaie si sa bombane. Nu m-am apropiat mai mult ca sa nu o speriu mai tare. Am apropiat doar din lentile cat s-a putut.
Treaba-i ca m-am distrat cu ea, ca dadea din piciaore si comenta de parca imi tot reprosa una si alta.
Apa a crescut de la o zi la alta cu vreo 10 cm.
Inca e linistita si limpede, dar se va involbura curand.
Nici nu va da inca frunza si vreau sa merg sa prind cascadele la putere maxima.
Imi aduc aminte de citatul asta :
"Zilele trecute cand mergeam pe jos prin padure, am vazut un iepure stand in fata unei lumanari facand umbre de oameni pe un copac."
Si ma gandesc ca realitatea este alta. Majoritatea mamiferelor sunt active noaptea ca ziua sunt haituite.
Dar zapezile trec si urmele nu vor mai fi atat de usor de citit.
Ziua a mai primit cel putin o ora in plus, o ora buna de umblat , alergat, mesterit.
Ca stii vorba:
"Iarna ducea ziua la culcare mai devreme, ca sa nu raceasca"
Si gandul zboara la creste. Oare o fi batut vantul ? O fi inghetat in creste ? Merge bine la coltari sau te afunzi ?
Is mari cornisele ?
Mda, ii fain la munte.

miercuri, 22 februarie 2012

alb trecator

E pana la genunchi, e inca alba si a devenit mai grea ca saptamana trecuta (asta tinand cont ca vobesc de saptamana trecuta !, ... postare cu intarziere).
Nu mai e mult si in zonele joase iarna ii gata. Daca n-ai apucat (vrut, ... putut) sa iesi pana acum, e posibil sa fie tarziu pentru ture de iarna la padure.
Exceptia in zonele inalte, unde iarna e la ea acasa.
Duminica cand am iesit era acceptabil. Nu curgea streasina si nici flescaraie pe jos nu era.
Vultur zice Sebi, la care Mita zice - " nu-i vultur e soricar" :)) . (pe asta o inteleg doar cativa)
In rest e o placere. Zapada mare combinata cu vremea buna, peisaj fain si linistit. Urme de pasi si scurmaturi prin padure.
Curand paraul va creste, pamantul si ierburile culcate vor iesi la iveala, mocirle si crengi putrede vor pastra pentru putin amprenta bocancului.
Stii peisajul de tranzitie. E noros, intunecat si umed, racoros si cetos. Muguri nu-s, zapada nu. Nu-i iarna dar daca stai ti rece. Nu-i nici primavara ca ziua ii scurta si soarele n-are putere.
Alerg si umblu pe solul moale imbibat. Trec in fuga apele stropind cu bucurie de copil.
Ma intorc transpirat pe bluza si plin de noroi pe nadragi si papuci.
Atentie cu solul umed, ii mai "slab", nu tine bine copacii si asa inclinati de povara zapezilor.
Asa ca nu dormim pe noi ci aruncam un ochi si pe sus, ca nu care cumva sa ne faca mici vreun arbore in picaj.
Este perioada in care apa patrunde in sol. E pregatitoare pentru activitatea intensa a naturii ce va marca urmatoarele luni.

El gaseste prilej bun sa faca un ... om zice el, de zapada.
Ai trei bulgari mari nu seamana a om, dar daca asa il cheama traditional, om sa fie. A urs polar mai aduce oarecum.
Oricum lo si echipat, amu ii gata de drum.
Din coaja de copac io facut ochi si gura. O zis ca tre sa zambeasca, ca cica asa is oamenii de zapada bucurosi. O fost un pic nemultumit ca ii zambetu mai cas, dar l-am linisit cand i-am zis ca are semipareza, ... ca-i om si el, le are pe ale lui.
"Viata este o carare foarte lunga, pe care o poti strabate foarte repede". Asa spune o vorba.
Amu as zice ca mai bun ii modul in care se desfasoara decat viteza cu care.

sâmbătă, 18 februarie 2012

tehnologii nebunesti, masinarii prostesti, ... calculatoare narozesti


Cand eram mic (vorbesc ca bunicul , vorbesc eu acum ca el nu mai e aici sa vorbeasca) eram mai mult afara decat in casa .
Iarna fiecare avea sanie ... si o folosea !
Toate strazile inclinate deveanu derdelusuri. Si pantele de pe dealurile din zona la fel.
Ma uit pe scarile de la Moroasa, nu-i nici urma de sanie, asa ceva pe vremuri era de neconceput.
Nici pe Caraiman si nici pe dealuri nu mai sunt derdelusuri. Abia daca mai vezi vreo urma pe trotuare si aia rar, unde probabil vreun parinte mai trage un copil pe distante foarte scurte.
Mai vad ca-i infofoleste pe unii saracii de nici nu pot sa respire bine si abia umbla.
Eram mic si umblam afara si daca as fi fost doar eu poate ziceai ca e o exceptie, dar asa erau toti (multi).
Nu ma interesa cat e de frig, nu aveam conceptul asta, ieseam cu aceleasi manusi amarate, tricotate ci fir subtire. Nu aveam bocanci cu mebrana si nici toale performante. Aveam niste nadragi rupti (rosi, ca ma dadeam uneori si fara sanie) in fund si vreo bluza si ceva fas.
Daca imi era rece la degete dupa o vreme scoteam mainile din manusi si le frecam cu zapada. Si uite miracol, in loc sa-mi inghete degetele , sangele navalea si mi se incintau.
La deal trageam eu sania, la vale ea pe mine.
Era miscare buna, sanatoasa si reala !!!
L-ai pus la calculator, il lasi la jocuri si ai scapat. Nu tre sa-i porti grija (copilului). Asta nu se cheama ca ti la el , ci esti nepasator si nu vrei sa te implici, pentru ca esti prea comod.
Treaba ta, ... pacat de copil. El este un material extrem de maleabil. Poate fi educat si format in multe feluri. In cea mai mare masura depinde de tine ce informatii ii oferi . Sanatatea de asemenea poate fi sprijinita si favorizata tot de parinte (atentie, n-am zis oferita)
Vezi tu, e o mare problema , o dereglare majora.
Esti mandru ca la 3-4 ani copilul tau stie engleza, stie sa scrie si sa citeasca.
Ma intreb atunci ce face el in clasa intai cand altii fac bastonasele, cred ca se plictiseste.
Ma gandesc mai de graba ca bagi cu forta in copil lucruri pe care ar trebui sa le priceapa mai tarziu, dar neglijezi alte aspecte atat de necesare varstei pe care o are. De fapt cei mai multi astfel de parinti pregatesc copii ca pentru lupta. Toata viata (in mintea lor e o competitie). Copilul e pitbul si trebuie sa faca antrenament sa-i bata pe toti ceilalti . Apoi mai intervine si mandria personala. Iti place sa te lauzi cu el. Alta categorie e cea a parintilor care vor sa vada in copii lor tot ce ei n-au reusit, dar nu apuca sa mai asculte ce-si doreste copilul. Baza e buna, dar daca nu ai rabdare si sari peste etape crezand ca asa castigi timp, vei descoperi lacune enorme in viitor .
Dar cum nu stiu mai nimic despre educatia copiilor, ma abtin sa fac sugestii.
Dar nu ma abtin sa zic ca daca un copil stie 3 limbi straine, face integrale la 5 ani si se joaca pe calculator doar jocuri dinastea foarte complicate, dar creste si nu stie sa alerge, sa inoate, sa se apere, sa respecte, sa se bucure de cerul albastru si de o plimbare in natura, te anunt cu foarte mare parare de rau ca e handicapat (=infirmitate fizica sau psihica). Inainte sa gandesti vreo prostie analizeaza daca nu cumva e adevarat ce-ti zic.
De ce vrei sa pui o proteza pe un picior sanatos ???!!! De ce nu-l lasi sa umble pe picioarele lui si pe bicicleta, de ce ii iei masinute electrice si alte narozii ? Vrei sa-l anchilozezi ? Nu stii atata lucru ca muschiul neantrenat e terminat ? E ca si constiinta. Daca o inabusi se stinge.
Nu mai da la copil cola si dulciuri prostesti, prajeli si alte magarii de rontait cu care incerci sa inlocuiesti o masa adevarata ca alea nu-s alimente hranitoare, ci momeli. Distrugi dintii,ficatul pancreasul, il faci obez si bolnavicios.
Problema nu-i la asta micu ma, e la tine. Educa-te intai pe tine si nu mai mere dupa paine si apa minerala cu masina.
Lasa banda si aparatele prostesti, iesi afara din casa sa alergi. Indianu nu folosea benzi narozesti.
Despre vorbe am inteles ca sunt ca vantul. Unele trec ca si cum n-ar fi fost, altele se opresc pentru putin, dar pana la urma majoritatea dispar.
Si uite asa ma simt uenori ca un animal pe cale de disparitie.
In pasivitatea asta excesiva nu ma incadrez nicicum iar in prostiile astea de electronicarii nu gasesc deloc placere.
Cum sa gasesti satisfactie intr-un telefon mobil ??? (nu tre sa raspunzi ori sa vi cu argumente, e doar o parere personala, nu zic ca am dreptate). Lucrul e bun pentru utilitatea lui si atat.
Dar fie ca-mi permiti fie ca nu, a gasi placere in obiecte e ceva superficial (de suprafata, fara semnificatie, esenta).
Si daca pe langa toate altele ar fi astea, n-ar fi problema, dar ai pierdut lucrurile frumoase si ai ramas cu nimicurile.
Ai ramas cu un ambalaj minunat, pregatit ca de artist, ca doar detaliile conteaza nu ? dar inauntru e gol, ... unde sunt detaliile ?
No, amu ca ai citit, meri luni si ii iei sanie si dupa masa lasi prostiile si lui ii inchizi calculatoru si mereti cu sania.
Ce-i baiul ? Nu vrea, nu-i place, vrea sa stea ? Tu l-ai adus in stare asta, i-a atitudine cat inca nu-i prea tarziu. Cand e mare o sa-ti strige si poate va fi pe buna dreptate, desi va fi inutil.
Stiu, nu-i cu linguri postarea. Dar e cu ganduri si amintiri.

Se cioplesc si linguri intre timp. Uite, unii au obosit de au cazut lati.
S-a cam incalzit afara.
Azi am avut o zapada mare, dar grea si uda.
Ma gandesc ca ar putea fi o primavara frumoasa. Cascade mari, izvoare puternice. Evident vor fi si ceva viituri, dar oricum sunt an de an.
Ziua de maine imi pare prea departe desi azi e cam pe sfarsite.
Pana la primavara mai e mult si inca sunt sperante de ceva ture la munte. Pana acum muntele nu s-a indurat sa ne primeasca. S-a invaluit cu ceata si a aruncat in noi cu vant si zapezi.
Apropo de zapezi. Cine urca primul imediat cum se deschide cerul, tre sa stie ca va duce greul. Se bat urme in zapada mare, iar versantii prezinta risc crescut de avalansa.
Ma ce bun ii ceaiul asta de menta, gata postarea.

sâmbătă, 11 februarie 2012

inca o zi,


Ninge inca de dimineata, sus pe coama dealului e ceata. Iar de munte nici gand.
Am luat ceva scule si semifabricat si am zis sa ies la liniste. Ii zapada pentru toti paici, dar nu vine nimeni sa-si ia , poate nu le traba :)) .
Cand umblii, n-ai treaba cu frigu, poate sa fie -3 mii, iei o bluza in plus si-i dai inainte. Dar sa cioplesti, sa tii cu mana goala cutitul si lemnul inghetat, cand afara is gradele pe care le stii si tu, e cu nepuntinta . Mai intai de toate amenajezi un loc primitor. Faci focul in "soba " , pregatesti o bancuta si pui ceva sub tine.
Reflector de caldura imi fac chiar din lemnele de ars. In felul asta se si usuca pana ce urmeaza sa fie arse.
Iarna desi poate nu pare, dar te deshidratezi foarte repede. Prin respiratie mai ales, dar si prin urina pierzi apa.
E esential sa hidratezi ca organismul sa functioneze bine, ca sangele sa circule cum trebuie si sa poti misca eficient.
Iti iei ceainic, oala sau cana si ai in ce topi zapada.

La alergare, mai cu seama iarna, nu plec fara briceag si bricheta la mine.
De lanterna nu avea rost sa amintesc. Ea face parte din "ochi" in sezonul rece.
Ea asigura vederea pe intuneric. Iarna cam toate alergarile la padure le fac la lumina de frontala, ca dupa masa cand am io vreme ii deja intuneric.
Pericolul este ca daca nu mai poti alerga dintr-un motiv sau altul, ai incurcat-o. O bluza de corp si o foita de vant la temperaturi sub -10 se cheama ca esti victima sigura.
De aia este esential sa exersezi aprinderea focului cu tot felul de materiale, in orice vreme si cat mai rapid posibil.
Ti-am zis ca baticul este un accesoriu care nu mai tine de vestimentatie sau echipament, e parte din mine. Fara el nu ies . E util si-n cazul asta.
O data ce ai aprins focul, ti-ai amenajat cat de cat locul, te ocupi de hidratare.
Bagi zapada in batic, inchizi si-l legi de un bat ce atarna deasupra jarului (nu la flacara, ca afumi si nu-i sanatos).
Imediat incepe sa se comprime zapada si sa se inmoaie.
Nu astepti pana ce se scurge pe jos, ci cand vezi ca incepe sa picure iei si storci in gura. Ai sa vezi ca in scurt timp obtii apa suficienta.

Pe parau, la singurul ochi de apa (ca restul e inghetat si e acoperit si de zapada), am pandit trei rate salbatice. Ma da sa vezi numa ce bine simt astea. Pai imediat or observat ca-s acolo si or zbughit-o. Abia le-am prins in aer.
Daca esti un pic atent le vezi in imagine.
Oricum, is frumos colorate si par ca se descurca si cu frigul.
In padure, in linistea inghetului mi-a venit un gand si suna cam asa :
- La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamantul. Pamantul era rotund de la inceput, dar incapatanarea in necunostinta a facut ca omul sa zica ca-i plat inca multa vreme, ba chiar taia si spanzura pe cei ce ziceau ca nu-i asa. Cum sa fie rotund, pai ce io nu vad ?!! cat vezi cu ochii e drept! :)) . Dar nu se gandeste omul ca ochiul vede foarte putin ?
Tot asa face omul mic cu toate lucrurile mari pe care nu le poate vedea si cunoaste, le coboara la micimea lui ca sa le poata percepe, controla (crede el, ... noi ).
Ce treaba are asta cu padurea si cu zapada ? Pai are mare legatura, ca gustul ceaiului ce l-am baut acolo l-am si uitat, linistea a disparut, focul nu mai este, frigul nici el.
Insa un gand folositor poate ramane multa vreme.

vineri, 10 februarie 2012

mestereli si pregatiri


Cana mi-am facut sa am. Ca paia de o luam cu mine la padure am dat-o.
Probabil ca mai incolo o dau si pe asta, pana atunci insa am cana.
Urmand proverbul cu gospodarul, ca vara isi face gemul si iarna il manca, am vorbit cu mesterul fierar ( Iron ) pentru o lama .
Fierotanie din foc si ciocan, foaie de arc mesterita. O sa prinda bine la turele insorite.

Planul meu e ca in final sa am parang.
Asa ca am mai ajustat fierul dupa cum am vrut si maner de paltin i-am facut.
Eu stiu ca tu mi-ai dat si "inel" de alama si nit tot de alama. Dar treaba-i ca inelul nu l-am folosit ca era prea mare (aici ai cam intuit tu, ca ai si zis). Iar nitul, ... am zis ca fier cu fier "se atrag".Dar le-am pus de-o parte, ca or fi bune mai incolo .
Fara prea multa arta, am folosit un cui. L-am batut la capat si amu ii bun.
Sta bine in mana, il simt, desi inca no prins padurea, inca nu o "muscat" balariile si lemnul.
Manerul ti-am zis, nu-i specific pentru parangul clasic .
Am incercat mai multe tipuri de manere si l-am ales pe asta.

Dar mai aveam unul, nu ?
Parangu mare e mai subtire, mai suplu, e foarte bun la facut curat si de inaintat.
In vreme ce asta e mai scurt si mai gros. Asta are avantajul ca incape si-n rucsacul mic, fara sa-i iasa pafara vreo parte.
Cel lung, are caderea unei sabii, iar asta scurt al unui satar. (zic asa in mare sa-ti poti face o impresie).
In general daca esti atras de forma si de lucruri noi, pe care nu le-ai avut inca, iti zic de la inceput sa te linistesti.
Aici discutam de unelte. Is fierotanii bune sa lucrezi cu ele. Nu sunt sabii sau cutite de colectie.
Exact cum grebla si sapa sunt unelte bune la gradina, parangu ii bun la padure.
Mi-ar place sa nu mai inveti prostii de pe youtube, unde e cate un baiat care si-a luat o maceta si loveste perpendicular ! intr-un bustean, timp de cateva minute, ca si cum ar avea ceva bai ( la cap). Aia nu faci nici cu toporul si nici cu o bata, ca nu are sens.
Chiar si ciocanul tre sa inveti sa-l folosesti, dar mai o maceta.
In rest, sa stii ca ii fier bun. Amu sa n-ai nu stiu ce pretentii. Ca nu le tine gura ca la otelurile astea mai speciale (cum folosesc cateva firme producatoare de scule taioase), dar iti faci treaba cu ele. In plus oricum la macete se foloseste otel mai moale, ca mai tragi si prin pietre vrei nu vrei. O piatra mica de ascutit se cere la orice tura de mai multe zile.
Parangul e de fapt "maceta" lu astia de prin Indonezia, Malaezia. Forma lui variaza in functie de regiune, dar si de la mester la mester.
Mai sunt si alte "macete" bune in lume, poate si mai bune, dar mie astea imi plac. Conteaza si ce anume tai, ca alte forme poate sunt mai practice la alt tip de vegetatie.
Multam fierarului si seara faina tuturor.

luni, 6 februarie 2012

lemn pentru cana

Tot din nuc e si asta. Cana simpla , bine legata, cu manerul lung, sa o poti tine bine si sa scoti apa cu usurinta si daca ai manusi (iarna) sa nu le uzi.
Ti bine de ea. E stabila pe suprafete plane si e pregatita pentu utilizare.
Langa ea sta si lingura din lem de nuc. Lingura e buna sa mananci si cana sa bei din ea.
Asta e.

duminică, 5 februarie 2012

februarie ca-n basme


Basmul, narațiunea cu elemente fantastice supranaturale, ... n-are nimic de-a face cu postarea asta.
Vremea n-a fost ca in prima poza. De data asta nu s-a aratat soarele ca sus pe Ghica.
In schimb a nins si e chiar mai bine asa . (pai daca tot a nins, macar sa fie mai bine, ... ca oricum a nins si daca-i mai bine si daca nu )
Daca nu-i vreme de munte, e de padure. Amu sa nu zici ca e vreme de munte, ca tu ai fost cu schiurile pe partie si te-ai dat si ce fain a fost. Eu cand zic vreme de munte , ma refer la umblat in munti, alpinism, schi de tura, nu de stat prin statiuni. Statiunea nu exista !
Aia-i ca si alergarea pe banda. Alergi la banda cand din varii motive nu poti alerga afara, la padure.
Pentru popasuri in ture, dar si pentru turele rapide de cate o zi, cutitul si fierastraul pliant sunt suficiente.
Ai taiat lemnul uscat, il faci marunt din cutit, adaugi putina coaja de mesteacan dupa gust (daca nu ai, faci aschii marunte) si dai cu scanteie .
Nu te insela, iarna nu mere ca vara. Focul e aprins abia dupa ce e aprins si lemnul gros.
Insa in turele de 2 sau mai multe zile, in care urmeaza sa campezi tu stii pe unde (sau nici tu, ... cazul meu) , e important sa iei la tine sculele potrivite.
Nu insir aici sacul de dormit, sapun, chiloti, unghiera, ... te descurci tu cu astea. Eu iti zic ca fara lopatica de zapada mi-ar fi luat mult sa eliberez vreo 24 metrii patrati de zapada de cel putin jumate de metru grosime. Cei drept nu ma dau inapoi de la sapat si taiat, cat ii nevoie atata bag. Si asta e bine sa faci si tu, ca deseori iti prinde bine , mai cu seama cand iesi singur.
Toporul e dintre uneltele de baza iarna.
Si cam asa vedeam inainte sa incep calatoria din vis.
N-am tinut foc noaptea, ca am plecat cu sac de iarna. Focul a ars un pic cat sa mai ramana o farama de jar si pe dimineata.

Mi-am facut o cana din lemn de nuc. Asa ca am scos-o sa vada care-i viata la padure.

Cam asa arata in "cabana" . N-am mai inchis usa noaptea, din doua motive. In prima faza am zis sa intre o tara de aer proaspat, iar in a 2a oricum n-aveam usa.
Mai important insa, e sa ai rezerva de lemne uscate.
Noaptea, dupa ce am mancat si baut ceaiul fierbinte, teoretic m-ar fi luat somnul si m-as fi bagat in "pat' , nu ? Poate tu.
Pe mine ma apuca cate-o energie si incep sa gasesc activitati. Asa ca am plecat cu lampa dupa lemne.
Dar dimineata ce bine au prins, ca noaptea a nins si a ingosat stratul care si asa trecea peste genunchi.
Cand ma uit la locul focului dimineata, zapada era peste el. Doar intr-un loc mic era uscat. Pun mana, cald.
Scormonesc finut si suflu, ingalbeneste, ii bun. Adun cativa carbuni si suflu, ingalbenesc mai multi. Pun crengute si le las. Fumega.
Las asa o vreme si fac altceva intre timp. Dupa cateva minute revin si suflu.Vuuup, s-a aprins.
Pentru oala foc redus. La padure asta se cheama ca gatesti la jar.

Si daca am facut-o pe aia de nuc, atunci pe asta o dau. Probabil ca o voi posta acolo jos in dreapta la "lucruri bune la mana a2a".
Inchei cu o imagine de noapte, cu tabara.
Apropo de lanterna.
Dimineata cand am iesit mi se parea ca-i mai racoare, dar nu mi-am permis sa cred ca-i frig. Am tot facut ba una ba alta. La padure cand umblam prin nameti si spre casa si pe sosea mi se parea ca-i racoare, dar cand am ajuns catre si mai ales in oras mi s-a parut ca-i cald . Cand m-am (m-ai) oprit sa discutam acolo pe trotuar, ti-am zis ca so incalzit ca is vreo 0 grade, poate -1 , ... :))
Mai incolo am vazut termometrul, erau -9 intr-un loc si -10 la altu. Nu stiu la padure cat or fi fost, dar am inteles ca nu conteaza ce zice termometrul. Circulatia sanguina e mai importanta.
Daca stai, iei ceva pe tine, daca umblii, mai dai jos. Restul sunt idei preconcepute.
Evident toate astea n-au nici o legatura cu lanterna.
Lanterna insa e si ea un acesoriu important. Iarna noaptea e lunga. Frigul face sa se goleasca mai repede curentul din baterii. Nu strica oricum sa ai inca o lanterna de rezerva. Iar daca iesi singur, este chiar obligatoriu sa ai.
In noptile de iarna, cand nu-i viscol, tocmai linistea imi place so ascult.Asta cand stau.
Iar cand umblu, am grija sa nu obosesc. Nu uita ca iarna oboseala se manifesta urat. Poate fi mortala. Nu mai intru in detalii acum. Numa sa tii minte ca efortul pe care-l depui sa nu fie atat de mare incat sa nu mai ai energie sa pregatesti tabara (chiar pe vreme rea daca e cazul).
Dar ca sa te poti bucura de drumetie, mai intai trebuie sa iesi afara din casa.
La ce te uiti tu acuma nu-i real, cel putin nu pentru tine. La fel si vizionarea unei emisiuni, film artistic, nu sunt reale.
Real e cand zapada scartaie (proces determinat de comprimarea cristalelor, creand astfel un strat mai subtire si mai compact :)) ) sub talpile tale.
Atata frica are omul de frig, parca-s radiatii de la vreo bomba. Si la televizor vezi numa stiri de frig (dar aia oricum is terminati,ca abia or asteptat sa poata da ceva pe post) parca am trai la tropice si am experimenta acum ceva inedit. E frig, te imbraci un pic mai gros si ai plecat.