luni, 22 aprilie 2013

cu lama forjata

Am gatat cutitu si l-am si probat. Are o lama forjata de mesteru fierar, dar la care am lucrat multisor si i-am schimbat complet forma. Era ceva gen leuku (ca forma, nu ca dimensiuni) si l-am modificat, ca am vrut sa fie mai precis, mai de mesterit. Lo calit bine , asta mi-a placut si ii tine gura.
Maneru l-am facut din buba daia de carpen uscata bocna, din acelasi lemn ca si maneru pe la Puronvarsi. O felie consistenta de corn prinde mai bine decat o alama, cel putin asa am socotit in cazu lu asta.
Tot ce am pastrat din lama a fost grosimea si modul in care scade progresiv de la maner catre varf.
In rest, forma, unghi, dimensiuni, toate le-am modificat.
Teaca i-am facut-o din piele groasa de culoare neagra si il tine bine.
Pe langa epoxi, in capat i-am tras si o pana metalica la tija despicata ca sa-l intepenesc in inelul de alama. Oricum nu ar fi avut absolut nici o problema daca nu era impanat, ca adezivul ala e atat de tare incat numa cu ciocanu si dalta ai putea scoate lama din maner. Dar am zis ca-i bun asa, pentru linistea unora care vor sa vada lama nituita si pentru un plus in ce priveste aspectul ...
Asta are un maner oval, mai butucel, care umple bine palma si iti da impresia de robustete. El oricum e un cutit robust, ca lama la baza are 4 mm, dar totodata patrunde foarte bine atat in lemn cat si in mancare.
Pentru care prefera cutitu batut din ciocan, si care vrea un puukko facut de mana, ii bun. 
Io stiu ca omul cauta mai mult otelurile minune, influentat fiind de reclame, dar io prefer otelurile simple, recuperate, nu prea speciale, dar cu bune proprietati de taiere . 
Ori ca-i facut din vreo pila veche, dintr-un arc de camion sau alte fiare, dincolo de materialul asta e munca mesterul fierar. Ca de acolo iasa forma si calirea. Acu io inteleg si omu care vrea cutit de domni, probabil ca fiecare isi doreste ceva pe masura lui. Io ca is taran, prefer fiarele astea mai simple, ma impac bine cu ele. Taisu tine cat sa fac treaba cu ele si le ascut bine cand am nevoie. Practic pot da o tura la padure de mai multe zile si fara sa iau piatra de ascutit dupa mine. Nu se ciobeste, nu se indoaie, nu se sparge, nu se crapa. E drept ca nu incerc sa tai cu un cutit alt cutit !!! si nici nu trag cu ele in pietre sau in caroserii de masini, ... ca n-am bai la cap (cel putin nu in sensul asta :)) ) . Insa la toate muncile ce le fac se descurca bine.

duminică, 21 aprilie 2013

prima-vara continua

Ca tot discutam noi de prunii infloriti.
Prin livada imi croiesc drumul catre culme. Am si uitat cat de frumos miroase anotimpul asta, cata culoare si diversitate aduce.
 Insa la o mie de metrii suntem cu cel putin o luna in urma. Doar pe jos se pot observa frunzulite ce si-au scos capetii din covorul maroniu.
 Un vant racoros adie si prin frunze fosnete de soareci si insecte mii.
Pe batranul brad ce a trait deja o viata plina, caut sa-mi adun gandurile. Cand ascult si miros, cand simt racoarea pe frunte, timpul nu doar ca ingheata, dar parca dispare. Oricum nu obisnuiesc sa iau ceas dupa mine in vreo tura. Ma trezesc cand deschid ochii si vad lumina si ii inchid abia dupa ce gat de umblat si am gasit loc bun.
 Aici ghiocelul isi face de cap si seva inca nici n-a dat la carpen. Cativa artari ceva mai jos am vazut ca picura un pic.
 Seara vine mai tarziu decat lunile trecute, dar totusi vine.  Si ca in mai toate turele intunericul ma gaseste umbland.
 Intersectez in drumu meu si poteci si drumuri de exploatare. Dau si de rape si stancarie.
Totusi cele mai impresionante mi se par avenele astea cu gura larga , situate asa prin padure pe unde nu te astepti (speologul insa se asteapta :)) ) .
In maxim jumate de ora ma trezesc la lumina frontalei ca-mi fac loc cu parangu. Pe jos numa pietroaie ascutie si crengi, busteni cazuti si spini. Pe fetele dealurilor arbustii si tufele tin loc de padure. Orientarea pe intuneric si prin tufe devine ceva abstract. Poate s-a mai racorit, dar la atata miscare toate imi ard si ma gandesc doar la scaldatul in vreo bulboana de la vreun parau cat de rece.
 Pe la unu ajung sa inchid ochii. Dimineata vad si io locu in care am dormit. E o vale ingusta cu un mic izvor, unde am gasit si un platoas cu ceva lemn sa fac un foc. Doi capacei sa pun hamacul si bufnita imi canta pana adorm.
 Povestea continua si din nou incep si urc pe alta vale, catre coama. Ciresii infloriti si tot soiul de fluturi, paraiele ce se aud pe vai si micutele musculite ce graviteaza in jurul ochilor, toate isi gasesc locul in tura asta.
Debitul apelor este bun, dar o sa scada progresiv probabil, pe masura ce se incalzeste si ploile se raresc.
Este timpul sa vizitezi caderile de apa. Sunt locurile in care apele se arunca de la inaltimi mai mari sau mai mici strigand si umpland de racoarea umeda totul in jurul lor.
Pe masura ce urc, apa se imputineaza pana devine doar o vale seaca. Curand descopar ca este atat de impanzita cu arborii cazuti si cu tot felu de increngaturi incat de vreo douazeci de minute incoace imi da impresia ca deplasarea este extrem de lenta si distanta parcursa aproape insignifianta. Incet incet piciorul din deal tinde sa urce si din mers pe curba de nivel ma trezesc ca urc pieptis.
Pe deal in loc de creasta dai de paduri intinse si daca chiar vrei sa ajungi undeva, e bine sa consulti busola si harta. Dar daca nu ai treaba cu directiile, atunci meri unde ti se pare mai interesant, ... numa ai grija sa nu meri de unde ai venit, ca nu de putine ori se intampla sa te invarti intr-un cerc mare.
Desi nu-i nici un drum forestier pe langa, totusi am dat peste un observator.
Binenteles langa el baltoaca mlasninoasa plina cu urme de mistret si busteanu cu drobu de sare.
Cata vreme esti pe si pe langa coama dealului, sunt si paduri mai aerisite , cu arbori mari sanatosi  ( nu aia din vechime, aia is dusi demult), dar cum te avanti pe cate un picior sau vrei sa cobori cate-o fata pietroasa, cum desisul incearca sa iti puna bariera.
Uneori la cate-o cumpana de ape iesi la lumina si din poienile inierbate poti sa vezi in departare.
Si dupa ce vad, intru iarasi in padure.
Cu padurile astea si cu omu e cam asa. Din multi oameni cati stim ca is, putini iasa la padure. Din acei putini si mai putini iasa cu scopul sa si miste un pic, nu doar sa se aseze imediat la liziera, sa manance ceva si sa lase mizerie in urma lor.
Din cei care iasa la plimbare, putini au ca scop mai mult decat sa miste. Unii din ei iasa si observa ce-i in jurul lor, altii simt doar dealul ca pe urcare, soarele, ploaia, toate ca pe un impediment .
Cat de putini se bucura de padure si cu atat mai putini disting copacii si diferitele specii de arbori si vegetatie din jur.
Cu cat mai bogat este ala din acei cativa, care distinge intre specii si cu cat mai multe observa omul care cunoaste urmele si distinge miresmele.
Putini aleg sa mearga mai departe si sa petreaca mai mult de cateva ceasuri in natura. Si chiar mai putini doresc sa vada si ce-i dincolo de drumurile pe care le cunosc.
Atunci cand ti-ai ales deja destinatia si directia, rareori mai ai ocazia sa vezi si altceva, mai cu seama ca gandul tau deja iti este atintit asupra locului in care te ve oprii si cumva toata calatoria este o parcurgere dintr-un punct stabilit in altul .
Din acei foarte putini care au pornit la plimbare, extrem de putini au ca scop sa fie acolo si nu doar sa umble (de fapt pana acasa sau pana in alt punct din care sa i-a un mijloc de transport catre casa).
Daca multi se plictisesc de atata umblat si dincolo de padure vad cel mult copacii, cu cat mai bogat esti tu care cunosti despre ei. Cu cat mai bogat (in cunostinte si bucurie) esti tu care cunosti si pasarile ce le vezi si le auzi, fluturii si rozatoarele. Plictiseala este doar o lene a mintii si o necunoastere. Sa nu te inseli vreodata crezand ca e ceva ce orice om simte si ca e normal sa te mai si plictisesti.
Din toti care au iesit, care sunt totusi foarte putini comparativ cu cei care au ramas in oras, cat de putini isi aloca timp sa se opreasca undeva si sa cugete. Sa vada cum fiecare arbore isi are rostul atat cat traieste cat si dupa ce moare.
Sa vada cum se evapora apa si cum se aduna norii, cum cad stropii mari si desi. Sa inteleaga cum pamantul absoarbe apa ca un burete, dar cum forta gravitationala face posibil intreg procesul. Sa vezi cum "buretele" asta cand e plin, elibereaza apa si se nasc izvoare care curg in parauri si unindu-se formeaza rauri si se varsa in mari. Apa se evapora si iarasi se aduna norii si cum tot acest cerc este ceea ce te-a invatat la scoala ca se cheama "circuitul apei in natura". Insa una ii sa ti se zica si cu totul altceva este sa asisti la procesul asta .
Cati din astia o mana de oameni pot sau isi aloca timp sa vada cum fiecare vietate cat de mica este esentiala si toate fac parte din ecosistem. Nu dispare una cat ar parea ea de neinsemnata pentru om, fara sa deranjeze intreg lantul trofic.
Si cat de multe in plus ai tu care esti capabil sa te gandesti ca esti parte din tot ce te inconjoara si ca nu esti intrus aici cum ti-ar fi putut inocula cineva ...
Cand realizezi ca nu esti nici mai putin si nici mai mult decat ceea ce esti si cand iti dai seama ca restul sunt ca tine inveti ceva nou despre viata si o noua perspectiva ti se descopera. Este altceva sa vezi culorile cu ochii si cu totul altceva este sa-ti descrie cineva diferenta intre culori, chiar daca e expert, dar sa nu ti le arate si toata treaba sa fie doar in cuvinte .
Cand ti se vorbeste despre dragoste si iti este descrisa, iti poti face o imagine vaga, dar cand iubesti intelegi pe deplin.
Dintre toti care au pornit in calatoria asta ce se cheama viata cati stiu sau recunosc ca se afla intr-o calatorie cu un singur sens ? Care-i sensul ? cati se intreaba ...
Cu cat mai bogat esti tu fata toti care au iesit la plimbare cand realizezi nu doar ca esti parte din intreg, nu doar de existenta de sine si a celorlalti si nu doar ca realizezi, dar iti si pasa.  Cu cat mai bogat trebuie sa fi sa vezi ca toate cu tine cu tot sunt lucrarea Marelui Creator.
De ce sa ma multumesc cu o simpla plimbare la aer curat cand in "aceeasi bani" primesc infinit mai mult ?
De ce sa refuz cu buna stiinta sau in inconstienta tot pachetul si sa rup doar o fasie din ambalaj, apoi sa strang pumnul tare sa-mi inchid ochii si sa-mi astup urechile sa nu mai stiu nimic .
Nu domle, daca e ceva ce merita cu adevarat, este nu doar sa respir aerul si nu doar sa cunosc  cat imi sta in putere sa cunosoc dintr-o anume zona ci sa fac inca un pas si sa schimb inca o vorba cu Tatal meu.
Seara se lasa iarasi si am o dorinta de scaldat in apele astea reci. In mare, am gasit si loc sa pun tabara.
Vezi tu, io bogatia asta o iau ca pe ceva mai complex ce se manifesta pe trei planuri. Una este cea despre care multi cred ca e singura existenta - anume cea materiala - banii, averile,terenurile, sclavii, animalele, etc. Dar putini, foarte putini pun pret pe bogatia intelectuala, morala, culturala. Si chiar mai putini au cunostinta despre bogatia spirituala.
In ce vrei sa investesti ? in ce tine cat mai mult sau in ce trece cel mai repede ?  Stii bine ca orice afacere cunoaste o perioada de ascensiune care se vrea a fi cat mai rapida, corect ? De asemenea stii si ca apoi urmeaza o perioada de mentinere care se vrea a fi cat mai lunga posibil. Si la fel de bine stii, chiar daca nu vrei sa recunosti si poate nici sa te gandesti la asta , ca vine vremea cand afacerea ta va cunoaste declinul, iar asta ai vrea sa fie cat mai lent.
Ei bine, cat de sarac trebuie sa fie omul care are doar bogatie inafara trupului sau si mintea lui e saraca? Cat lipsit este omul fara intelepciune, cand poseda doar ! haine scumpe fata de cel cu nadragii peticiti dar cu bogatie in cunostinte ? Ce folos are bogatia in cunostinte fara bogatia intelepciunii ?
Daca iarasi vei intreba ce este intelepciunea, desi imi este greu sa te cred ca pana acum n-ai avut ocazia sa stii dar totusi ai vrut sa aflii ,
   iti zic ca intelepciunea nu inseamna doar a discerne binelui de rau pe baza cunostintelor acumulate, ci si capacitatea de a alege binelui. Pentru ca altfel ce folos am sa stiu ca in fata mea este o fantana cu apa potabila cata vreme nu voi bea din ea si voi muri de sete.
Cu atat mai bogat este omul care cunoaste bogatia in duhul sau si a carui izvor de bogatie se alimenteaza de la un izvor ce nu seaca niciodata, de la Dumnezeul sau.
Nu spun ca e bine sa-ti lipseaca vreuna ca sa o ai pe alta, toate is bune, spun doar ca ordinea este pervertita si ca ai cazut intr-o cursa. Spun ca esti sarac intelectual si incerci sa-ti gasesti fericirea in lucrurile ce raman inafara ta, cand fericirea ta este ceva ce apartine interiorului tau.
Vrei sa ai siguranta si linistea si din nou te inseli crezand ca asigurarile si sistemele de alarma iti vor da linistea sufleteasca si speranta unei vieti mai lungi.
Vrei sa hranesti cu hrana pentru stomac mintea si te miri ca nu se satura. Apoi incerci sa hranesti spiritul tau cu cunostinte si noutati cand aia e hrana pentru intelect.
Nu faptul ca sunt "copil" e rau ci faptul ca refuz sa ma maturizez si sa invat ce anume ma hraneste si cum.
"Cine vrea sa ajunga in varful muntelui sa vada vaile de sus, trebuie sa inceape sa urce nu sa caute cai care coboara din simplu motiv ca sunt mai putin solicitante"
Apa e apa si nimic mai mult. Ea curge doar in jos. Ca ea sa se poata inalta, va trebui sa-si schimbe "forma". Cata vreme este strop, pamantul il atrage. Doar cand e usoara ca vaporii, este inaltata.
Invat de la apa, invat de la foc, invat de la vant, invat de la pamant si invat de la tot ce misca, dar invatatura lor nu este a lor, ei dunt doar invatorii mei. Invatatura este a Celui ce le-a creat.
E strain de tine ce spun, pentru ca ai alta invatatura. Dar pentru tine care pricepi ce spun si inveti aceeasi invatatura, este inca o confirmare ca ceea ce inveti este valoros.
Si acum ca sa ai o imagine si mai reala asupra lucrurilor si asupra a ceea ce ziceam mai sus, gandeste-te .
Cu cat mai multe cunoaste omul ca a citit si textul, fata de cel care a urmarit doar pozele pe care le-am postat. Cat de tare ne inselam crezand ca doar vederea lucrurilor ne fac sa le si pricepem.
Oare sa nu stim noi ca lenea intelectuala aduce saracia pentru minte exact cum lenea in ce priveste munca ne aduce foamea ?
Cu ce incep cand vreau sa construiesc casa ? Incep oare cu aranjarea tiglelor pe pamant sau mai intai ma ocup de alegerea locului potrivit si apoi de fundatie ?

Lenesului ii este frica de foame, de saracie si de orice vine peste el, totusi astea sunt lucruri certe si care se vor aruca inevitabil peste el. De ce sa ma inspaimante gandul sau sa il alung cata vreme este ceva cert.
Cine poate stii cat dureaza calatoria fiecaruia si unde se sfarseste?
Cine poate sa ma contrazica si sa-mi spuna ca nu-i calatorie si ce dovezi ar putea aduce ?
Nu multe putem lua la noi in drumul asta si nimic din ce purtam in spate, in buzunare si pe acte nu va putea trece prin poarta.
Inca o dimineata superba si inca o zi de umblat se intrevede. Ma spal cu apa rece si beau. Ma umplu de energie si pornesc mai departe.
Se incazeste din ce in ce si imi aduc aminte ca trebuie sa ma adaptez ca in fiecare an la caldura si lipsa apei.
Curand revin la cele pe care le-am lasat cand am plecat, dar niciodata nu vor mai fi cum au fost. Nu orice schimbare e rea si nu oricare e buna, insa schimbarile sunt obligatorii si fac parte din procesul continu de transformare pe care orice om il parcurge cata vreme calatoreste.
Cat de bucuros esti tu sa poti nu doar sa vezi dar sa si distingi culorile.
Dar cu cat mai bucuros si mai bogat este cel care nu doar traieste ci patrunde cate un pic din taina vietii.
Tu nu doar ca esti bogat dar ma imbogatesti si pe mine si pe altii. Tu esti omul care ti-ai dorit mai mult decat imbracamintea trupului si mai mult decat hrana din stomac. Nu te-ai multumit cu atat si prin asta ne-ai angrenat si pe noi sa cautam si sa dorim mai mult. Daca in ce priveste bogatia in bani si averi, omul se poate strica de cap si cineva pentru ca are prea mult altii sunt lipsiti, bogatia in intelepciune este nesfarsita si nu exista exces. Cu cat mai mult oferi cu atat mai mult te imbogatesti.
Dragostea de asemenea se manifesta invers decat banii. Cu cat iubesti mai mult, in loc sa saracesti te imbogatesti.
Cu toate astea putini vor cauta sa manance hrana asta, insa multi dintre noi nu ne hranim nu pentru ca refuzam ci pentru ca nu cunostem inca. Insa treptat treptat, pe masura ce copilul creste, hrana se diversifica si omul prinde putere.
Pe vremuri omul gandea ca resursele planetei sunt inepuizabile sau/si ca se regenereaza la nesfarsit. Insa cand a constatat ca nu este asa, s-a cutremurat un pic. Dar in loc sa i-a aminte, sa cugete si sa actioneze in consecinta, si-a inecat constiinta si a preferat sa se intoarca la nestiinta, crezand ca ingnorand va trai mai mult si mai bine, fara sa-i mai pese ce lasa in urma lui. Pentru omul asta ii spun somn usor in continuare, pentru ca "trezeste-te" nu va asculta daca ii zic.
Insa pentru tine care ai realizat ca este un vis si ca daca nu pui mana sa faci ceva, altu in locul tau nu va face, iti doresc spor si intelepciune.
O noua zi o noua calatorie, poate ultima poate nu.

duminică, 14 aprilie 2013

un simplu cutit

Am zis ca daca mie mi bun, poate o fi si la altu.
Cutit de padure si atelier, de mesterit si excursii, are lama din foaie de arc si maneru din lemn de frasin.
Despre cum, unde si cand l-am facut am zis data trecuta. Il pun in lista asta in caz ca il vrea careva.
Cu el am bagat mai multe ture la padure si am cioplit deja cateva linguri.
E usor si rezistent, taie bine si are varful ascutit. Ii tine taisu suficient (la taiat fin si in forta si chiar la despicat) cat sa faci toata treaba. Poti da ture de mai multe zile fara sa trebuiasca sa cari piatra de ascutit cu  tine. Dupa ce aprindeam focu si despicam butuceii de carpen si fag, tot cu el si ciopleam la linguri. Apoi cand vine ora mesei tot pe asta il folosesc si la mancat. La finalul zilei tot ia paru ... dar agata un pic  :)) .

A2A

Este aia din paducel ce ti-am zis ca urmeaza. Ii lingura medie, pentru un adult si ii tot asa galbuie cu ceva tente rosiatice.
Cu ea manci bine zeama si nu numai. Cupa e incapatoare si spre deosebire de clasica forma a lingurii traditionale romanesti (a care-i cupa atinge latimea maxima la mijloc si la varf unde trebuie sa culegi e ascutita si nu face decat sa frece pe fundul castronului), asta are forma de para si e lata catre varf. Lucru asta iti confera posibilitatea sa culegi mult mai usor de pe farfurie.
Pozele astea ce le-am facut in seara aia cand era si cam innorat, nu-ti vor arata culorile vii si nici luciul obtinut din finisaj.
Dar ii bun. Oricum, pe masura ce se incalzeste si vegetatia se inmulteste. Sa ai grija sa nu pierzi sezonul, ca vara de pe la sfarsitu lu iulie (daca va fi tot asa secetos ca anii trecuti) o sa se usuce pamantul, o sa scada si chiar o sa sece multe izvoare si frunzele vor fi iarasi arse.
In aprilie si mai, ai temperaturile, debitul paraielor, verdeata , toate ideale pentru plimbari in natura.

vineri, 12 aprilie 2013

din tufisuri si arbusti

Prin tufisuri ajung la arbusti. Si din paducel am zis sa fac lingura. Ca ma tot intreba Vlad cum ii lemnu si oare ce lingura iasa. Lemnul e foarte tare si lingura la fel. Desi i-am zis ca nu prea sunt curios sa incerc :)) , totusi necuriozitatea de atunci nu am reusit sa o pastrez pana iarna asta cand eram pe deal si am avut ocazia sa iau niste lemn dasta .
Lemnul are fibra foarte compacta, marunta si daca nu-l lucrezi atent si destul de rapid poate sa-ti crape (ca si cornul si carpenul).
Insa o data ce i-ai dat forma (si daca e bine uscata), se finiseaza de numa.
Daca e inca un avantaj real in esentele tari si foarte tari, a pai cu siguranta e ala ca-mi permite sa fac linguri cat mai usoare si subtiri si totodata cel putin la fel de rezistente ca alea mai grosolane din lemn de tarie medie.
Cat e lemnul "nou" (uscat complet, in nici un caz verde! )e galbui cu ceva "intruziuni" rosiatice. Dar pe masura ce se invecheste se tot inchide la culoare.
Lingura e foarte usoara si comoda, bine finisata si are cupa echilibrata.
Mai am una din acelasi lemn si banuiesc ca aia urmeaza sa apara in curand.

miercuri, 10 aprilie 2013

si vreun cutit

Puukko cu lama din otel carbon, nu mai lunga de 10 cm , cu maner din lemn si teaca din piele. Cam asta-i imaginea mea preferata cand vine vorba de cutite.
Maneru solid si simplu, dar din lemn bun, la care am adaugat o felie de corn.
Din buba daia de mesteacan i-am pregatit maneru si pe asta l-am facut mai "butucel", sa simti ca-ti umple palma.
Teaca neagra din piele de ren, il tine bine la centura si il imbraca cu grija.
La capatu manerului din aceeasi bucata de lemn i-am lasat un opritor care te va ajuta mult la taierile in forta si cand esti ud sau uns pe mana si-ti poate aluneca.
Lu asta i-am finisat si dosu lamei, iar pentru care isi fac griji ca amu nu mere pe amnar, ... sa n-aiba nicio grija. Portiunea cu care dai pe amnar e la varfu lamei si aia are de-a face cu unghiul taisului. Aia e aspra si isi face treaba bine si de fiecare data cand ascuti cutitul se imbunatateste si portiunea cu care scoti scanteile.
Dar faptul ca-i dosul lamei finisat te ajuta la cioplit ca-i mai prietenoasa cu degetu mare de la mana de control (pentru care mai si ciopleste).
Pe final gandu meu e sa dea numa un pic frunza si sa ies cateva zile sa vad ce mai e la padure.

luni, 1 aprilie 2013

prima-vara

 - se apropie vrei nu vrei, .. dar stiu ca vrei :)) , mai cu seama ca nu esti amator pentru ture de iarna.
Din cauza vremii reci abia prind cateva portite sa iau seva de la artar.
Ieri am fost ca era caldut, dar azi la ora unu termomentru din curte imi arata vreo 3 grade, pai ce sa curga ma.
Oricum asa ca idee, am nevoie doar de cutit si kuksa. De regula impung mesteacanul/artarul/carpenul si ii pun o "aschie " dinaia, care nu doar ca nu sare departe de trunchi, dar e chiar infipta in el. Pe ea se scurg stropii si cat ai zice "picatura" , cana se umple la nivelul dorit. Iar daca nu esti prin preajma va da pafara.
O metoda un pic mai elaborata, nu as spune neaparat mai buna , este sa iau cu mine un sfredel si sa dau o gaura nu foarte adanca in care introduc un mic jgheab de soc ce l-am mesterit pe drum. Nu am pentru ce cara masina de gaurit desi poate vezi pe youtube ca unii isi iau ...  Asa mai bine iau ceainicu si niste biscuiti, daca tot vreau sa duc ceva in plus.
La asta cu jgheabul, se umple o idee mai repede decat la ala cu impunsatura din cutit, dar necesita o scula in plus si dupaia ii faci si dop. As zice ca pentru o cana de baut si chiar un litru, nu ai nevoie de nici un jgheab.
Ce vezi in cana s-a adunat pana am mosmondit cate ceva la rucsac si am scos aparatu si i-am sters lentila, ca era cu urme de degete.
Metoda industriala presupune pe langa sfredel, sa duci cu tine si un recipient mai mare.
Eu nu obisnuiesc sa merg cu furtune, dar pentru ca tot vorbeam cu tine, am zis sa fac niste poze si cu asta, sa vada omu doritor. De regula "infig" petu in jgheab la o oarecare inaltime si asta e tot.
No, dar sa vedem cum ii cu furtunele astea .
Nu-i nimic complicat. Ai nevoie de un pet, un furtun siliconat, doua doape unu bun si unu gaurit. Sa aiba o gaura mare prin care sa patrunda furtunu fortat si cateva mici ca sa poata iesi aerul (ca atunci cand torni lichidul, el impinge aerul in sus si tre sa aiba pe unde sa iasa), o sfoara cu care sa asiguri bidonu si binenteles sfredelu.

Desi merge sa bag si doar furtunu fortat in gaura, totusi mi s-a parut vulnerabil, mai cu seama ca bate vantu tare zilele astea si clatina furtunul. Asa ca i-am adaugat o mufa. Practic un lemnisor la care i-am scos maduva cu un betisor (simte "diminutivarea"  :)) , toate is mici cum ii place lu Vlad sa le spuna). Mufa asta a intrat cu adevarat fortat ca am batut-o cu un lemn, exact cum bat si dopu la sfarsit si furtunu a intrat si el foarte fix pe ea.
Pierderi nu prea exista si cam toata seva curge in recipient. Ce vezi umed pe arbore este rezultat din procesul de gaurire si a mai curs si cata vreme am facut mufa si am adaugat recipientu. O data ansamblul pregatit, nici un fir de seva nu se duce altundeva decat in bidon. Aici e practic diferenta intre restu metodelor si asta, ca mai la toate se prelinge un pic si pe langa jgheab.
In functie de zona si cerinte, poti urca recipientu la o oarecare inaltime. Io nu am considerat ca-i necesar (niciodata pana acu).
Cert este ca am baut ieri si vreo doua cani cu seva de mesteacan si am luat si de artar. N-as vrea sa zic ca-i doar treaba de preferinte, ci chiar cred ca-i mai placuta seva de artar, exact cum cea de mestecan e mai placuta decat cea de carpen.
Azi o mers bine alergarea, dar maine am auzit ca se incalzeste si ma duc sa vad care-i treaba pe sus. Cred ca mai beau vreo cana doua, dinasta de artar.
Urzica gasesti destula, daca vrei meri si-ti culege.