joi, 30 septembrie 2010

o parte din padure in cutitul tau

A venit vremea sa folosesc radacina aia de stejar pe care am luat-o cu ceva timp in urma.
Un cutit cu care sa iesi in natura si sa cioplesti cu placere, trebuie sa aiba un unghi potrivit si un varf ascutit.
Lama este Polar de 95 mm lungime.
Otelul carbon este cel mai indicat si este si preferatul nostru.
Tine mult mai bine taisul si arata exact cum trebuie sa arate cutitele scandinave.
Manerul este compus dintr-o bucata zdravana de radacina de stejar, care era uscata din momentul in care am luat-o si pe care am pregatit-o cu ceva timp in urma.
Lemnul are diferite nuante, i se vad si modelele caracteristice fibrei stejarului.
Ca sa pastrez ideea de lemn tare in maner, am adaugat si o felie din lemn de tisa, pe care am luat-o de le Hateg mai demult.
Pentru cine nu stie Tisa este un conifer cu lemnul de o tarie impresinanta (mai tare decat multe foioase).
Din acest lemn se confectionau (si inca mai sunt mesteri care fac) arcuri excelente. El are mijlocul (duramenul) foarte tare, in vreme ce marginea este elastica (si e deschisa la culoare).
Cornul de cerb binenteles si fasiile de piele care separa segmentele sunt nelipsite.
Pentru cine nu cunoaste, tin sa precizez ca manerele astea sunt mult mai rezistente decat s-ar crede.
Prinse corect (cu epoxi, nu aracet) ele (feliile) fac corp comun, lasand doar culoarea diferita si in nici un caz elasticitate sau fragilitate a manerului. Asa ca ele sunt doar mai placute si in nici un caz mai slabe decat cele dintr-un singur lemn.Daca nu ar fi tari la folosire, eu as fi primul deranjat,pentru ca inainte de toate urmaresc aspectul practic si apoi celelalte (asta pentru oricine are dubii).
Are forma potrivita atat pentru taiat lemn si lucru la tabara,mancarea(peste, legume, carnuri, etc) cat si pentru cioplirea in detaliu folosind diferite prize in care te ajuti cu degetul mare pe lama. Sta bine in mana si e comod si la folosirea indelungata (ca altfel il spargeam si faceam altu).
Desi nu mai are absolut deloc nevoie, totusi le bat tija in capat, asa ca stea omul impacat.
Asa ca idee, ca intreba cineva o data daca tine lama in maner.
Pai raspunsul este ca daca ai reusi sa-l supui la o solicitare atat de mare (si aia sigur ar fi ceva de genul ca faci parghii sau sa te arunci pe el, ... lucruri de om "taran ") in nici un caz nu l-ai rupe din maner.
Sunt cutite usoare, placute la lucru si suficient de rezistente incat sa te tina pana nu mai ai ce ascuti la el (vreo 2 generatii dupa tine, daca lucrezi ocazional cu el si numa 20-30 de ani daca il folosesti frecvent).
Teaca este dintr-o piele de culoare maro inchis si tine foarte bine cutitul.
Atat cutitul cat si teaca lui sunt complet diferite de oricare alt cutit.
Grosimea lamei fiind de 3 mm, face din el un cutit cu care la nevoie sa poti fara probleme sa si despici butucei, sa aprinzi focul msai usor (metoda folosita mai ales iarna cand crengile sunt ude).
Nu te lasa inselat de varful ascutit, cutitele astea nu sunt in nici un caz pentru injunghiat.
Vezi tu forma manerului, acolo nu e nimic intamplator.
Desi ochiul neobisnuit nu distinge multe, totusi poti remarca careva forme disticte.
E important sa fie mai gros la capatul manerului, deoarece la taierea in forta mana tinde sa alunece in jos pe maner (si in nici un caz catre tais).
Degajarea pentru degetul aratator ofera precizie (la taierea de finete), nu incurca absolut deloc(cum ar face garda) si iti "spune" unde se termina manerul (asta te ajuta cand lucrezi pe lumina slaba, lucru nu tocmai indicat, dar deseori practicat).
Forma usoara de arc de cerc a manerului este importanta ca manerul sa fie comod. Si este bine sa nu ai nici macar o muchie care sa te "bata" la mana cand lucrezi.
Acu fi atent, ca orice unealta si cu cutitul intai trebuie sa te obisnuiesti si te inveti sa lucrezi.
Abia apoi vei putea sa-l evaluezi corect.
Pentru ca omul intai afirma si apoi analizeaza si nu-i asta ordinea corecta.
Pentru cine se apuca sa-si faca un cutit, recomand sa nu copieze forme doar pentru ca ii place cum arata.
Nu o sa-ti iasa cum trebuie, pentru ca cel pe care-l copiezi stie exact ce si de ce a facut, ... in vreme ce tu nu si aici te impotmolesti.
Invata intai sa folosesti un cutit si apoi sa fabrici unul, ... sau ia-ti unul gata facut.
Nota : mai bun decat sa ai doua cutite si sa te uiti la ele, e sa ai unul si sa-l folosesti.
Nota 2 : iar daca folosesti cutitul si iesi la padure, vei vedea ca unul singur nu e de ajuns, pentru ca un cutit bun e unul specializat. Asa ca mai bine doua (sau 3 !) cutite decat niciunul.

joi, 23 septembrie 2010

Mai pe larg

Fiecare iesire in natura este o calatorie.
Sa-ti iasa din minte ca la padure se merge sa mananci si sa dormi. Alea sunt lucruri pe care le faci oricum (desi conteaza si aici modul in care le faci).
Ziceam de calatorie. Pai revin si insist, ca daca nu umblii nu vezi, iar daca nu vezi, n-ai sa intelegi,sa cunosti (pentru ca fie n-ai sa-ti pui intrebarile corecte, fie ai sa ramai cu ele fara sa primesti raspuns).
Nu-i putin lucru sa vezi schimbarea anotimpurilor, sa simti ce diferit e mirosul aerului de la un sezon la altu.
Pe la mijlocul toamnei de exemplu, ai sa simti cel mai curat, cel mai proaspat aer la padure.
Sa umblii in locuri in care copacii cand cad, raman jos. Acolo unde mai gasesti inca arbori de sute de ani.
Dar mai vezi si treburi dinastea,ce-i drept, mai pe langa drumurile forestiere, ca "vanatorii" nostrii lenesi, nu umbla prea departe.
Ai sa vezi ca unii prin vanatoare inteleg sa puna o bascula de momeala si sa stea in scaun cu spatar cu pusca cu luneta, la 20 m de prada !!!
Pai nu stiu domnule ce zici tu, dar noi asta numim asasinat, macel sau ce vrei tu, dar vanatoare sigur nu.
Vanatoarea nu se face din placere, ca nu e nimic sportiv sa omori. Vanatoarea la baza este o activitate prin care omul isi asigura hrana pentru a putea trai, haina sa se imbrace, etc.
Indianul, aborigenii si alti oameni considerati primitivi, cand omorau un animal, considerau ca acel animal s-a sacrificat ca ei sa poata trai si erau constienti ca intr-o zi si ei pot deveni hrana pentru animale. Deci gandeau mai real, mai sanatos ca multi din cei de azi.
Vanatoarea nu e cand te dai jos din masina, te sui intr-un foisor amenajat ca o terasa unde ai si berea, stai in fotoliu cu pusca cu luneta si tragi in bietul animal flamand pe care l-ai momit.
Vanatorul adevarat, nu braconierul si ucigasul, stia sa citeasca dupa urma, sa urmareasca prada, sa pandeasca, sa momneasca si sa ocheasca, dar omora sa manance, nu sa se simta bine.
Daca ai ce manca acasa, de le mai omori ???
Pai daca noua ne place sa le vedem alergand, tu de ce vrei sa le vezi intinse pe jos in sange ???
Asa ca idee, mai sunt sunt si la noi oameni care practica vanatoarea mai cu simt si sunt buni conoscatori ai naturii, dar is foarte rari.
Nu mai insist, ... momentan. Sper doar sa trezesc constiinta unora care inca nu s-au compromis dar sunt pe cale sa o faca.
Alergand ieri , am vazut doua caprioare, alergau si ele. E ceva fain, sa vezi ca nu esti singurul care alearga la padure.
Cateodata e asa placut, asa caldut,dar alta data e rece, umed, ploua si sufla vantul.
Insa toate sunt faine, fiecare din ele are farmecul ei.
Foarte des ne prinde noaptea umbland. De cele mai multe ori nu stim unde ne aflam, dar nu ai cum sa te ratacesti atata vreme cat nu-ti pasa in punct te aflii si incotro te indrepti. Suntem unde vrem sa fim - in natura.
Uneori gasim loc de dormit mai bun, alteori tre sa muncim mai mult sa-l facem bun.
Insa cu hamacul si tenda e relativ simplu. Trebuie doar sa ai in vedere ca arborii de care te legi si cei de langa sa fie sanatosi si sa nu aiba crengi care stau sa cada.
Totdeauna cautam sa lasam loc si pentru cioplit.
Asa a iesit si lingura din ulm, pe care ai vazut-o mai devreme.
Unele paraie sunt mai mari, altele mai mici, dar toate au apa rece si curata.
Cateodata insa in urma ploilor se tulbura, iar apa necesita filtrare si purificare.
Nu e de neglijat aspectul asta, ca tine de sanatate.
Una-i filtrarea, alta-i purificarea.
O apa tulbure o faci limpede daca intai o treci printr-o sita, panza (aici iar e bun baticul). Apoi prin decantare - iei apa in bidon si lasi sa se aseze particulele (nisip, pietricele,bucatele de lemn, frunze, etc). Pe urma pentru a scapa si de cele mai mici, o treci printr-un filtru gravitational, pe care il confectionezi - ti-am aratat mai de mult cum (revii la postarea cu filtru si vezi, daca ai uitat).
In vreme ce purificarea apei presupune sa scapi de "vietati". Sa te scapi de bacterii, protozoare.
O apa care arata a fi curata , poate sa fie infestata de cadavrul aflat in putrefactie 80 m mai sus.
Fierbe apa , dar nu 1 minut, ci macar vreo 5-10 (ai sa vezi ca unii zic 5, altii 15).
O treaba buna o fac filtrele astea mici , de le gasesti in comert.
Sunt scumpe , dar cantaresc putin si daca te grabesti, ca ai de umblat, sigur nu vei avea timp sa filtrezi cu filtru improvizat apoi sa faci foc si sa fierbi apa.
Pastilele alea de tratat apa sunt bune si ele.
De fiecare data constat ca e bine sa ai la padure o sursa auxiliara de incalzit (afara de focul care-l faci cu lemne).
Dupa o zi de umblat in ploaie, ajungi noaptea si inca ploua, esti infrigurat, pui tabara, dar parca ai bea ceva cald.
Nu ai cu ce aprinde focul.Tot combustibilul e ud si ploua in continuare pe el. In plus e intuneric nu prea vezi sa te desfasori si parca ai vrea sa si dormi.
Era bun sa ai la tine un arzaor pe gaz sau macar unul dinala mic cu spirt (si pe ala ti l-am aratat intr-o postare mai demult).
Muncesti un pic, sa iti asiguri confort, dar merita. In final face parte din distractie.
Pe bustean poti sta si fara sa-l faci plat, insa daca nu te grabesti, in 5-10 minute poti sta ca pe scaun.

Si cat de frumos poate sa fie sa te trezesti pe vreme buna sa auzi numa pasarile cum ciripesc.
Cine a zis ca la noi nu-s plante mari ?
Noaptea auzi cerbii, lupii, mistretii cum isi vorbesc.
Iar cand nu striga prea tare, poti chiar si sa dormi.
Umblii pe ceva ce seamana a fi poteca si dispare cand nu te astepti. Cele mai multe sunt potecile lor (animalelor).
Acusi pica frunza si peisajul iar se va schimba.
In fiecare sezon sunt lucruri pe care doar atunci le vezi si le poti face.

Leuku

Acolo la ei, in partea de nord a Finlandei gasesti cutit dinasta. Ei ii spun leuku.
Este un cutit de nadejde. E mare , robust, gata sa faca muncile cele mai aspre. Este folosit atat la taiat animale cat si la taiat si despicat lemnul pentru foc (in caz de necesitate) , amenajat cortul, tabara.
Este ca o mica maceta, dar cu eficienta de taiere a unui cutit bine ascutit.
Este un cutit mare multifunctional.
Ei de obicei pe langa leuku au si un puukko, cu care fac munca de finete.
Lama lata si manerul plat ofera o cadere foarte buna.
La cei aproape 30 de cm lungime , cutitul are doar 240 grame (vreo 295 cu tot cu teaca).
Desi are greutate redusa comparativ cu oricare alt cutit de marimea lui, totusi este cunoscut ca fiind foarte rezistent.
Desigur ca si aici, ca si la majoritatea cutitelor , pentru o taiere eficienta, omul trebuie sa cunoasca (sau sa invete) tehnica corecta.
O data ce te educi sa le folosesti, ai sa vezi ca ai mari avantaje cu ele.
Lama este finlandeaza, iar manerul este din lemn de mesteacan finlandez la care am adaugat o felie de meranti. Capacul l-am lasat din corn , ca asa se cade.
Teaca e confectionata dintr-o singura bucata de piele de culoare neagra.
Ea asigura foarte bine cutitul, fiind totodata comoda de purtat la centura.
Am pus acolo langa el si un puukko ca sa vezi cam care ar fi combinatia potrivita.
Ai vazut poate ca sunt si unele cu teaca dubla, in care intra si ala mare si ala mic.
Eu gasesc ca fiind defectuos, din cateva motive. In primul rand, e prea greu. Doua separate sunt mai usor de distribuit, unul pe-o parte altu pe cealalta.
Sta bine in mana si permite atat cioplirea si taierea ca si cu puukko cat si tairea prin lovire.
Pana una alta cauta sa vezi cum se taie corect, ca parca vad ca si cu maceta dai ca si cu toporul sau ranga.
Amu nu ziceam de tine care stii deja.
Dar tu care inca nu stii, decat sa fi prea mandru sa mai inveti ceva si sa te superi, mai bine cauta sa inveti cum sa faci treaba bine.
Nu-ti fa griji, ca nimeni nu se naste invatat, nu-i unul mai destept ca altul, toti invatam.
Revenind la leuku, stiu ca sunt unii dintre voi (de fapt dintre noi, ca si mie imi plac) prefera cutitele mari. Si pe buna dreptate, ca in multe situatii sunt de nadejde.
Si la padure un cutit mare face munca mai rapid si ofera un plus de siguranta chiar si cand vine vorba sa te aperi de pradatori.
In vreme ce un cutit mic este mai potrivit la cioplit, mancat si tot soiul de treburi migaloase.
Asa ca nu se exclud unul pe celalalt ci se completeaza.
Poate apuc intr-o zi sa iti pun cateva din prizele de taiere si modul de
folosire a unui cutit in activitatile outdoor .
Ai vazut si pe net multe si acolo vezi unele treburi bune, dar daca nu sti sa discerni intre ele, ai sa le insusesti si pe cele nepotrivite.
No ma, asa ca si cu unul dinasta poti face treaba faina. Daca e sa ai un singur cutit, e mai bine sa ai unul mare.
Daca ai unul mic, iti trebuie si un toporel ca altfel e greu sa tai lemnul mai gros si sa-l despici. Pe cand cu unul mare, mai usor iti faci adapost, despici, tai.
Concluzie : totdeauna se vor gasi mai multe cutite si motive, ... decat bani sa le cumperi (sau na, cel putin in cazul meu).

miercuri, 22 septembrie 2010

lemn bun, culoare faina

Si daca tot am mers la padure, normal ca am avut vreme sa si cioplesc.
Uite, asta-i din ulm.
Lemn usor (comparativ cu gorunul, ... nu cu salcia) si elastic, un pic mai inchis la culoare si cu inelele anuanle clare, este numa bun de-o lingura.
Sa vezi ce fibra faina are.
Lingura e usor asimetrica, de marime medie, avand curburile specifice ca sa poti manca cu ea cat mai bine.
Nuanta lemnului e diferita de a celorlalte esente, dar nu stiu cat poti sa vezi din imaginile astea.
Cupa (concavitatea) e deschisa, ca sa iei usor mancarea si totodata adanca (comparativ cu ce gasesti in comert) ca sa poti manca zeama bine.

Ca si celelalte si asta are husa din piele.

Uite, ca sa vezi cum ii pe langa una de artar.
Inelele anuale am cautat (am taiat lemnul in asa fel incat) sa nu le pun in centrul concavitatii, tocmai ca sa fie mai deosebita.
Lingura e buna sa mananci cu ea.
Noi fara lingura de lemn nu iesim niciunde.

marți, 21 septembrie 2010

toate in jur vorbesc, asa ca nici eu n-am sa tac

Nu stiu tu ce vezi in padure, dar iti zic ce vad eu.
Am invatat de mic ca acolo unde nimeni nu pune mana sa faca ceva este dezordine. Se pune (sau se alege) praful.
O casa nelocuita se darama si dispare incet, se descompune.
Vad deslusit ca natura nu este nicidecum comparabila cu o darapanatura.
Umblu cat de des am ocazia in padure , observ, constat, invat si ma minunez.
Tot ce vad acolo e lucrarea Marelui Mester.
A afirma ca toate aceste minunatii sunt izvorate din nimic, este ca si cum ai face o vizita la pictor acasa, iar in timp ce-i admiri operele zici cu seninatate ca ele s-au creat de la sine (sti ce zic,tabloul s-a pictat singur).
In tot timpul asta pictorul e langa tine si nu-i vine sa creada cum poti sa-l ignori.

E dovedit faptul ca orice lucru neadministrat tinde catre dezastru, nu catre ordine si armonie.
Dar uite, acolo unde un copac a cazut, permite ca lumina sa intre. Asa ca cei mici (puietii) vor avea si ei o sansa. In plus, batranul cazut va face pamantul mai bun in jurul lui.
Padurea mentine umezeala si face pamantul roditor.
Daca tai padurea si lasi neplantat cativa ani, vei avea desert (desert=lipsa apei, ... implicit a vietii).
Arborii si plantele toate iti dau aerul asta fain pe care il respiri.
Cele mai importante lucruri le ignora omul, iar nimicurile le accentueaza.
Nu sunt resurse inepuizabile ci sunt doar indeajuns pentru viata, ... dar nu pentru lacomia unora .
Asa ca daca am primit ceva bun, ar fi bine sa recunoastem si sa nu uitam sa multumim, iar in al 2 lea rand sa nu ne batem joc de lucrurile pe care le avem in grija.
Nu te gandi ca esti prea mic sa tina cineva seama de parerea ta.
Cauta mai bine cunosti lucrurile astea care ne dau aerul, caldura, apa, hrana, lumina, ... si chiar mai mult.
Doar pentru ca un lucru este mic, nu inseamna ca este lipsit de importanta.
Si tu esti mic comparativ cu imensa planeta, ... dar contezi, nu ?
Treaba-i ca indiferent cum te raportezi la ce ai si ce vezi, un lucru e sigur, restul e incert.
Depinde de fiecare ce crede sau mai bine zis ce vrea sa creada, ... sa vada.
Prin mintea lui (modul de gandire si cunostinte acumulate, inspirate) omul percepe mai mult sau mai putin din ce este in jurul sau.
Iti ziceam mai demult de omul cu plantele, care acolo unde eu vedeam buruieni, el distingea peste 50 de soiuri diferite.
Intelegi la ce ma refer ? Sa distingi. Dar pentru asta tre sa vrei intai.

miercuri, 15 septembrie 2010

cutit lapon

Pastorii de reni au la ei de obicei doua cutite. Unul mare leuku si unul mic puukko. Cu ala mare taie masiv, il foloseste la amenajat cortul, tabara, taiat si despicat lemnul pentru foc, etc.
In vreme ce puukko este cutit pentru munca migaloasa.
Asta este cutitul lapon care oarecum le imbina pe cele doua.
Este un cutit excelent pentru toti iubitorii de iesiri in natura.
Avand dimensiuni si greutate redusa comparativ cu leuku, este preferat de foarte multi dintre ei.
Avand lama de 12 cm lungime, este echilibrat.
Cu el poti cioplesti ustensilele pentru gatit, sa amenajezi cortul, adapostul, sa tai mancarea ,ii bun si la vanatoare, etc.
Multa lume prefera un astfel de cutit pentru siguranta pe care o ofera.
Este un cutit de marime mijlocie.
Dupa cum vezi, e lat dar subtire, ceea ce-i confera un mare avantaj - greutate redusa. In plus fiind mai plat iti reduce efortul la taiere - nu tinde sa se rasuceasca in mana cand tai in forta (o sa vreau cat de curand sa pun o filmare in care sa detaliez tipurile de taiere cu un cutit de padure).
Este usor, dar are o cadere foarte buna - poti taia prin lovire - miscarea din incheietura.
Lemnul l-am recoltat din padurile noastre. Este din "buba" de mesteacan dinaia faina cu crengute - de acolo punctele negre. Sunt rare bubele de genul asta, dar merita.
Lemnul l-am uscat si l-am pregatit acasa si dupa cateva luni l-am pus la cutit.
Lemnul inchis la culoare e meranti.
Cornul isi are si el locul in maner.
Uite, ca sa-l vezi raportat la ala mic.
Teaca e numa buna pentru el. Asigura foarte bine cutitul.
Piele neagra, tare, dintr-o singura bucata, are pe ea "desenata" lama de carbon specific cutitelor scandinave.
Ca sa vezi si spatele tecii.
Dincolo vezi capatul manerului cu tija nituita in capacul metalic.
Cutitul sta fain in mana si permite atat taierea cu cutitul mic cat si taierea cu leuku, despicarea lemnelor prin lovire cu alt lemn (batoning, cum stiu unii) si poti taia bine si mancarea.
Lama are grosimea de 3mm - grosimea care-mi place, buna si la cioplit si la despicat.
Cat de greu e cutitul cu tot cu teaca ? Pai are 195 de grame.
Ma tot gandesc ce bine as lucra cu el la padure.

luni, 13 septembrie 2010

Sa urci un pic

Intreg drumul catre munte e frumos, nu doar creasta si varfurile.
Tu ai fost de mai multe ori pe aici, la Buila Vanturarita, insa cei mai multi nici n-au auzit de locurile astea (si daca sunt interesati sa faca bine sa caute , ca de aia au internet).
La baza muntelui vezi case cum in putine locuri intalnesti.
Nu doar ca sunt frumoase, dar mai sunt inca foarte multe dintre cele vechi.
Unele sunt facute din busteni de brad si acoperite cu sindrila.

Refugiile din muntele asta sunt printre cele mai primitoare pe care le-am vazut.
Uite spre exemplu asta. Jos ai masa si bancuta sa stai daca ploua afara, iar langa, tot inauntru, ai izvorul. In pod se doarme ca la pensiune.
Afara ai o masa la care sa manaci daca ii timp frumos.
Interesant insa este sa umblii prin padure si da-i de cate-un panou de genul asta, care fie iti descrie speciile de copaci, fie iti explica urmele de animale,speciile de maminefere ce populeaza padurea si multe altele.
Sus in creasta sufla un vanticel placut, soarele si e el prietenos.
Refaci rezerva de energie si te bucuri de priveliste.

Uite floricele alea.
E vorba de Trei Frati Patati.
Este o planta care rezista bine la temperaturi scazute dar nu se impaca cu caldura prea mare.
Planta e foarte buna la tratarea astmului bronsic, bronsitei, alergii, hipertensiune, tuse, infectii alimentare,etc.
Plimbare alpina.
La coborare i-am dat pe o vale , una pe care nimenrit-o, nu pe poteci. Aici am gasit mai multe schelete de capre care dupa cum erau imprastiate parea ca au sfarsit intr-o avalansa.

Ii fain sa vezi cum nu le-a fost lene sa lucre lemnul.
Au masurat, taiat, imbinat.
Tot aici gasesti si multe manastiri, care mai de care mai primitoare. Calugarii oameni de munte si ei.
Am avut ocazia sa intalnim unul care tocmai in ziua aceea a implinit 100 de ani ! Era sanatos si gandea limpede.
Asa ca dincolo de alergatura de jos in creasta, varfuri si repede acasa, mai poti sa vezi si altceva.
Uite umbland noaptea prin padure am zarit mistretul la mica distanta,o coborat sa bea apa la izvor. Nu prea s-a stresat de noi, banuiesc ca daca-si punea mintea mintea ne si batea, ... sau nu.
Asa ca inafata de arbori seculari, oameni faini si animale, e muntele care desi nu-i mare ca altii , nici lung sau lat, are farmecul lui.
Apropo, ai multe refugii aici si poti veni cu bagaj minim.
Daca ai vreme, da-i o tura paici si lasa-ti mai mult timp ca-s destule de vazut.Amu nu mai detaliez tot ce-am vazut si umblat. Te duci si vezi cu ochii tai.