luni, 29 februarie 2016

recapitulam si intarim, apoi concludem

Asta am primit, asta ofer. Cu siguranta sunt lucruri cel putin la fel de importante, dar acestea nu trebuie privite totdeauna in termeni comparativi, pentru ca sunt multe bune pentru tine, iar acum nu voi aminti nimic despre cele ne-bune ca sa nu-ti distrag atentia de la ceva bun ce poti sa primesti.
As putea zice ca nu sunt asa niste chestii extraordinare si ca poti trai fara ele, ... dar adevarul este ca is faine, iar unele mult mai interesante decat iti imaginezi si probabil dupa ce vei gusta te vei convinge.
Sa ne reamintim de prastie, dar sa nu uitam nici de sulita si mai ales de arcuri .
Cand eram copii ne jucam, iar jocurile noastre nu doar ca erau interactive si antrenante, dar te jucai cu multi alti copii AFARA ! Nu erau simulari, era real, chiar te jucai, ... nu iti imaginai ca te joci.
Ei bine, acum o parte din joaca aia va fi inglobata in timpul tau de relaxare activa.
Apoi ma gandesc ca sunt multi care n-au urcat in copac in viata lor. E greu de imaginat pentru unii, dar e real.
Poate n-ai apucat sa gusti din mestesugurile batranesti, dar e si la indemana ta daca doresti sa inveti. Ii de folos sa prinda omul macar minimul necesar ca sa se poata descurca.
Vezi cum merge treaba cu un cutit mare (leuku), dar inveti sa folosesti si unul mic (mini puukko)
Inveti sa lucrezi cu toporul si fierastraul. Prinzi schema si cu mesteritu si-ti faci ceva cu mana ta.
Inveti sa observi, sa te deplasezi, sa te autogospodaresti, sa misti si sa traiesti din plin ... pe toata perioada drumetiei.
Intaresti organismul, fortifici membrele, cureti plamanii, mintea si iti deschizi sufletul. Toate astea sunt la indemana ta si multe altele despre care n-am discutat pana acum. Avem ce face impreuna si pe toate intr-un
ritm relaxant, iar alteori antrenant.
Vrei sa mearga usor deplasarea si sa nu obosesti repede in viata ? Pentru asta trebuie sa stimulezi prin miscare. Vrei sa-ti fuga mintea,
trebuie sa o hranesti cu "mancare" buna (=invatatura sanatoasa) si sa o pui la exercitiu. Iar daca vrei sa iesi din amorteala si sa simti cu inima, atunci deschide-o si incepe sa aloci timp pentru a redeveni uman.
Pregatim "terenul" si cand e gata, lasam invitatia.
Stai pe faza, urmeaza ture faine.
Pentru care n-a gustat cioplit si mesterit, acum are ocazia.
Iar pentru cei ce n-au primit inca rabdarea pentru migala, exista optiunea aventurii, in care pargurgi/ explorezi, pe picioare sau cu bicicleta ,

in alergare (prin munti si prin paduri) sau in mers, pe schiuri, rachete, coltari, prin ape si pe stanci, paduri si gol alpin, cu sau fara poteci, in fundaturile pamantului si crestele golase.
Uite ca prinzi sa te initiezi si in ale drumetiei montane si chiar in alpinism.Iar de te bate gandul sa mergi mai departe ori ai vreun plan indraznet si doresti suport tehnic,

 un ghid ori partener/i in vreo tura sau expeditie mai lunga sau mai scurta, mai mult sau mai putin in apropiere, putem sta de vorba.
Ti-am zis, nu exista sezon mort, ci doar lipsa de indrumare. Apoi cu un pic de informatie si ceva exercitiu facem treaba.
Iarna
Primavara
Vara
Toamna
afara 
sau inauntru, 
indrazneste , intreaba unde nu stii, cere unde iti lipseste, mergi unde nu ai fost si nu lasa clipa sa se risipeasca.
Calatoria a inceput, intra si tu in ea.

marți, 23 februarie 2016

gata arcul

Ca tarie, as zice ca e pentru un incepator dar care are ceva vana ori a mai tras un pic (nu intru in aspecte prea tehnice), e destul de bine finisat si e chiar usor in mana.
Este arcul din lemn de frasin la care ai vazut ca lucram data trecuta.
Vedere din fata,
detaliu, ... iar sectiune nu vreau sa-ti arat :))
Cam asa-i cu coarda pusa, 
Si asa e cand e gata sa elibereze sageata. Lemnul nu a fost drept, stai linistit. Are si ceva rasucituri pe brate, mai ales ala de sus. Dar trage fain si da bine la un arc din lemn facut de mana. Sunt caracteristicile lui si asta il face unic.
Nu prea are deflex.
Pe maner i-am infasurat piele subtire ca sa iti fie comod.
Imi amintesc acum si rad de gandirea ucenicului incepator, care cand prinde schema la cate ceva, se si vede mai priceput ca maestrul, ... de fapt vag mai distinge ca cineva face ceva mai reusit ca el.
Ce vreau sa conturez este ca atunci cand faci ceva (orice), casca bine ochii in jur, ca ceea ce faci are importanta mica si de moment, lucrurile trec, dar invatatura te modeleaza .
Asa incat a fi realist e mai de dorit, iar cand nu reusim, macar sa vrem asta. Deci nu fac arcurile cele mai faine. Nici pe departe n-as zice ca-s excelente, dar ma gandesc ca si cu lingurile, sa le incadrez la un raport pret-calitate bun, care sa iti ofere satisfactia ca a meritat sa dai banii pe el, cu alte cuvinte ai investit, nu ai risipit.
Sunt unice, lunt lucrate cu mana si sunt din lemn de la padure, au parcurs un drum pana au ajuns la tine si au sa-ti povesteaca multe. Poate ca e timpul sa va cunoasteti.

luni, 22 februarie 2016

micul mester te scoate la padure

 Intr-adevar este o invitatie, macar ca e fizica doar pentru putini, dar cu gandul incap cat de multi.
 Codrul e golas si vantul se duce cum si unde doreste. Mintea e ca sugativa, ... cand e curata absoarbe, cand e imbibata nu mai are cum. Nu spun sa o golesti ca sa fie umpluta, ca nu e bine sa o golesti de lucrurile care sunt bune, ci spun sa incetam a darama si a cladi mereu si mereu fundatia.
Permite-ti luxul de a iesi la padure.
 Uite cum s-au frecat de brazi. Ai sa vezi si alte locuri in care si-au pregatit culcusul si cum au scurmat dupa ceva de mancare. Asa este, nu sunt singur acolo, dar e loc si pentru tine.
 Nu voi expune iarasi ideea de "perspective noi", ci voi zice doar ca de o vreme incoace ma gandesc sa fac o incercare. Anume sa dau un anunt si sa vad daca doreste careva sa vada padurea cu ochii lui, dar prin lumina noilor cunostinte pe care le-ar putea dobandi.
Daca vei astepta dupa reclame si afise stridente - " VENITI CU NOI ! Bushcraft, Survival, Adventure, Adrenaline, etc " - ei bine te respect mai mult de atat si nu imi permit sa te atrag cu faţade care deja ti-au fost inoculate, ci vreau sa cred ca poti rationa si singur si sa pricepi ca treburile faine sunt inglobate in intreaga calatorie si nu este necesar sa extragi si sa adaugi arome ca sa iti pierzi banii pe senzatii, apoi sa ramai gol sau cu prea putin.
Nu suntem o echipa tanara si ambitioasa, nici nu vei auzi cat suntem de experimentati, nu ca n-am fi, dar asta e mai putin important acum. Aici conteaza pasiunea cu care cineva vrea sa  impartaseasca ceva si ca e ceva mai mult acolo decat ca il platesti. Aici discutam de satisfactia si responsabilitatea educationala, in care "celui ce are mult, mult i se cere" si de "informatia netransmisa se pierde".
Nici nu vei vedea o lista cu palmaresul anterior. Daca alergi sa vezi dinastea, ar fi bine sa cunosti ca mai important decat sa-ti vanda cineva imaginea lui, ar fi sa cumperi experienta si cunostintele si sa ramai focusat pe ce are sa se intample afara.
 Momentan doar pun samanta pentru o idee si sa vedem daca are cine o uda, poate ca va si incolti.
Fagul si carpenul sunt lemne foarte bune pentru foc. Au densitate mare, jarul lor incinta bine si tine mult.
 Din mers iti aduni ce-ti trebuie. Locul il alegi in functie de mai multi factori.
 E o diferenta mare intre a te simti acasa in codru si a te simti stingher. Atentie , nu discut despre cum esti, ci despre cum te simti ! Simtirea nu este realitatea, ci e rezultatul procesarii tale in urma impactului pe care realitatea il are aspra ta.
Eu nu voi lucra asupra realitatii, ci voi cauta sa-ti educ mintea sa lucreze mai bine in conditiile astea. Cateva cunostinte, ceva excercitiu si un echipament adecvat reprezinta o baza buna de pornire.
 Obisnuiam sa ies in ultimii 16-17 ani afara si ca sa lucrez si sa ma distrez. Desigur prin distractie inteleg cu totul altceva decat sensul comun al cuvantului.
 Nu-mi plac exercitiile izolate pentru ca in viata de zi cu zi nu au aplicabilitate. Are sens sa faci ceva izolat doar ca in catva timp sa le legi, dar sa faci mereu asa nu are sens. Inclusiv exercitiile fizice sau mentale le fac cat mai complexe imi sta in putere, ca sa lucreze cat mai multi muschi simultan.
Cu sau fara metafore, mesteresc pentru placere, mesteresc pentru bani sa am ce manca, mesteresc sa calatoresc mai departe, mesteresc sa cunosc ce-i inauntru si sa scot la lumina, mesteresc sa exersez mesteritul, mesteresc pentru ca tu sa ai un produs finit, mesteresc ca tu sa ma vezi si sa incepi si tu sa mesteresti. Mesterind invat ca e nevoie de efort sa scoti ceva, iar uneori inteleg ca si daca dai tot ce poti se intampla sa nu reusesti. Asa inveti sa fi smerit si rabdator, sa o iei de la capat.
 Vezi structuri foarte complexe si simti miresme. Esti acolo afara si vine ploaia, da inghetul, arde soarele, sufla vantul, vine ceata, se intuneca, iarasi rasare soarele. Te inapresti la trup si te sensibilizezi la inima,
Devi uman, iti aflii locul si devi capabil sa-i recunosti si Lui locul.
Si as mai avea multe de zis despre simpla bucata de lemn din care doar ies multe aschii si cine stie cand si daca va iesi ceva. Dar daca incetam a mai sari direct la finalul filmului, abia atunci vom trai si vom intelege ca nu e un scenariu si ca nu privim niste actori, ci traim si astea sunt aspecte legate de viata ta.
Nu chiar clar de luna, dar suficient de luminos.
 O data ce se insenineaza scade temperatura simtitor. Simtitor, spun pentru ca am simtit-o. Am plecat cu sacul de vara,ca pe alalalt l-am lasat la oras.
Fac manevra si ma trag langa vatra unde mai pun ceva lemne pe jarul inca aprins. Nu trece mult timp si mici ace par sa se infiga in obraz. Burniteaza si uda sacul.
Ma retrag la adapost ... si racoare. Insa pentru ca s-a inorat, s-a mai incalzit.
 Din capatul artarului pregatesc o kuksa si o lingura.
 Scot si scot,
 pana ce consider ca am scos suficient.
 Indepartez restu de lemn si iata semifabricatul.
Gat treaba, leg lemnele pentru arc si pornesc in lungul drum catre casa (... orice ar insemna si asta).
Apropo de casa. Mereu am asociat cuvantul asta cu locul in care iti este bine si nu cu o constructie anume. Asa se face ca acolo unde esti tu este acasa. Cand tu nu esti, nici casa nu-i acasa.
Cand bunica n-a mai fost acolo, nici oraselul n-a mai avut nimic special, ci s-a transformat intr-unul oarecare cum sunt toate restu.
As vrea sa nu uzam prea des termeni si asa abuzati "zona de confort" , "experienta senzationala", etc.
Mai frumos e sa fim asezati si nu bezmetici, calculati si nu haotici.
Mersul in natura te inzdraveneste, iar daca meri cu cine trebuie mai si inveti ceva.
Am si un sfat pe final de postare, anume sa nu mai limitezi absortia de informatie la asteptarile cu care pleci de acasa. Vei observa ca o minune se intampla in timp real. Ai sa gasesti mai mult decat credeai sau sperai.
Lasa-te invatat/a. O sa-ti prinda bine si le va prinde tare bine si celor cu care vei impartasi mai incolo.
Sanatate si numa bine sa fie la toata lumea.

joi, 18 februarie 2016

invatatura prin arc

          Poate te gandeai la perspectiva invincibilitatii, in care nu doar tu sa fi invulnerabil, dar si calul tau sa fie din otel , ca nicio sageata sa nu-l poata strapunge.
Totusi un cal din otel nu e viu si cu el nu vei ajunge niciunde. Nu te va duce acasa, nu te va purta prin locuri noi si nu iti va da caldura cand se lasa gerul. Ceea ce are viata, e imbracat cu carne si misca e si fragil si poate asta ne sperie.
Asa sunt si arcurile ... si oamenii. Un arc traditional este sensibil, nu e cum vezi in filme. Nu poti sa il folosesti pe post de maciuca. Dar daca ai putina grija, vei vedea ca e ceva special sa tragi cu el. E usor in mana si la purtat, trage bine si poarta in el istorie si o buna parte din caracteristicile arborelui. Apoi el inmagazineaza amprentele mesterului ce l-a faurit.
 Cand e gata pare simplu. Nu are prea multe parti componente. E ca o nuia ce se indoaie cum trebuie, dar si revine la loc. O "sfoara" facuta in anume fel si asta e tot.
Este un arc lung de ulm. Lemnul de la arborele asta nu e foarte incurajant, ca de cele mai multe ori are fibra rasucita, noduri si il gasesti stramb. Evident cand se usuca se incovoaie cum nu vrei si chiar de incerci sa-l indrepti la abur, de cele mai multe ori revine. Insa ceea ce il face special este elasticitatea lui.
 Asa e cand se odihneste dupa tragere.
 Aici il vezi din fata. Nu l-am facut prea tare ca sa poata trage cu el si cine n-a prea tras, dar care are un pic de vana in el.
 Am tras cu el si face treaba buna. 
 Am lucrez la unul din frasin. Dupa topor si cutitoaie, cea mai multa munca e din raspa. Cand devine o leaca flexibil, incerc sa-i dau elasticitatea uniforma pe toata lungimea bratelor si sa le egalizez.
 Ii fain la ele ca nodurile, ondulatiile si strambaturile din lemn fac din fiecare arc unul unic si inconfundabil.
 Apoi razuiesc cu cutitul ca sa indepartez straturi subtiri de lemn pentru a le aduce cat mai aproape de forma finala. Acum ca am vorbit, merg sa si lucrez ceva.
Sanatate si numa bine va doresc.