miercuri, 31 ianuarie 2018

Snow & Ice

 Astia suntem. O mana de oameni hotarati ;).
Aici ne dorim sa mergem si asta vrem sa face.
Pana atunci avem de parcurs pe rachete pana la "tabara de baza".
De acolo pornim in creasta.
Urcam, traversam, apoi coboram.
Drumetia noastra pe rachete ne poarta prin locuri minunate si ne deschide orizonturi de dorit pentru orice ochi.

Urcam la baza cascadei si amenajam micile platforme. Curatam excesul de zapada si facem amarajele.
Intoarcerea o facem la lumina lunii, pentru ca soarele i-a cedat dansei sarcina de a lumina intreg masivul.
In dimineata celei de-a doua zile pornim cu entuziasm si mai adaptati. Avem si urmele din ziua precendenta, iar apropierea e mai rapida.
Punem doua linii si se poate catara bine pe ambele parti.
Primele ture sunt de dezmortire.
Pana trece retinerea, dupa aia fiecare se va concentra pe miscari.
 Cateri, dar iti si asiguri partenerul.
Dupa cateva exercitii se pot observa deslusit progresele. 
O data ce-ai prins un pic schema, catararea la gheata se transforma atat in provocare cat si in placere.
E o aventura atat drumul si pregatirea, cat si catararea in sine.
Au fost doua zile pline si frumoase. Ne pregatim pentru urmatoarele ture si deja planuim inclusiv inca una la gheata.

Sanatate buna si sa ne vedem pe sus impreuna.

luni, 29 ianuarie 2018

tabara de BUSHCRAFT - etapa de iarna - a2a parte

Ai crezut ca atat a fost ? Ai zis ca incape intr-o singura postare? Nici gand :). Mestereala continua si dupa lasarea serii.
In teren identificam resurse si invatam ca deseori ceea ce ne foloseste nu se afla totdeauna la vedere. Dupa unele trebuie sa sapi, pentru altele cateri.
Invatam sa utilizam cutitul in timp ce ne pregatim ustensilele necesare. Descoperim ca si in lipsa unui toporel putem face treaba si doar cu o lama de 10 cm.
Dar este esential sa avem si rezerva psihologica ca putem sa injghebam ceva si in lipsa oricarei unelte aduse de acasa.
Avem atat adaposturi improvizate, construite integral cu materiale din natura, cat si adaposturi incapatoare ce utilizeaza prelata. Asta iti poate asigura confortul chiar si pe vreme ploioasa. Este bine ancorat si i se poate inchide si "usa".
Imediat poti desface patul si il poti transforma intr-o targa. 
Dintre sobitele pentru drumetie probabil cele mai practice sunt astea demontabile. Cea rotunda din conserva de masline este improvizata si face aceeasi treaba, insa ocupa mult spatiu. In vreme ce aceasta se aduna intr-un plic. E drept ca se lucreaza mult la ea, dar na, ne place sa mesterim.
Fiecare probeaza capacitatea de izolatie a cojii de molid uscat, ... unii intr-o postura mioritica :).
In a2a parte a zilei, dupa ce revenim din explorare, ne propunem sa construim doua adaposturi improvizate, fiecare pentru cate doua persoane.
Ele trebuie sa reziste inclusiv la viscol. Si da, pe aici da tarcoale cosava, iar in momentul ala nu-ti mai sta in picioare nicio tenda ancorata asa simplu dupa cum te-ai obisnuit.
Ambele se pare ca le-au facut in doua ape si au o singura deschidere, in spate fiind inchise.
Seara focul este facut si rezerva de lemne e pregatita. Reflectorul de caldura isi face treaba si cate doi oameni din fiecare echipa sunt provocati sa doarma in ele fara saci de dormit. Din patru, doi au si reusit ;).
Noaptea au fost temperaturi negative, undeva la -5,-6.
Dupa ce am trecut prin tipuri de foc si am inteles cateva din avantajele lor, e impul sa ne pregatim si pentru vreme crancena.
Astfel ca la un adapost bine inchegat se preteaza si un foc pe care sa nu-l poata spulbera viscolul.
Asa ca am am facut focul in groapa. Tirajul le-a iesit excelent.Pentru a profita de spatiu am cladit bancuta peste.
E important sa alternam muncile de migala cu efortul fizic dar si relaxarea activa.  Uite asa la partea cu plimbarea se cauta lemnul potrivit si migala e cuprinsa la cioplire si curatare.
Relaxarea activa vine cu miscare sportiva. Exact, aruncare la tinta, cu sulita. Si inca alte treburi interesante am parcurs si am dezbatut.

La finalul taberei ne-am ingrijit ca locul sa ramana curat, fara vetre de foc, fara urme de carbune, lemne taiate, ba inca am acoperit si pamantul la loc cu frunze uscate si crengi, cam asa cum l-am gasit.
Si-am pornit la drum ... catre casa momentan, dar catre noi aventuri pe viitor.
Va dorim sanatate si va incurajam sa cutezati a iesi in natura, pentru ca omul nu-i nascut sa traiasca abstract si apoi sa moara ca si cum n-ar fi trait.

vineri, 26 ianuarie 2018

Lingura din lemn de stejar

E o lingura cioplita din cutit, finisata treptat cu smirghel de: 80,120,240,400,600,800,1000,1500,2000 granulatie , ... apoi cu mana goala.

In final e tratata cu ulei comestibil (dupa caz, ulei de masline, floarea soarelui, seminte de struguri sau chiar ulei de cocos, iar uneori amestec de ulei de cocos cu ceara de albine).
Se vrea a fi practica si nu obiect de expus in vitrina. Ea iti serveste la mancat, iar bucuria de a avea un obiect unicat si mestesugit manual nu trebuie sa te opreasca sa o intrebuintezi.
Lemnul mereu are o poveste, iar recoltarea este o aventura in sine. Pentru ele ma deplasez la padure si caut arborii cazuti, cercetand cu atentie fibra.

Legat de asta (cunoasterea speciilor de arbori, alegerea, extragerea si pregatirea semifabricatului, cat si cioplirea propriu-zisa a lingurii), daca ne ajuta Dumnezeu, vom organiza o tabara de instruire pe acest specific.
Pana atunci insa, lingura isi astepta stapanul. Sanatate va doresc si spor in toate ... cele bune :) .

drumetie montana pe rachete de zapada

Suntem toti gata de urcare. Ne-am echipat, am exersat un pic si apoi am pornit la drum.
A nins zdravan in ultimele zile si zapada are peste 1 m. Fara rachete esti victima :)
Vremea as zice ca-i exact potrivita pentru genul asta de drumetie.
Cer variabil, temporar noros, vant slab si temperaturi negative.
Dupa prima etapa de urcare poposim pe o coama intermediara, de unde se poate vedea toata creasta.
Un ceai cald, o placinta, o gluma si neaparat poze.
Cabana noastra e situata taman unde incepe golul alpin, iar ultimii molizi batrani parca o strajuiesc.
Ne cazam, mancam ceva si ne echipam de explorare.
Urmeaza sa ne facem cale prin salbaticiile din imprejurime.
Apusul este splendid, iar marea de nori ne confirma ca am facut o alegere foarte buna sa iesim pe munte.
Strabatem locuri cu nameti, palcuri cu puieti de molid si brad, dam si peste cei batrani, trecem pe la izbucuri si mergem mai departe.

Dupa ce s-a inserat, iar soarele a predat stafeta lunii si stelelor, ajungem si la vechea stana parasita.

De aici luam dealul in piept si incet incet ne indreptam catre inchiderea buclei pentru a ne intoarce la cabana.
O noua zi aduce cu sine o aventura si mai insemnata. Pornim catre creasta. E mai racoare si pe masura ce urcam incepem sa simtim si vantul.
Viscoleste, iar soarele e tot mai scump la vedere.
Pas cu pas suntem tot mai sus, tot mai aproape de varf.
Ajungem pe o ceata consistenta, un pic infrigurati dar cat se poate de multumiti.
Varful incununeaza calatoria noastra, insa rasplata adevarata vine din toata experienta traiata in cele doua zile pline.
 Participantilor le multumim pentru bucuria pe care am impartasit-o impreuna. Iar trupa intreaga iti transmite si tie o invitatie la munte si un gand de incurajare pentru a te motiva sa iesi.

Nu uita ca "drumetul nu cunoaste sezon mort".