miercuri, 22 august 2018

drumetie montana - prin Retezat - o jumatate

 Da, e vorba de tinutul cu ochi albastrii, creste stancoase si parauri cu cascade.
 Urcam prin padurea de amestec pana ce se cerne si raman doar coniferele. In lungul vaii mergem o vreme, apoi traversam , parcurgem o portiune pe curba nivel ascendenta, apoi alt curs de apa.
Intalnim repezisuri si cascade, in ape curate si reci.
Poteca e destul de bine intretinuta, iar trecerile peste ape sunt asigurate cu punti zdravene din busteni.
 Pe masura ce urcam arborii se raresc si se micsoreaza pana ce arbustii raman singurele lemnoase pe zona.
Legat de lemne, am auzit de multa vreme ca se "acorda" sanctiuni serioase celor care taie jneapanul, totusi ciobanii de la stanele de sus deseori cu asa ceva se incalzesc. Insa acest subiect il voi aborda la momentul potrivit.
Traversand padurile de poveste, gasim si ciuperci mamut. Numa bune pentru tocanita de a2a zi.
 O data urcat si coborat varful cel mare, intram intr-o portiune de creasta mai aventuroasa.
 Are si portiuni cu inclinatii pronuntate si ceva traversari mai expuse.
 Norii vin si pleaca, dar pe ansamblu se acumuleaza pana ce vor cuprinde toata partea dinspre lac.
 Apropo de lacuri, de Taurile din Valea Rea, Galesu, Tapului, Taul Adanc, etc, la multe din ele ai acces direct pe ruta asta si pe celelalte apuci sa le vezi foarte bine incadrate, colorand si imbogatind peisajul.
A fulgerat si a tunat, turmele au coborat din creste si noi la fel. Am apucat sa urcam si sa vedem traseul complet. Sa zicem ca au dat cativa stropi pe undeva, dar pe noi ne-a ocolit.

vineri, 10 august 2018

cu caiacele pe Bega - dimineata pe apa


inelele din lemn ... si cutia lor

Am fost provocat sa fac si asa ceva si n-am avut de ales. Nu am vrut sa le fac, ci am cautat sa le cumpar, insa nu am fost multumit de cautari. Asa ca am decis sa le fac de mana si cu mana mea.
Deci, am inceput sa bag la cap si apoi sa transpun in realitate.
Dupa ce am gatat perechea de inele din stejar, am ales un butucel de mesteacan argintiu sa le serveasca drept cutie.
Dupa scobire si inscriptionare gandesti ca-i de cand lumea pentru asa ceva :)
N-am facut io poze prea reusite asa ca nici nuantele si nici proportiile nu prea reflecta realitatea.
In afara de cele doua am mai facut cateva... daca tot detin "tehnologia".
De ti-a place ori ba, tu decizi. Pentru mine e inca o mestereala din care am mai invatat ceva.

Sanatate buna.

sâmbătă, 21 iulie 2018

aventura dunareana - a2a jumatate

Continuam calatoria. Dupa etapa de portaj, gasim intrare pe lacul cel mare.
Vantul sufla un pic asa ca avem parte si de cateva valuri.
Sunt mai multe lacuri in interiorul insulei ce difera intre ele, nu doar ca marime.
Arborii, cioatele si tufele de tot felul servesc ca loc de poposire si chiar de locuit pentru multe pasari
In jurul insulei sunt zone cu apa mica si calda, in care vegetatia acvatica este foarte abundenta.
Vaslim, vaslim, privim si inspiram.
Familii intregi de pasari si cai sunt destul de usor de observat.
Incheiem etapa cu caiacele dupa ce traversam iarasi Dunarea. Revenim la parcare, curatam si impachetam, apoi ne continuam drumul catre urmatoarea aventura.
In poiana linistita aflam locul de campare. Ne odihnim bine si ne trezim la ora decenta.
Coboram la locul de rapel si dupa o introducere si un scurt instructaj,
ii dam in jos pe corzi pentru a putea explora si galeria fosila.
Curaj este, cunostinta la fel. Nimic complicat, doar o etapa obisnuita din cadrul explorarii pesterii.
Intrarea maiestoasa ni se dezvaluie abia dupa inca un scurt rapel.
In bezna groasa zace o lume ascunsa privirilor. Cu ajutorul lanternelor insa, taiem intunericul si pasim lejer.
Pestera in cea mai mare parte este usor de explorat. Chiar si galeriile de sus le poti parcurge fara corzi, insa accesul este mai delicat si dureaza ceva mai mult.
Galeria principala se incheie taman in Dunare.
Aici fixam momentul in istorie :) .
La intoarcere parcurgem valea si iesim sus la pod de unde hotaram
sa urcam dealul pentru a vedea Cazanele Dunarii de sus.
Asa se face ca dupa doua zile pline putem afirma fara retinere ca infuzia noastra de Dunare a fost foarte aromata. Am vazut multe locuri noi si multe fatete distincte ale marelui fluviu.

Un pic obositi, dar si satisfacuti, hotaram sa pranzim la un ponton, cu umbra si peisaj linistit.

Multumim pentru participare si pentru modul in care v-ati implicat si integrat.
Nu e un secret ca pentru genul asta de tura a fost trupa mare, dar toate au mers snur.

Va doresc sanatate  buna si va mai chemam :) .

joi, 19 iulie 2018

aventura dunareana - prima jumatate

Primavara si vara asta am tot fost sa prospectam locurile, iar de curand am legat mai multe elemente intr-o singura tura frumoasa.
Asa se face ca zilele trecute ne-am strans cu mic cu mare sa vizitam minunatiile dunarene :)
Prima zi este dedicata Ostrovului. Dupa pregatirea caiacelor, incalzire si instructaj,
pornim pe ape :)
Vremea este excelenta. Din nou am fost feriti de ploile navalnice, dar si de soarele prea arzator.
Am avut un vant fain si valuri mici. Lumea s-a prins repede de schema, asa ca am avut destul timp sa ne bucuram de peisajul incantator si vaslitul alaturi de prieteni.
Au fost coechipieri din mai multe parti ale tarii si chiar din tari indepartate.
Cand vine vorba de ceea ce se misca in suflete, pot spune ca intotdeauna ai parte de o experienta complexa si de o dubla bucurie.
In prima faza calatoria interioara si experienta unica de a descoperi lucrurile, de a incerca ceva nou. Apoi e vorba de diferenta dintre perceptii, pentru ca desi traiesc experienta similara si umbla pe aceleasi meleaguri, oamenii simt si percep in mod diferit realitatea, functie de ceea ce are fiecare deja in el (bagajul din trecut).
Se creaza o atmosfera excelenta in grup, ce nu poate niciodata sa fie reprodusa in calatoriile solitare.
O data ajunsi pe insula, luam pranzul, ne odihnim un pic si apoi cercetam imprejurimile.
Curentii schimba peisajul din jurul insulei. Caii, broasca testoasa, pasarile, catina aproape coapta si toata flora spontana, ne trezesc cu siguranta interesul.
Lasam caiacele la locul de poposire si pornim intr-o scurta drumetie pana la observator.
Pentru cei ce vin pregatiti cu binoclu sau/si aparat foto potrivit, au ce vedea si poza.
Tura e destul de condimentata si sunt multe treburi faine de mentionat si voi reda calatoria noastra in doua episoade.
Pe primul il inchei in miscare, mai exact cu inceputul etapei de portaj.
Asa ca ne luam frumos caiacele pe umeri si pornim catre cel mai mare lac din interiorul insulei.
Vrem sa-l traversam dar si sa-l exploram cat de bine putem.

Va urma :)

miercuri, 18 iulie 2018

una scurta la munte

Ai o zi intreaga la dispozitie ? O poti investi frumos intr-o drumetie la munte
Pas cu pas trecem prin etajele climatice pana sus la stancarii si pajisti.
Pe drum intalnim multe specii de plante, ciuperci si arbori.
In unele zone poteca e abrupta si slab conturata.
Vremea in aceasta vara este asa cum o stim. Norii se aduna repede si tunetele nu lipsesc.
Bucuria de a fi aici este cadoul pe care il primim cu recunostinta.
Imi aduc aminte de alergarile din munte, apoi de turele lungi prin creste si mi se face dor.
Fagul asta batran si pe trecute, l-am imortalizat din simplu motiv ca nu-mi amintesc sa mai fi vazut vreodata asa smocuri mari de iarba pe un copac viu si la asa mare inaltime de sol.
Mergem mai departe si parca chemarea crestelor devine tot mai usor de auzit.