joi, 27 aprilie 2017

instruire la padure - bushcraft- etapa de primavara

Cam asta a fost trupa. Nici multi, nici putini, dar hotarati si binedispusi. Am ales o locatie cat se poate de verde, retrasa si frumoasa, dar care sa ofere cat mai multe resurse pentru a facilita procesul invatarii.
Cand vine vorba de ture cu specific de invatare, clar nu voi lucra cu grupuri mari.
Apropo, fereste-te de cursurile ce aduna multi oameni intr-o singura tura. Acelea au ca scop strict adunarea de multi bani intr-un timp cat mai scurt. Iar problema principala e alta, anume ca tu ramai doar cu impresia ca ai invatat ceva, dar nimeni n-a avut vreme sa-ti corecteze miscarile, sa tina seama de stilul tau si nevoile tale individuale. Nu confunda turele de turism cu cele de invatare.
Apropierea nu e lunga, dar nici langa vreo parcare sau asezare nu o afli. Zgomotele urbane sau rurale nu patrund, asa ca nimic nu ne va tulbura sederea in natura.
Odata opriti din umblare, incepem a cauta locul potrivit pentru amenajarea si montarea taberei.
Trecem prin notiunile elementare privind siguranta si alegerea locului cel mai bun. Taiem si indepartam oaresce tufe unde si daca e cazul. Scoatem pietrele si bolovanii, umplem gropi si masuram din ochi distante.
Impartim sarcinile astfel incat, dupa scurta vreme, avem atat "casele" montate cat si focul facut cu tot cu rezerva de lemne necesara pentru intreaga sedere si inca ceva in plus.
Pregatim ustensilele pentru bucatarie dupa care trecem la gatit. Avem parte de o primavara destul de secetoasa, asa ca valea este partial seaca. 
De regula in aprilie-mai cascadele sunt la capacitate maxima, iar anul asta, cea de langa noi e seaca complet. Totusi, la doar doua minute de noi, izbucul tasneste de sub pietre si curge vreo 7-8 m dupa care dispare fara urma. 
Am avut parte de 3 sezoane in 3 zile. A nins, a plouat, a fost si soare si grindina. Am invatat sa lucram pe orice vreme si mai mult decat atat, sa ne bucuram ca avem ocazia sa gustam picanteriile codrului.
Se invata atat muncile cu cutit si topor, cat si fierastraie mai mici sau mai mari. Lucram cu lemnul pentru a obtine ustensile bune, dar si pentru a face focul pe vreme umeda. 
Invatam noduri pactice si legatorile atat de necesare la montarea prelatelor si hamacelor.
Unii se rasfata, iar altii profita de portite si se muncesc pe ei insisi mai mult decat cere situatia. Insa fiecare are ocazia sa invete si sa aprofundeze lucruri noi. Iar in completare, ai ocazia sa vezi multe perspective si solutii ale acelorasi situatii.
Au fost si seri de cugetare in care discutiile au trecut din sfera celor vizibile in lumea tainica a speculatiilor, ipotezelor si credintelor de tot felul. Desigur ca n-au lipsit nici glumele de sezon. :)
Am exersat cateva tehnici simple de deplasare in teren variat si accidentat utilizand diverse metode si accesorii pentru a ne usura umblarea. 
De asemenea, am invatat sa ne folosim de harta si busola pentru a determina locatia in care ne aflam, directia de mers si durata de deplasare. Am demontat si sustinut metode "batranesti" de determinare a punctelor cardinale. 
Am invatat sa extragem fibre naturale, sa impletim si sa le tratam astfel incat sa obtinem sfori care sa reziste la mai toate nevoile.
Informatiile privind alimentatia optima si dozarea efortului n-au lipsit. Tratarea apei prin mai multe moduri am abordat-o atat practic cat si teoretic. 
Am invatat sa ne facem confortabili imbinand putinul pe care il aveam la noi cu ceea ce gasim in natura, utilizand ca liant cunostintele dobandite. 
Acestea sunt doar cateva franturi din ceea ce a fost acolo, iar scopul pentru care le astern aici si acum, este pentru a-ti face pofta sa iesi, sa vrei sa inveti si sa practici . 
Constientizarea este cel mai important ingredient si cu asta voi incepe mereu orice tabara. Consider ca este esential sa stii de ce (pentru ce) si poate chiar cum si abia apoi sa incepi a face. Desigur ca exista si rare exceptii, insa pe ansamblu asta este ordinea in care ne miscam.
Urmatoarea vreau sa fie o tura de explorare in care se va pune accentul pe deplasarea in salbaticie si utilizarea cunostintelor practice de bushcraft. 
Pana data viitoare, sa fiti sanatosi si buni la minte si la inima, ca fara astea nu-i nici pace si nici bucurie. 

marți, 18 aprilie 2017

aventura din Cheile Carasului

E una din turele faine si as avea multe de povestit, insa voi fi concis. Intram in chei rapeland de pe pod.
Frunza e verde crud si apa limpede.
Pornim cu voiosie in calatoria noastra sa descoperim ce-i dupa colt si sa ne bucuram cat putem de natura si companie.
Plantele de leac dar si cele comestibile au inceput sa fie vizibile la tot pasul. Floarea lor incanta privirile si cand nu e racoare, atrage insectele.
Treversarile raurilor sunt parte din rutina. In cazul de fata traversam pentru a ajunge la pestera.
Pana la ea avem si de catarat, asa ca vom lua masurile de siguranta si ne vom asigura in coarda. Intrarea e primitoare,
lilieci sunt destui. Nu degeaba ii spune Pestera Liliecilor. Exploram cat se poate fara sa ne taram,
iar retragerea o facem in rapel.
Traversam apa, poposim o leaca si luam o gustare. Apoi continuam prin chei pe poteca presarata cu fel de fel de locuri ce bucura privirea si prin ea sufletul.
Aflam loc de tabara la adapostul codrului si inainte de lasarea serii totul e pregatit. Se sta la foc pana cand se doreste si se povestesc de toate.
Am avut parte de o noapte senina, asa ca n-a fost nevoie sa mai punem tenta, obturand imaginea cu stele si coroane de copaci.
Ceai, cafea, mic dejun, poveste.
Vremea e excelenta si savuram primavara din plin. Stim ca peste putina vreme va trece si peisajul se va schimba din nou.
E o noua zi, iar aventura continua. Pornim pe un sector mai salbatic si nemarcat, dar accesibil.
Cainele nu ne lasa de izbeliste. cand e de umblat umblam, Cand e nevoie sa trecem apa sau sa cataram nu se da inapoi. iar cand e vorba de masa, devine indraznet :).
Apa e foarte scazuta pentru aceasta perioada a anului, insa e limpede si rece.
Cascada e practic imaginara , insa privelistea e de-a dreptul mirifica. Ne umplem sufletele de bucuria momentului.
Traversam piciorul stancos, trecem apa si vizitam marmitele. Apoi cataram stancaria si dintr-un punct mai inalt admiram privelistea : codrii ce se intind cat vezi cu ochii.
Revenim si trecem apa pe cabluri, apoi urcam lent pana la ruinele cetatii.
In lumina galbuie a apusului, cercetam cu amanuntul meandrele si picioarele stancoase. Pasari de prada plutesc lent si racoarea serii se lasa incet.
Cam astea sunt crampeiele pe care le impartasesc cu tine, din tura ce-am numit-o "Aventura din Cheile Carasului".  Zona e mai vasta, iar turele sunt diverse.
In curand ne astepta o noua aventura in alta zona, cu alt specific si anume o tura de instruire.
Sanatate si pofta de viata iti doresc.

marți, 4 aprilie 2017

arcuri si hamace

 E vorba de ziua de sambata, 1 aprilie, pe care am petrecut-o la padure. Acolo am desfasurat cateva activitati distractive si educative.
Fiecare a apucat sa guste din ceea ce inseamna tirul cu arcul traditional si asta intr-un cadru natural.
In a2a parte a zilei ne-am ocupat de hamace si tende.
Cine a dorit a avut ocazia sa-si exerseze echilibrul mergand pe chinga.
Dupa initiere am avut trageri din diferite distante, cateva jocuri, trageri la comanda si tentative de sincronizare, trageri in baloane si nu numai. Spre final am avut si un mic concurs.
 In incheiere fiecare a avut ocazia sa traga cu arcuri si sageti din lemn.
La workshop-ul de hamace, dupa o prezentare generala am intrat in detalii privind constructia, materialele, tipuri de legatori si diverse accesorii. Insa am discutat si de locurile potrivite pentru amplasare si de curatarea zonei.
Apoi am invatat noduri specifice si diverse moduri de montare. Am vazut cum se poate construi un hamac dintr-o prelata sau cearsaf si ca se poate monta si acolo unde ai doar un arbore sau niciunul.
Si pentru ca ti-a placut, am zis ca vom repeta experienta.
 Desigur ca vom introduce si elemente noi, pentru ca vrem sa respectam regula noastra in care fiecare tura este unica.
Cu cei ce au participat deja si doresc sa aprofundeze vom trece la o alta etapa. Ramai prin preajma ca mai pregatim si altele cat de curand.
Sanatate buna.

luni, 27 martie 2017

au inceput turele la padure

 O data cu venirea primaverii dechidem sezonul cu o tura bine condimentata. Punem in rucsac ce stim ca trebuie si pornim.
Trecem prin codrii cu arbori mari si batrani, dar si prin hatisuri. Urcam si coboram, traversam pasaje si ape. Padurea deja poarta covor verde cu ornamente florale :).
 Ne bucuram ca suntem aici si cautam sa absorbim fiecare moment.
 Reluam invatatura cu plantele comestibile si cele bolunde, dar privim peisajul si din punct de vedere artistic.
Remarcam cum toate florile sunt orientate in aceeasi directie si distingem diverse sortimente de parfumuri.
Poposim la locul potrivit si incepem a mesteri cele de trebuinta pentru tabara.
 Montam tendele la inaltime pentru a avea suficient spatiu de lucru sub ele in caz ca se pune vreo ploaie neanuntata.
Exersam tehnicile de taiere si cioplire.  Am ales maceta mica ca unealta de baza pentru drumetia asta.
Nu e nevoie de sport, pentru ca aici avem deja o viata activa.
 Aplicam tehnica de taiere pentru a obtine butuceii, pe care mai apoi ii vom despica. Astfel vom avea lemn uscat de calitate, numa bun pentru pornit focul.
 Tabara noastra este asezata pe o gradina cu leurda, asa ca in mod cert fiecare salata va fi imbogatita cu gustul ei.
 O alta zi, o noua aventura. 
 Traversam raul,
 umblam si-n locuri fara de poteca,
 si nu ezitam a folosi corzile pentru a ajunge unde ne propunem.
 Traversam iarasi raul si intram in inima muntelui.
 Se aud sunetele stropilor ce lovesc micutele ochiuri de apa, iar ochii ni se opresc la doi lilieci indragostiti ce se incalzesc reciproc.
"Oare o fi lung hornul ala ?" ... as intreba eu, dar oare la ce se gandea el ?! :))
 Din resturile lasate de animale, doua seminte au nascut plantute taman in intunericul cel mare.
Revenim la aerul bine ozonat si luam coama pieptis pe "poteca" recent curatata.
 Apucam sa luam pranzul la in padure, sa punem de-o mancare gatita si o poveste la un foc micut de surcele. Gustam seva de carpen si mesteacan, ca sa nu uitam ca este acolo si ca va mai trece un an pana sa curga iarasi.
 Calatoria e pe gatate, iar la intrebarea: "data viitoare va fi in curand ?" , parca cea mai potrivita poza asta mi se pare :)).